Partea intâi aici
II-Comorile din adâncuri: Secretele negustorilor de pe Lipscani și labirintul de sub Hanul lui Manuc
Sub pavajul de granit al Centrului Vechi se află un al doilea oraș. În timp ce la suprafață turiștii își savurează cafeaua, sub picioarele lor se întinde o rețea de pivnițe boltite și tuneluri de fugă care, timp de secole, au adăpostit averile fabuloase ale celor mai bogați oameni din Balcani.
Aurul ascuns în „buricul târgului”
În secolele XVIII și XIX, Lipscaniul era centrul nervos al comerțului est-european. Negustorii care aduceau mătase, mirodenii și bijuterii de la Leipzig sau Constantinopol nu aveau încredere în bănci. „Băncile” lor erau zidurile groase ale pivnițelor. Se spune că mulți negustori își zideau monedele de aur în nișe secrete din subsoluri, pentru a le proteja de desele incendii care mistuiau Bucureștiul sau de raidurile otomane. Chiar și astăzi, la fiecare lucrare de renovare în Centrul Vechi, arheologii și muncitorii speră să descopere „ulcelele cu galbeni” despre care vorbesc legendele bunicilor noștri.
Hanul lui Manuc: O cetate sub pământ
Piesa centrală a acestui labirint este, fără îndoială, Hanul lui Manuc. Construit de misteriosul Manuc Bei, cel mai bogat om din regiune la acea vreme, hanul nu a fost doar un loc de popas, ci o fortăreață.
Sub curtea interioară și sub arcadele de lemn se întind pivnițe uriașe, capabile să adăpostească mărfurile a sute de caravane. Legenda spune că Manuc a construit o rețea de tuneluri de fugă care legau hanul de albia Dâmboviței și de curțile boierești din apropiere. Aceste „catacombe” erau folosite nu doar pentru transportul discret al valorilor, ci și pentru întâlniri diplomatice secrete – aici s-au purtat negocierile pentru Pacea de la București din 1812, departe de ochii spionilor.
Tunelurile de sub Curtea Veche
Nu departe de han, ruinele de la Curtea Veche ascund cele mai vechi secrete ale orașului. Subsolurile palatului voievodal, unde a domnit Vlad Țepeș, comunică cu galeriile de marfă ale negustorilor de mai târziu. Unii istorici amatori susțin că există încă galerii neexplorate care fac legătura între Lipscani și zona de sub Mitropolie. Aceste spații nu erau doar depozite; erau artere vitale de supraviețuire într-un oraș aflat mereu la intersecția intereselor imperiale.
Blestemul „averilor uitate”
Există o poveste care circulă printre vechii anticari din zonă: mulți negustori au murit în timpul marilor epidemii de ciumă fără a mai apuca să le spună moștenitorilor unde și-au ascuns averile. Se spune că în nopțile de iarnă, în anumite subsoluri de pe strada Șepcari sau Covaci, se mai aud ecourile unor lăzi de fier târâte pe podele de piatră – spiritele celor care încă își păzesc aurul de dincolo de moarte.
Câteva curiozități pentru vizitatori:
Unde poți vedea pivnițele: Multe restaurante din Centrul Vechi și-au amenajat sălile de mese chiar în aceste pivnițe istorice (ex: Hanul lui Manuc, Caru’ cu Bere).
Ce să cauți: Observă grosimea pereților și arcadele din cărămidă roșie „de sub pământ” – ele sunt dovada arhitecturii de rezistență a vechiului București.
va continua
moisali
