Fulminanta expansiune a creștinismului evanghelic în Iran

„Viața este grea”, îi transmite Yahya lui David Yeghnazar.

Internetul din Iran este oprit din cauza războiului, așa că liderul mișcării creștine clandestine ( Yahya nu este, desigur, numele său real), poate trimite doar mesaje vocale, ceea ce face imposibil ca Yeghnazar — reprezentantul misiunii Elam Ministries, născut în Iran, dar stabilit în străinătate — să își contacteze legăturile din interior. ”Dar mergem mai departe. Domnul Își arată puterea Slavei Sale”.

În ciuda absenței clădirilor de cult¹, populația evanghelică din Iran are cea mai rapidă creștere din lume, un fenomen pe care unii l-au numit o adevărată renaștere în clandestinitate.

În prezent, în Iran există tot mai mulți evanghelici, iar unii spun că „revoluția lui Isus” este parțial responsabilă de faptul că moscheile se închid una câte una.

În 2024, Reza Pahlavi, fostul prinț moștenitor al Iranului și fiul fostului Șah, observa că „Probabil, în acest moment, creștinismul este credința cu cea mai rapidă ascensiune din tot ce a cunoscut țara până acum. Avem sute de biserici subterane”.

Regimul crede că această evoluție reprezintă o amenințare enormă la adresa viziunii sale islamiste, teocratice și represive. În Iran, este ilegală convertirea musulmanilor, iar creștinilor le este interzis să propovăduiască. Pastorii — inclusiv Yahya — au îndurat hărțuiri, întemnițări și tortură. Din data de 28 februarie, aceștia trăiesc, de asemenea, în condiții de război, mulți temându-se de o eventuală represiune violentă din partea regimului.

Este posibil ca primii închinători perși ai lui Hristos să fi existat chiar înainte de evenimentul biblic al pogorârii Sfântului Duh — unii cercetători sunt de părere că magii care au mers după stea până la Betleem, căutându-l pe ”Împăratul Iudeilor” erau preoți zoroastrieni. Faptele Apostolilor consemnează că, la Cincizecime, parții, mezii și elamiții l-au auzit pe Apostolul Petru propovăduind Evanghelia în propria lor limbă, iar tradiția bisericească spune că Matei, Iuda, Simon Zelotul, Bartolomeu și Toma au ajuns, în călătoriile lor misionare, până în acea regiune.

Creștinismul a fost o prezență continuă pe teritoriul actual al Iranului timp de aproape 2.000 de ani, precedând islamul cu câteva secole. Pe lângă comunitățile creștine străvechi (armenii, asirienii și catolicii caldeeni), în anii 1800 au sosit în Iran misionari protestanți, iar dăruirea lor pentru educația și îngrijirea medicală a populației le-a câștigat prețuirea multor localnici. Sub domnia Șahului Mohammad Reza Pahlavi activitatea evanghelicilor a fost permisă. Acest lucru s-a sfârșit odată cu Revoluția Islamică din 1979.

Deși creștinismul este, din punct de vedere tehnic, protejat prin Articolul 23 din constituția iraniană, mullahii au expulzat majoritatea misionarilor și au interzis propovăduirea. Conform organizației Open Doors, ”evanghelicii din Iran sunt reprimați dur și sistematic, deoarece autoritățile încearcă să elimine ceea ce ele consideră a fi o subminare ocidentală a regimului islamic. Cele mai multe probleme le au convertiții. Comunități underground sunt frecvent vizate de razii, urmate adesea de arestări, interogatorii, presiuni pentru a-i denunța pe ceilalți credincioși și condamnări pe termen lung. Acuzația tipică este de încălcare a <<securității naționale>>. Condițiile din închisori sunt cumplite, iar cauțiunile pot fi exorbitante, ruinând familiile din punct de vedere financiar”.

După Războiul de Douăsprezece Zile din 2025, Parlamentul Iranului a adoptat „Legea privind intensificarea pedepselor pentru spionaj și cooperare cu regimul sionist și statele ostile împotriva securității și intereselor naționale”. Regimul îi acuză pe convertiți de ”creștinism sionist”, iar represiunile s-au intensificat; În 2025, numărul arestărilor s-a dublat. După încetarea focului, 54 de creștini din 21 de orașe au fost arestați sub acuzația de ”spionaj”, iar presa de stat a sugerat ”existența unor legături între evanghelici și serviciile străine de informații” — o narațiune care portretizează o întreagă comunitate religioasă drept o amenințare la adresa securității.

De la începutul actualului război, legăturile cu evanghelicii din Iran au devenit aproape imposibile (mai multe conversații programate au fost anulate din cauza blackout-ului digital impus de autorități ). Atât internetul, cât și posturile de televiziune prin satelit au fost blocate pentru a împiedica comunicarea în interiorul țării; după ce în ianuarie au masacrat zeci de mii de protestatari, autoritățile regimului nu vor ca iranienii să se poată organiza sau să declanșeze o revoltă internă. Disidenții trebuie menținuți în izolare.

Mansour Borji, directorul organizației Article 18 — o asociație cu sediul în Marea Britanie care militează pentru libertatea religioasă în Iran — a declarat pentru Christianity Today că a primit doar câteva mesaje din interiorul țării; majoritatea autorilor acestora își exprimau speranța că acest conflict semnalează «un sfârșit al tiraniei», în timp ce unii se temeau că un război care nu va duce la căderea regimului va genera o represiune și mai violentă. În ciuda acestor pericole, mulți creștini iranieni profită de prilejul oferit de aceste vremuri tulburi, văzând în aceste zile pline de primejdii un prilej de a mărturisi speranța mântuitoare a Evangheliei.

David Yeghnazar a relatat în Christianity Today că Yahya a ajuns în mai multe sate izolate pentru a vesti Evanghelia și a distribui Noul Testament în limba persană — cinci persoane s-au convertit la creștinism. În Iran, vânzarea sau deținerea Bibliei în limba persană este pedepsită de lege, iar Societatea Biblică din Iran este interzisă de zeci de ani. În timpul Războiului de Douăsprezece Zile, unii creștini ”și-au deschis casele pentru cei care fugeau din marile orașe” și ”au ieșit pe străzi să se roage chiar în timp ce cădeau bombe”. După represiunea din ianuarie, creștinii ”au mers în spitale pentru a se ruga alături de cei răniți” și ”și-au vizitat vecinii aflați în suferință”.

„Prin breșele apărute în blocada digitală, aflu că multe case de rugăciune clandestine continuă să se reunească, în ciuda filtrelor poliției care sporesc riscul de a fi percheziționat și arestat”, a relatat Yeghnazar. ”De curând, un membru al echipei mi-a povestit despre un grup de 9 creștini care au continuat să se întâlnească în mijlocul haosului și al violenței. Prietenii și membrii familiilor au remarcat liniștea lor sufletească și au vrut să afle mai multe. Apoi s-au alăturat grupului, care are acum acum la 21 de membri. […] De asemenea, creștinii iranieni depun eforturi susținute pentru a-și ajuta vecinii cu alimente și alte provizii.”

În condiții de război, cu noi primejdii ivindu-se la orizont, creștinii evanghelici din Iran își continuă lucrarea. Când Yeghnazar a întrebat un cuplu de ce sunt gata să sufere pentru Evanghelie, aceștia i-au răspuns: ”Pentru că am gustat și am văzut”. Yahya a fost și mai succint: ”Biserica din Iran este vie”, a spus el.

Jonathon Van Maren este un scriitor stabilit în Canada, care colaborează cu europeanconservative.com. Articolele sale au apărut în publicații precum First Things, National Review și The American Conservative, iar cea mai recentă carte a sa este Prairie Lion: The Life & Times of Ted Byfield.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici