Revin, pe scurt, la tematica ultimului meu eseu, despre ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, în special la parodierea tabloului lui Da Vinci, Cina cea de taină. După cum știți, destul de mulți oameni au considerat acea parodie blasfemiatoare și perversă, o manifestare deschisă a decadenței instituțiilor globaliste. Vreau să atrag atenția asupra reacției mainstream la toată această zarvă. O reacție tipică și deosebit de interesantă.

Iată ce s-a întâmplat: presa dominantă a crezut că va putea dezavua instantaneu indignarea oamenilor. În acest sens, l-au căutat pe directorul artistic al ceremoniei, care le-a dezvăluit imediat ”Adevărul”: scena cu pricina, din cadrul ceremoniei de deschidere, nu are nicio legătură cu Cina cea de taină. De fapt, este vorba despre o sărbătoare păgână a zeilor Olimpului. Și cu asta basta! Distribuitorii de știri false de pe X și alte saituri conspiraționiste au fost puși încă o dată cu botul pe labe.

Armata de ”fact-checkeri” și alți susținători zeloși ai ideologiei globaliste au intrat imediat în acțiune. Ei au postat spusele directorului artistic și chiar lucrarea lui Bellini, astfel încât toată lumea să poată vedea cu propriii ochi despre ce anume este vorba. Singura chestiune oarecum stranie – observată, cu siguranță, și de marii ambasadori a adevărului globalismului – a fost aceea că pictura lui Bellini nu semăna propriu zis cu teatrul grotesc pus în scenă la Paris. Dar cui îi pasă, vorbise directorul artistic, însuși oracolul Adevărului, deci nu mai rămăsese niciun motiv de îndoială: valul de indignare era rodul unei fantasmagorii colective!

În primul rând: pictura din care se inspiraseră realizatorii ceremoniei de la Paris nu era Festinul zeilor, a lui Bellini, ci Ospățul zeilor din Olimp de Jan van Bijlert. S-ar putea spune: Și ce atâta tam-tam, până în cele din urmă? Nu era Cina cea de taină, așa că nu putem vorbi despre o batjocură la adresa creștinismului.

Dar ba da, este, totuși, foarte important. Pur și simplu, deoarece Jan van Bijlert a pictat Ospățul zeilor din Olimp în jurul anului 1635, aproximativ o sută cinzeci de ani după Cina cea de taină, iar pictura sa este în mod clar o variantă păgână a Cinei. Cu alte cuvinte: nu contează dacă ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice a batjocorit în mod direct Cina cea de taină, sau a făcut-o prin intermediul unei imitații parodice a picturii lui Van Bijlert, contează doar că la ceremonia de deschidere a fost batjocorită Cina cea de Taină, anumite principii etice și religioase și, în mod special creștinismul. Punct.

Cu totul remarcabil, mai presus de orice altceva, este că fact-checkerii și exaltații woke chiar nu au observat că era vorba despre Cina cea de Taină. Ei i-au ironizat pe cei ce susțineau acest lucru, spunându-le că bat câmpii. Cu cât cineva este mai cuprins de gândirea totalitară, cu atât mai mult îi acuză de nebunie pe cei ce gândesc diferit. În sine, acesta rămâne unul dintre efectele cele mai remarcabile ale fenomenului de formare a masei: îngustarea enormă a perspectivei, însoțită de o orbire radicală vizavi de orice nu se aliniază cu propriile convingeri fanatice (și atacarea agresivă a celor ce gândesc diferit).

Și nu doar reprezentanții narațiunii dominante cad pradă acestui fenomen. Gândirea conspiraționiștilor fanatici suferă în esență de un viciu similar. Mulți dintre cei care se eliberează cumva din strânsoarea narațiunii dominante și rătăcesc fără apărare prin lumea Realului, caută adesea un refugiu într-o altă iluzie sau cel puțin, o altă naraține care reduce, iresponsabil, realitatea la o poveste superficială.

Și, repet. Nu e că n-ar trebui să existe libertate sexuală în societate sau că luarea în derâdere a pricipiilor, credințelor sau opiniilor religioase ar trebui interzisă. Fiecare persoană are dreptul la un spațiu în care se poate manifesta conform particularităților sale sexuale, conform valorilor sale morale, pe proprie răspundere, dacă dorește aceasta. Deși, personal, consider că batjocorirea a ceea ce alții consideră sacru este ceva de prost gust, nu cred că acest lucru ar trebui interzis prin lege.

Ceea ce trebuie spus însă este că, așa cum s-a văzut la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice și la Eurovosion, instituțiile globaliste folosesc simbolismul pentru a-și putea fundamenta identitatea în batjocură și perversiune. Aceasta este de fapt funcția unei ceremonii de inaugurare a unui eveniment social major: reprezintă esența unei societăți, principiile care susțin sistemul social. Și acesta este cu siguranță un bun motiv pentru a respinge și a refuza participarea la ideologia globalistă. Mai mult decât atât, cei care nu o fac, își neglijează o datorie etică.

Să ne reîntoarcem, însă, la reacția mainstream și la legiunea de soldăței globaliști. De data asta au ratat cu desăvârșire marcajul. Nu doar având în vedere ceea ce am spus până acum, dar și reacția celor care au conceput ceremonia de deschidere. Contrazicând afirmațiile directorului artistic, aceștia din urmă au confirmat într-o declarație oficială că partea în discuție a ceremoniei a parodiat într-adevăr Cina cea de taină. De fapt, aș spune că în această privință putem ajunge la o concluzie certă: ceva care arată ca o rață, înoată ca o rață și măcăie ca o rață este, mai mult ca sigur, o… rață!

Apoi mainsteam-ul a rămas tăcut. Acest lucru este notabil. Incapacitatea lor de a admite că au greșit e omenească, dar mult mai puternică în rândul reprezentanților narațiunii dominante (o incapacitate tipică sistemelor totalitare). Exact așa cum s-a întâmplat și în cazul crizei coronavirusului. Fiecare aspect fundamental al narațiunii dominante s-a dovedit a fi fost greșit: originea virusului, rata de mortalitate, eficacitatea măsurilor, eficacitatea vaccinurilor, efectele lor secundare (despre care se presupunea că sunt inexistente) și așa mai departe… narațiunea dominantă a greșit pe toată linia. Nimeni nu se mai poate îndoi de asta. Dar câți fact-checkeri și jurnaliști mainstream ați auzit recunoscunoscând că, în numele Adevărului, au călcat în picioare Adevărul? Câți ați auzit cerându-și scuze pentru că au contribuit la transformarea unor oameni în cetățeni de mâna a doua pe baza pseudoștiinței și a știrilor false? Putem doar concluziona: cei care se încoronează drept Ambasadori ai Adevărului și se dau drept luptători neînfricați împotriva dezinformărilor și a știrilor false, obișnuiesc să înăbușească adevărul sub un flux de știri false și dezinformare.

Lipsa de considerație pentru realitate în sistemele totalitare este extraordinar de fascinantă din perspectivă psihologică. În Germania, un avertizor de la Institutul Koch a dezvăluit amploarea înșelăciunii guvernului și a experților. Dezvăluirile sale lasă foarte puțin loc imaginației: întreaga politică corona a Germaniei s-a bazat pe un dispreț cinic față de fapte și știință, constituindu-se într-o tentativă de a da societății o întorsătură tehnocratică. Și nu există niciun motiv să presupunem că politica altor țări a fost fundamental diferită de aceea a Germaniei.

În Germania, aceasta a fost pentru scurt timp o știre importantă în mass media. Asta, în sine, este un lucru bun. Dar, în afara țării, nu a existat aproape nicio relatare. Narațiunea din spatele celei mai semnificative crize sociale a modernității se dovedește a fi la fel de inutilă ca o găleată găurită, și doar cu greu mai trezește interesul unei prese care, utilizând-o, a determinat degradarea economică, psihologică, fizică și etică a societății. Într-adevăr, ”nu dragostea, nu ura, ci pasiunea pentru ignoranță este patima fundamentală a ființei umane.”

În sfârșit, îi aud pe unii văicărindu-se indignați, pe ici și colo, că ar fi trebuit să încerce o asemenea punere în scenă cu profetul Mahomed. De ce sunt creștinii cei care trebuie să îndure, întotdeauna, batjocura? Este adevărat, vitejii noștri se vor gândi mult și bine înainte de a-și îndrepta formidabilul eroism înspre islam. Dar, totuși, trebuie să spun: să nu fie acesta un prilej de a semăna discordie între religiile și viziunile asupra lumii, între evreii, creștinii, musulmanii, umaniștii, agnosticii sau ateii care încearcă să-și păstreze legătura cu principile umanității.

Pentru că, în realitate, ceea ce avem de înfruntat este o ideologie care batjocorește conștiința etică și se profilează ca reprezentant al unei forțe întunecate, împotriva căreia avem datoria de a vorbi. Orice altceva înseamnă să ne transformăm, încetul cu încetul, în chiar monstrul pe care vrem să-l înfrângem.

Mattias Desmet este autorul Teoriei modelării maselor în timpul pandemiei de covid 19. Este profesor de psihologie la Universitatea Ghent și autor al cărții Psihologia totalitarismului.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici