Alegerile locale, de când ne ştim au miza lor aparte, la nivelul fiecărei localităţi din ţară. Peste tot, comunităţile locale manifestă interes sporit în privinţa celor pe care îi desemnează în gestionarea problemelor de administraţie publică. Şi, după cum se observă, deşi campania electorală –în mod oficial- n-a demarat, partidele caută să-şi facă, pe cât posibil, cunoscute ofertele electorale. Şi unele o fac la o manieră zgomotoasă, deloc ispititoare. Cum, de această dată, alegerile locale se organizează concomitent cu cele europarlamentare (9 iunie), cu rostul lor, fiindcă se nominalizează deputaţii Parlamentului European, acestea din urmă sunt privite cu un dezinteres vădit. Nu e o premieră. Şi poate, pe bună dreptate, fiindcă Parlamentul European s-a văzut nu are nicio putere reală. Comisia Europeană ar trebui să fie investită prin vot sau cel puţin preşedintele acesteia, în prezent Ursual von der Leyen, care îşi doreşte un al doilea mandat, după unul destul de sălciu exercitat. Instituţiile europene au devenit tot mai greu de înţeles, deoarece nu sunt modelate după organizarea clasică a naţiunilor democratice. Datorită istoriei sale complexe şi naturii hibride, nici stat, nici confederaţie de state, funcţiile legislative şi executive ale UE sunt distorsionate, într-un mod contra-intuitiv. Acesta este motivul pentru care Parlamentul European, deşi este ales prin vot universal, pentru a promova suveranitatea populară, nu are putere să facă legi, sarcină care îi revine în ţările democratice. Parlamentul European este mai degrabă o cameră de înregistrare a propunerilor elaborate de Comisie şi Consiliul de miniştri al UE, deşi le poate discuta şi depune unele amendamente. Prerogativele sale rămân reduse în multe domenii, în special cel bugetar. Această distorsiune democratică nu este nouă. Şi în actuala campanie electorală chestiunea imigraţiei se va afla în centrul dezbaterilor, cum s-a mai aflat şi în campania precedentă, numai că marile partide de drepta, centru, chiar stânga au fost absorbite de retorica extremei-drepte. În 2023, ca un detaliu, agenţia UE „Frontex” a comunicat cifra de 380.000 de persoane sosite neregulamentar pe un continent cu 450 milioane de locuitori. Adică, un procent moderat, mai puţin de 1%. Unele din aceste persoane puteau beneficia de statutul de refugiat, dacă avem în vedere că Europa a primit peste 5 milioane de refugiaţi ucrainieni. În fine discuţia e lungă. Şi problema de fond este alta: ofensiva forţelor naţionaliste din Europa, numite de globalişti „de extremă-dreapta”, în Portugalia, Ţările de Jos, Austria, Belgia, Franţa, Polonia, Ungaria, Finlanda, Italia, mai nou Slovacia, unde deja sunt la putere. Şi în pofida difereneţlor semnificative de abordare, în privinţa multor probleme, cum ar fi euroscepticii din Polonia, Finlanda, Austria sau Ungaria, acestea sunt în mare parte comune în chestiunea sistării livrării de arme Ucrainei, pentru a nu fi atrase într-un război cu Rusia. Unii cer chiar ridicarea sancţiunilor pentru a împinge Ucraina către o negociere de pace. The Telegraph atrăgea atenţia recent că, deşi pe cont propriu, partide precum Alternativa pentru Germania (AFD), Fidesz, Partidul Libertăţii din Austria, fără mare influenţă politică, cer veto, în privinţa unor decizii de politică externă ale UE. Nu poate fi trecută cu vederea creşterea evidentă a euroscepticilor, care pot obţine chiar vicoria în unele ţări europene, ce se confruntă cu o stagnare economică, chiar o recesiune, o scădere a producţiei, şi în consecinţă o scădere a nivelului de trai. „Comisia Europeană îşi revizuieşte din nou în scădere previziunile de creştere”, menţiona „Le Monde” concluzionând: „Bătrânul continent se luptă să reia legătura cu o economie prosperă”. Într-un asemenea context, conform datelor oficiale, UE a reuşit să depăşească SUA, în ceea ce priveşte volumul asistenţei financiare –nemilitare- acordat Ucrainei, în ciuda faptului că până acum s-a limitat la mai puţin de 80 miliarde euro. Valul evident de euroscepticism provoacă nelinişte în Ucraina, după refuzul prelungit al Congresului SUA de a continua finanţarea regimului de la Kiev, „cât va fi nevoie”, ca să nu mai aducem în discuţie posibila victorie a lui Donald Trump la alegerile din noiembrie. Peste toate o ameninţare iminentă: votul european suferă de o slăbiciune structurală în faţa operaţiunilor de destabilizare. Prezenţa la vot este scăzută din punct de vedere istoric şi campaniile de dezinformare pot avea repercursiuni semnificative. Reţelele de socializare intră deja sub presiune, după cum au remarcat şi oficiali ai Comisiei Europene, în cadrul prezentării noilor măsuri privind ajustarea platformelor mari prin legea  serviciilor digitale, din luna martie a.c.. Una peste alta, în centrul deplin al atenţiei se află „localele”, cu tot noianul lor de ingrediente.

 

Un articol de Mircea Canțăr