Se discută, mai nou, chiar convingător şi de posibilitatea organizării alegerilor anticipate, în condiţiile în care premierul desemnat, Luca Niculescu, în pofida demersurilor stăruitoare, de bună credinţă, nu reuşeşte să sistematizeze cele 233 de voturi necesare, trecerii guvernului său, prin Parlament. Asta după ce, astăzi, PSD, a respins ideea unui guvern tehnocrat şi şi-a văzut refuzată disponibilitatea unui nou parteneriat cu… PNL, UDMR, dar fără USR. Liberalii, cu excepţia unui grup de „pucişti”, cum au fost numiţi, nu acceptă, nici o „reînnoire” de colaborare, exceptând USR şi UDMR. Punerea anticipatelor în balanţă este o discuţie, care se poartă de mai multă vreme. Toate acestea se ştiu, nu mai trebuie reamintite şi deja, se discută de ceea ce până acum nu am avut, alegeri anticipate. Care însă s-ar putea să nu aducă rezolvarea aşteptată a problemei, în discuţie. Şi am în vedere „experienţa spaniolă” din 2023, când tot în urma unor alegeri anticipate (cum vor fi şi cele de la 29 noiembrie a.c., deja anunţate), partidul (PSOE) actualului premier Pedro Sanchez a venit pe locul doi (31,7%) după Partidul Popular (33,1%) condus de Alberto Nunez Feijoo, secondat de VOX (12,3%), un partid de extremă-dreaptă, care îl are lider pe Santiago Abascal, dar cu 33 de mandate în Parlament. Cum PP şi VOX, cumulând împreună 170 de mandate, n-au putut trece prin Parlament, guvernul încredinţat de Rege, lui Alberto Nunez Feijoo, Pedro Sanchez susţinut de SUMAR (împreună cumulează 152 de mandate), cu sprijinul partidelor mici ERC, Junts Per Catalonia, EH Bildo (în schimbul unei promisiuni de lege controversată a amnistiei), au devansat câştigătorii alegerilor, la numărul de mandate. Am făcut această retrospectivă, pentru a sugera că AUR, bine poziţionat în sondaje, dar considerat nefrecventabil, chiar în eventualitatea venirii pe primul loc, va avea nevoie de aliaţi, care nu „se văd” pe actuala scenă politică. Partidelor pare să le placă situaţia, deşi realizează că se află prinse într-un complicat joc politic, care displace deja totalmente alegătorilor. Fără AUR, aflat temporar pe primul loc, în sondaje, „joaca” de-a democraţia e stupidă, de-a dreptul. Avem în Europa destule partide suveraniste, unele cu discurs realmente violent, sau care displace Bruxelles-ului, dar care ajung la guvernare. Luca Niculescu cu un profil politic rezonabil, chiar de centru, după ce a stat câţiva ani buni în Franţa, ca ambasador al României, înţelege bine tot ceea ce se petrece. Şi dacă nici tactul lui diplomatic nu este suficient, în a convinge liderii politici să participe la coagularea unei majorităţi, atunci nimeni n-o mai poate face. Şase luni de „aşteptare” au însemnat, între altele, şi alimentarea directă a sentimentului anti-partid tradiţional, pe lângă altele. Liderii politici, destui de vioi în declaraţii facile, nici nu ştiu ce le pregăteşte electoratul, deloc entuziasmat de ceea ce vede şi suportă cu stoicism.

 

Un articol de Mircea Canțăr