Din Wikipedia aflăm că : Renașterea germană , a fost o mișcare culturală și artistică care s-a răspândit printre gânditorii germani în secolele al XV-lea și al XVI-lea, dezvoltată din Renașterea italiană . Multe domenii ale artelor și științelor au fost influențate, în special de răspândirea umanismului renascentist în diferite state și principate germane . Au fost realizate numeroase progrese în domeniile arhitecturii, artelor și științelor. Renașterea a fost determinată în mare măsură de interesul reînnoit pentru învățământul clasic și a fost, de asemenea , rezultatul dezvoltării economice rapide. La începutul secolului al XVI-lea, Germania (referindu-se la teritoriile cuprinse în Sfântul Imperiu Roman) era una dintre cele mai prospere zone din Europa. Aceasta a beneficiat de bogăția anumitor sectoare economice precum metalurgia, mineritul, sistemul bancar și textilele.
Germania a produs două evoluții care aveau să domine secolul al XVI-lea în întreaga Europă: tipografia și Reforma protestantă . Unul dintre cei mai importanți umaniști germani a fost Konrad Celtis (1459–1508). Celtis a studiat la Köln și Heidelberg , iar mai târziu a călătorit prin Italia colectând manuscrise latine și grecești. Puternic influențat de Tacitus , a folosit Germania pentru a introduce istoria și geografia germană. În cele din urmă, și-a dedicat timpul poeziei.
Tipografia de cărți s-a dezvoltat în Germania, iar tipografii germani au dominat noul comerț cu cărți în majoritatea celorlalte țări până bine în secolul al XVI-lea.
Portretul împăratului Maximilian I , primul monarh renascentist al Sfântului Imperiu Roman , de Albrecht Dürer , 1519
Conceptul de Renaștere Germană este oarecum confuz din cauza continuării utilizării ornamentelor gotice elaborate până în secolul al XVI-lea, chiar și în lucrări care sunt, fără îndoială, renascentiste prin tratarea figurii umane și în alte aspecte. Ornamentul clasic a avut puțină rezonanță istorică în mare parte a Germaniei, dar în alte privințe Germania a urmat foarte repede evoluțiile, în special prin adoptarea tipăriturii cu litere mobile , o invenție germană care a rămas aproape un monopol german timp de câteva decenii și a fost adusă pentru prima dată în cea mai mare parte a Europei , inclusiv în Franța și Italia, de către germani.
Cel mai important artist renascentist german este Albrecht Dürer , cunoscut în special pentru gravura și xilogravura sa , care s – a răspândit în toată Europa, desenele și portretele pictate. Printre lucrările importante de arhitectură din această perioadă se numără Reședința Landshut , Castelul Heidelberg , Primăria din Augsburg , precum și Antiquariumul Reședinței din München , cea mai mare sală renascentistă la nord de Alpi.
Altarul Heller de Albrecht Dürer
Albrecht Dürer … Vă reamintiți ? despre Dürer am vorbit…după vizita în Italia își schimbă complet stilul…am vorbit despre celebrul său tablou – Sărbătoarea Cununilor de trandafiri.
Azi vom vorbi despre Familia Holbein…
Hans Holbein cel Bătrân
Hans Holbein cel Bătrân (1465 – 1524) este un pictor german din perioada Renașterii. Este reprezentantul cel mai vârstnic dintr-o familie renumită de pictori, de care aparține și fratele său Sigmund ca și fiii săi Ambrosius și Hans Holbein cel Tânăr.
Iată câteva picturi…
Martiriul Sfântului Sebastian
Portretul unui membru al familiei Weiss
Portret de bărbat
Hans Holbein cel Bătrân și fratele său, Sigismund Holbein, au pictat lucrări religioase în stil gotic târziu. Hans cel Bătrân a fost un pionier și lider în transformarea artei germane de la stilul gotic la cel renascentist.
Foarte apreciat, în timpul vieții a pictat nu numai în Germania , ci și in Italia…Să vedem unde…
Bazilica Santa Maria Maggiore
Bazilica Santa Maria Maggiore (în italiană Basilica di Santa Maria Maggiore, cunoscută și ca Santa Maria della Neve, „Sf. Maria a Zăpezii”) este una din cele patru bazilici papale din Roma, monument istoric din secolul al cincilea, edificiu înscris pe lista UNESCO a patrimoniului mondial. Hramul bisericii este în ziua de 5 august.
Bazilica a fost construită în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare și au urmat mai multe reconstrucții. Actualul edificiu a fost construit în timpul papei Sixtus al III-lea, după ce în anul 431 Sinodul de la Efes a proclamat-o pe Fecioara Maria ca „Născătoare de Dumnezeu“, ceea ce a dus la o înflorire a cultului marian. Construcția a fost ridicată între anii 432-440 și este păstrată până în prezent. În secolul al V-lea papa Grigore cel Mare a așezat în această biserică icoana Salus populi Romani, dedicată Maicii Domnului, ocrotitoarea poporului Romei. Bazilica este renumită pentru mozaicurile sale paleocreștine din secolul al V-lea, icoana Salus Populi Romani – protectoarea Romei – și relicve sacre, precum fragmente ale ieslei Nașterii Domnului.
Mozaicurile din Bazilica Santa Maria Maggiore sunt considerate reprezentative pentru arta paleocreștină.
Legenda numelui „Maria Zăpezii“. În secolul al IV-lea un patrician roman nobil și bogat, pe nume Ioannes, împreună cu nobila sa soție, neavând copii, au decis să doneze bunurile lor Sfintei Maria pentru construirea unei biserici dedicate ei, dacă vor avea un copil. Sf.Maria le-a ascultat dorința și le-a apărut în vis soților în noaptea dintre 4 și 5 august, indicând că o minune se va petrece în 5 august pe locul unde ar putea fi construită biserica. În dimineața următoare Ioannes și soția s-au dus la Papa Liberiu să-i relateze visul pe care l-au avut amândoi. Deoarece papa a avut și el același vis, s-au dus la locul indicat, colina Esquillin din Roma, care ar fi fost găsită acoperită de zăpadă, deși era mijlocul verii. Papa a trasat perimetrul noii biserici („Bazilica Santa Maria Maggiore“ – „Bazilica Sfânta Maria Mare“), urmând suprafața terenului acoperit de zăpadă și a construit clădirea sacră în numele celor doi soți.
Masolino – Legenda bazilicii Santa Maria ad Nives, prima jumătate a sec. al XV-lea
Tot aici se află și mormântul lui Gian Lorenzo Bernini, maestrul barocului roman, a cărui artă a modelat Cetatea Eternă.
Bazilica adăpostește, de asemenea, mormintele mai multor papi: Honorius al III-lea, Nicolae al IV-lea, Sfântul Pius al V-lea, Sixtus al V-lea, Paul al V-lea, Clement al VIII-lea și Clement al IX-lea.
În testamentul său din 2022, Papa Francisc a cerut să aibă o înmormântare simplă în Santa Maria Maggiore, sub altarul principal, într-un mormânt decorat doar cu o replică a crucii sale pectorale și inscripția „Franciscus”. Papa Francisc este primul papă după 1903 care este înmormântat în afara zidurilor Vaticanului. Pentru Papa Francisc, Santa Maria Maggiore nu a fost doar o biserică importantă, ci locul care simbolizează rugăciunea, smerenia și legătura profundă cu Maica Domnului.
Să vedem însă care este legătura cu Hans Holbein cel Bătrân…Iată un Altar din interiorul bazilicii…
Altarul este pictat de Hans Holbein cel Bătrân în anul 1524
Basilica San Paolo fuori le mura
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor (în italiană Basilica di San Paolo fuori le mura) este una din cele patru bazilici patriarhale ale Romei, alături de Bazilica Sfântul Ioan din Lateran, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Petru. Bazilica a fost construită din ordinul împăratului Constantin cel Mare, pe locul unui fost memorial aflat pe mormântul Sfântului Pavel (Paul). Acest edificiu a fost extins în anul 370, sub domnia lui Valentinian I.
În anul 386 împăratul Teodosiu I a început ridicarea unei bazilici mai mari, însă lucrarea, incluzând mozaicurile, nu a fost terminată până la pontificatul lui Leon I. Din bazilica antică nu s-au păstrat decât partea interioară a absidei, cu arcul triumfal și mozaicurile din interiorul acestuia. Mozaicurile din absida și din tabernacolul mărturisirii lui Arnolfo di Cambio datează din secolul al XIII-lea. În vechea bazilică fiecare papă își are propriul portret într-o porțiune ce se întindea deasupra coloanelor, despărțind cele patru arcade de navă.
În 937, când Odo de Cluny a venit la Roma, Alberic II de Spoleto, patrician din Roma, a încredințat mănăstirea și bazilica congregației acestuia, iar Odo l-a așezat la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papa Grigore al VII-lea a fost abate al mănăstirii. În timpul lui au fost executate porțile de bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan. Papa Martin al V-lea a încredințat mănăstirea călugărilor benedictini de la Monte Cassino. Curtea interioară a mănăstirii a fost realizată între anii 1220 si 1241. Sacristia păstrează o statuie a papei Bonifaciu al IX-lea. Papa Grigore al II-lea a restaurat mănăstirile și a încredințat călugărilor îngrijirea bazilicii.
Papii au continuat cu actele de binefacere către aceasta mănăstire. Deoarece bazilica avusese de suferit de pe urma invaziilor sarazinilor din secolul al IX-lea, papa Ioan al VIII-lea a fortificat bazilica, mănăstirea și locuințele țăranilor care formau atunci orașul Ioannispolis, care era menționat încă din secolul al XIII-lea.
Bazilica, înființată de împăratul Constantin cel Mare, a fost construită deasupra a ce se considera a fi mormântul Sfântului Pavel, unde se zice că, imediat după execuția acestuia, urmașii săi au ridicat un monument memorial, numit cella memoriae, deasupra mormântului său. La data de 6 decembrie 2006 s-a anunțat că arheologii au descoperit, sub altar, un sarcofag ce se crede a păstra moaștele apostolului Pavel. Sarcofagul nu a fost mutat din locul său. Ceea ce se poate vedea din el este doar o perspectivă laterală. Interiorul pereților navei sunt așternuți cu mozaicuri pe două rânduri prezentând scene din viața Sfântului Pavel.
La o distanță de aproximativ 800 de metri se află Catacomba di Santa Tecla, unde în anul 2009 a fost descoperit cel mai vechi portret cunoscut al Sfântului Pavel, datând din secolul al IV-lea.
Potretul apostolului Pavel, sec. al IV-lea, Catacomba di Santa Tecla
Să vedem însă care este legătura cu Hans Holbein cel Bătrân și aici…Iată un Altar din interiorul bazilicii…
Acest Altar este pictat de Hans Holbein cel Bătrân
Să mai vedem și alte picturi…
Fecioara Maria cu Pruncul
Fântâna vieții
Iisus spălând picioarele Sfântului Petru
Săptămâna viitoare vom continua călătoria noastră alături de Familia Holbein…
Rubrică realizată de Cezar Corâci – memnbru UZPR
