În anii 1950 pandemia de gripă asiatică a cuprins lumea, ucigând aproximativ 4 milioane de oameni.

Cum nici pe atunci metoda de numărare a victimelor nu era mai bună decât astăzi, numărul real al deceselor a rămas, până în ziua de astăzi, discutabil.

Zece ani mai târziu, gripa Hong-Kong a ucis aproximativ același număr de oameni.

Se spune că infecția cu sars-cov-2 a făcut 6 milioane de victime.

La ora actuală există o mare dezbatere cu privire la această cifră, din pricina tentației unanim cunoscute de a umfla numărul deceselor. Așa cum se știe, foarte multe spitale au fost literalmente plătite pentru fiecare deces de covid. Ceea ce, cu siguranță, a crescut numărul victimelor înregistrate.

Populația lumii este de aproximativ trei ori mai mare decât în cele două pandemii de la mijlocul secolului trecut. Ceea ce înseamnă că, în cazul pandemiilor anterioare, rata de mortalitate a fost de până la trei ori mai mare decât aceea datorată infecției covid 19.

Din nou, cifrele sunt și vor rămâne disputate.

De altfel, așa cum se știe, cercetătorii încă  nu au căzut de acord în ceea ce privește numărul deceselor cauzate de gripa spaniolă, sau de marea gripă rusească, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În acest ultim caz fiind vorba tot despre un coronavirus, care a rămas de atunci încolo cu noi, fiind la ora actuală unul dintre virușii care provoacă răceala comună.

Pandemia de covid 19 se deosebește de restul pandemiilor relativ recente prin nebunia pe care a iscat-o aproape pretutindeni în lume.

Înainte vreme, chiar și pe parcursul teribilei gripe spaniole, reacția autorităților a fost mult mai sobră. Bolnavii au fost îngrijiți cât de bine s-a putut și au fost luate măsuri rezonabile pentru a preveni răspândirea infecției. În rest, viața a decurs normal.

De exemplu în cazul nostru, al românilor, Războiul pentru Reîntregire a avut loc sub semnul pandemiei de gripă spaniolă, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia desfășurându-se chiar sub cel mai sever val al acesteia.

Ceea ce nu i-a împiedicat pe înaintașii noștri să sărbătorească România Mare și victoria într-un război în care au pierit 535.706 români, adică aproximativ 10% din populația țării.

Octombrie 1918 a reprezentat, la nivel mondial, climaxul pandemiei de gripă spaniolă, ”luna de groază”, boala manifestându-se puternic și în tot spațiul românesc.

Cu toate acestea, octogenarul Gheorghe Pop de Băsești n-a pregetat să pornească spre Alba Iulia, așa ”muncit de febră” cum se afla și, deși doborât ulterior la pat din pricina oboselii drumului, a izbutit până în cele din urmă să se ridice și să prezideze Marea Adunare Națională, binecuvântându-i ”rostul fericit.”

Ștefan Cicio Pop, președintele Consiliului Național Român, era de asemenea bolnav, medicul îi interzisese să părăsească patul, dar vocea Albei Iulia a fost, și în cazul său, mai puternică.

Chiar și fără cei blocați la pat”, scrie istoricul Tudor Roșu, cel care a realizat o cercetare cu privire la modul în care gripa spaniolă a afectat evenimentul de la 1 decembrie 1918, ”adunarea Națională de la Alba Iulia s-a ținut și a avut participanți chiar mai numeroși decât era estimat, cel puțin 120 000. Pe câmpul lui Horea, unde a stat mulțimea, au funcționat pe parcursul Adunării trei sau patru puncte sanitare, organizate de medicii orașului.”

În cazul pandemiei actuale, aproape întreaga clasă politică occidentală, y compris paiațele slugarnice de la noi, au declanșat o răvășitoare psihoză colectivă, impunând tot soiul de idei, care mai de care mai trăznite. Iar trâmbițarea ”superiorității morale” dobândite în urma supunerii absolute și eliminarea celor mai mici rămășițe de gândire critică au devenit cea mai bună apărare împotriva ”virusului ucigaș”.

La ora actuală, nimeni nu cunoaște prețul adevărat al acestor politici nesăbuite.

Ceea ce știm însă precis este că ele nu au avut aproape niciun efect asupra răspândirii virusului sau a ratei mortalității.

Dacă aceste măsuri ar fi avut un impact real, numărul victimelor covid 19 ar fi mai mic decât numărul victimelor pandemiilor anterioare.

Desigur, se poate spune că sars-cov-2 este un virus mai periculos, dar îngrijirea medicală este cu mult mai bună astăzi decât acum șaptezeci sau o sută de ani. Sau, cel puțin, așa suntem făcuți să credem…

Și, să nu uităm, au existat state precum Suedia care, în ciuda faptului că nu au atentat la libertatea și drepturile oamenilor, refuzând, de asemenea, să-și distrugă copiii  închizând școlile, au înregistrat o rată a mortalității pe deplin comparabilă sau chiar mai mică decât aceea înregistrată de statele care au promvat ”restricții” și ”măsuri” dintre cele mai aberante.

Trebuie spus și că, începând de anul trecut, companiile de asigurări au început să observe o creștere a deceselor din alte cauze decât covid. Nimeni nu poate da o explicație sută la sută corectă dar, cu siguranță, privarea oamenilor de îngrijirea medicală adecvată pe parcursul perioadelor de restricții anticovid a contribuit din plin la această situație.

Apoi… mai există vaccinurile. Atât studiile științifice cât și experiența individuală a fiecăruia dintre noi au demonstrat ineficacitatea lor în ceea ce privește prevenirea infecției.

De asemenea, efectele lor secundare sunt mai multe și mai grave decât ni se spusese la început.

Numărul de oameni morți în timpul exercițiilor fizice a crescut semnificativ, miocardita fiind una dintre cauzele deceselor în exces.

Chiar dacă este prea devreme să evaluăm corect impactul nociv al vaccinurilor, putem afirma totuși că acestea nu au avut nicio influență asupra opririi răspândirii virusului. Fie nu au oferit nicio protecție, fie aceasta s-a diminuat masiv la scurtă vreme după vaccinare. Acesta fiind chiar motivul pentru care pandemia covid 19 a devenit acum o pandemie a clasei politice și a elitelor ultraboosterizate.

De fapt, epopeea vaccinurilor anticovid a devoalat corupția decidenților politici (fie aceștia aleși sau desemnați nu se știe cum și de cine), care, de conivență cu autoritățile din sistemele de sănătate publică, au cheltuit sute de miliarde pentru niște vaccinuri care nu opresc răspândirea bolii și care pot afecta milioane de oameni prin efectele lor secundare pe termen scurt și lung. (Un efect secundar major care începe să fie cunoscut din ce în ce mai bine fiind reducerea imunității naturale la infecții.) Iar producătorii au fost exonerați de orice fel de răspundere.

Dar, oare, cum a fost psibil să se întâmple așa ceva? În condițiile în care era limpede de la bun început că virusul covid 19 nu este totuși chiar cel mai mortal virus cu care ne-am confruntat de-a lungul timpurilor?  Și, din această perspectivă, mult discutatul caz al navei de croazieră Diamond Princess a oferit cel mai relevant scenariu posibil. Din cei 3711 pasageri și membri ai echipajului ( constituind un grup închis, cu foarte mulți vârstnici), au fost infectați aproximaiv 712, 9 pasageri decedând până la jumătatea lui aprilie.

Unul din motive ar putea fi acela că membrii clasei conducătoare au încercat folosirea panicii pentru a-și pune în aplicare cele mai umede vise de inginerie socială. Ceea ce nu este chiar atât de ”conspiraționist” pe cât pare, având în vedere că ”elitele” Formului Economic Mondial n-au pregetat nicio clipă să vorbească deschis despre planurile lor de a ”reclădi” lumea.

Un alt scenariu posibil ar putea fi paranoia. Îndoielile profunde privind propria lor competență, spaima că oamenii vor înțelege cât de becisnici sunt în realitate conducătorii cu care s-au procopsit (sau, după caz, au fost procopsiți) au declanșat o adevărată isterie paranoică în rândurile puterii politice și a ”elitelor” care o slugăresc. Astfel încât, asemenea conducerii unei închisori aflate în pragul revoltei, toți aceștia au putut percepe criza covid ca pe un potențial pericol pentru propriile privilegii, reacționând prin măsuri coercitive/încurajarea acestora, nu pentru ”a salva vieți”, ci pentru a-și pune la adăpost propriile dosuri periclitate.

Criza economică actuală susține această teorie. Liderii occidentali își manifestă permanent îngrijorarea vizavi de tulburările civile cauzate de penuria de alimente și energie. În mod ironic, dacă va urma într-adevăr o revoluție, aceasta se va datora exclusiv puterii politice și servitorilor acesteia. Dacă decidenții politici de astăzi ar fi urmat exemplul predecesorilor, această pandemie ar fi dispărut și ar fi fost uitată demult. În schimb, ei au intrat în panică și au dezlănțuit iadul, transformând un fenomen natural – multimilenara noastră interacțiune cu virușii – în ceva mult mai rău.

Acesta fiind și motivul pentru care asistăm, în acest moment, la o puternică prăbușire a încrederii în instituții.

Mulți oameni s-au lăsat luați de valul panicii și acum se simt ca niște caraghioși. Alții au avut încredere în guvernele lor în ceea ce privește vaccinul, apoi ei sau aparținătorii lor au suferit efecte adverse, uneori grave, s-au îmbolnăvit de covid, sau își fac griji pentru efectele adverse pe termen lung. Cei care și-au păstrat gândirea critică au fost hărțuiți pentru îndrăzneala de a pune întrebări evidente.

Trăsătura distinctivă a pandemiilor este că ele sunt repede uitate, cu excepția celor care au alterat fluxul istoriei. Moartea neagră a subminat organizarea socială a Europei. Ciuma de la Atena a modificat cursul războaielor din Peloponesia. Pandemia de covid ar putea deveni memorabilă pentru că a dezvăluit adevăratul chip al psihopaților care ne conduc.

Nedeea Burcă