William West

William West este un jurnalist din Sydney, Australia și autorul cărții Riddles of the Shroud: Questions science can’t answer.

 

Rezultatele noilor teste efectuate în aprilie 2022 pe Giulgiul din Torino – considerat de mulți drept pânza în care a fost învelit Iisus Hristos după crucificare – confirmă că acesta datează din secolul I, contrazicând mai vechea datare cu carbon din anii 1980, conform căreia giulgiul ar proveni din Evul Mediu.

Avem, așadar, un număr de patru teste recente plus un număr imens de alte dovezi care sugerează că pânza este autentică.

Un experiment

Dezbaterea despre giulgiu durează de secole, provocând schimburi de opinii aprinse, scoțând la iveală o dâră întortocheată de dovezi și indicii, cu întorsături neașteptate și dând naștere la mai multe întrebări fără răspuns decât orice alt artefact din istorie.

Cu doar câteva zile înainte de anunțarea noilor rezultate, regizorul britanic David Rolfe  a lansat o provocare de un milion de dolari, invitând The British Museum – care supervizase vechile teste de carbon și ai cărui reprezentanți sunt de părere că pânza este opera unui escroc medieval – să reproducă giulgiul.

Invitația lui Rolfe nu era nici pe departe o cascadorie câtă vreme The British Museum dispune, cu siguranță, de resursele necesare unei asemenea întreprinderi: aproximativ o mie de angajați, inclusiv cercetători, legături cu universități importante și sigur nu ar refuza nici ajutorul extern.

Așadar, cât de riscant a fost pariul lui Rolfe?

Cei familiarizați cu dovezile ar spune că deloc. Având în vedere tot ceea ce știm acum despre Giulgiul din Torino, precum și faptul că nimeni nu a putut să-l copieze sau chiar să explice cum a fost făcut, milionul de dolari al lui Rolfe pare în siguranță. El și mulți alții sunt convinși că pânza este autentică deoarce există o mulțime de dovezi care susțin această concluzie.

De fapt, cei care nu împărtășesc această opinie par să știe foarte puțin, atât despre giulgiu, cât și despre datarea cu carbon. Ei nu sunt conștienți că, deși considerat un fals, acesta a devenit ”cel mai studiat obiect din istoria omenirii”.

Știință solidă

Cea mai recentă verificare autenticității Giulgiului din Torino a avut loc în luna aprilie a acestui an. Un membru al Consiliului Național de Cercetare din Italia, Dr. Liberato de Caro, a folosit o nouă tehnică cu raze X concepută special pentru datarea pânzeturilor.

El a folosit tehnica de împrăștiere cu raze X, despre care se spune că este mai fiabilă decât datarea cu carbon, aceasta din urmă putând fi eronată din cauza contaminării obiectului datat.

Dacă vă numărați printre aceia care cunosc puține lucruri despre giulgiu, iată câteva detalii de bază: este o fâșie lungă de in, însângerată, și care are imprimată imaginea estompată a părții din față și din spate a unui om, bătut și biciuit, sângerând abundent la nivelul scalpului și prezentând toate semnele răstignirii lui Iisus, inclusiv o rană de lance în dreptul inimii.

Obiectul a apărut pentru prima dată în Franța, în 1355, când a fost expus public, proprietarii refuzând să spună de unde l-au luat – ceea ce denotă că era, probabil, furat.

Apariția giulgiului a declanșat dezbaterea aprinsă care continuă până în zilele noastre. Am citit o mare parte a cărților și articolelor care au fost scrise pe acest subiect, fără să găsesc, însă, ceea ce căutam – o prezentare actualizată a subiectului accesibilă și oamenilor obișnuiți. Astfel încât, până în cele din urmă, m-am decis să o scriu eu însumi.

Informație copleșitoare

Curând am simțit că nu era chiar cea mai bună idee.

Se spune că cel mai mare rău pe care îl poți face jurnaliștilor este să le oferi prea multă informație, or despre giulgiu s-a scris enorm. Pentru a vă face o idee căutați Giulgiul din Torino pe Google Scholar. Veți primi aproximativ 12 000 de link-uri.

Chiar și o simplă căutare pe pe academia.edu va scoate la iveală aproximativ 4000 de lucrări academice care cer să fie citite. Până și cel mai vechi site dedicat giulgiului, shroud.com, găzduiește, printre resursele sale extinse, o listă ceva mai reconfortantă, de doar 400 de lucrări și articole științifice ”esențiale”. Mult prea mult, în condițiile în care te-ai zbătut deja să obții cărți, videoclipuri, lucrări de la conferințe, podcasturi și filme documentare vechi de mai multe decenii.

Cei mai mulți oameni (până de curând nici eu nu făceam excepție) și-au pus lacăt la minte odată cu publicarea rezultatelor datării cu carbon din 1988. Nivelurile relativ ridicate de carbon 14 detectate sugerau că pânza datează din jurul anului 1325, plus sau minus 65 de ani.

Un rezultat de o precizie remarcabilă dar ceea ce nu ni se spusese era că datarea cu carbon a dat deseori erori însemnate, care depășeau uneori o mie de ani, din cauza contaminării obiectului datat.

În cazul giulgiului, acesta a fost manipulat de nenumărate persoane, a fost expus la foc și la apă, a suferit reparații, trecând printr-o mulțime de situații capabile să provoace contaminare. Și, chiar mai interesant, așa cum indică un număr tot mai mare de dovezi, nivelul de carbon ar fi putut crește în urma radiației care pare a fi cea mai probabilă cauză a imaginii de pe giulgiu.

Deci, chiar dacă mulți dintre noi au impresia că datarea cu carbon reprezintă sfârșitul poveștii Giulgiului din Torino, în realitate aceasta poate fi doar un nou început.

Revizuirea tuturor dovezilor – așa cum am făcut-o eu – este fără doar și poate, o muncă obositoare. Acum, însă, întrebat dacă chiar cred într-adevăr că acea pânză este giulgiul în care a fost înmormântat Iisus Hristos cu imaginea Lui pe ea, tot ce pot spune este că având în vedere dovezile existente nu mă pot gândi ce altceva ar putea fi. Sunt deschis la discuții și deloc refractar la argumentele logice dar până acum nimeni nu a reușit să mă convingă.

Indiferent de ceea ce credeți, urmărirea dovezilor este probabil întreprinderea cea mai fascinantă și plină de satisfacții pe care ați putea-o face vreodată și acest lucru se datorează faptului că adevărul despre Giulgiul din Torino nu depinde de un singur lucru – și cu siguranță nu depinde de datarea cu radiocarbon – , ci implică o mulțime de fapte interconectate care pictează o imagine de ansamblu, plină de detalii interesante.

De fapt, Giulgiul din Torino naște mai multe întrebări fără răspuns decât orice altceva pe această lume.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici