Războiul din Ucraina trebuie să se încheie. A scăpat de sub control timp de trei ani, costând sute de miliarde de lire sterline și sute de mii de vieți. O escaladare suplimentară riscă confruntarea cu o putere nucleară.

Opiniile diferă cu privire la modul în care am ajuns aici. Unii susțin că Vladimir Putin intenționează să recreeze un imperiu rusesc. Alții cred că niciun lider rus nu ar supraviețui dacă ar permite NATO să se extindă până la 480 km de Moscova. Ceea ce contează este ceea ce facem acum, pornind de la punctul în care ne aflăm, cu opțiunile disponibile în acest moment.

Sancțiunile economice dure nu au pus capăt războiului deoarece, spre deosebire de majoritatea națiunilor, Rusia este în mare parte autosuficientă în materie de alimente, energie și armament. Economia rusă continuă să crească, iar rubla are acum aproximativ aceeași valoare ca la începutul războiului.

China și India au înlocuit Europa ca principali parteneri comerciali ai Rusiei. Eforturile de a pedepsi China și India cu sancțiuni ar declanșa probabil un război comercial global. Donald Trump a precizat clar că Statele Unite nu vor înăspri și mai mult sancțiunile până când Europa nu va întrerupe complet importurile de energie rusească. Între timp, Iranul, Turcia, China, Coreea de Nord și Kârgâzstanul trimit la Moscova microcipuri, drone, mașini și multe altele.

Întotdeauna a fost extrem de puțin probabil ca Ucraina, cu un PIB de 200 de miliarde de dolari în 2021 și o populație de 44 de milioane, să poată învinge Rusia, cu un PIB de 1,8 trilioane de dolari și o populație de 145 de milioane. Acest lucru este cu atât mai valabil dacă avem în vedere că doar Rusia deține o forță aeriană considerabilă, industrii de apărare semnificative și arme nucleare.

Sprijinul NATO pentru Ucraina a escaladat de la rachete cu rază scurtă de acțiune, la rachete cu rază medie de acțiune, apoi la arme grele, cum ar fi tancurile Abrams și avioanele de vânătoare avansate. Cu toate acestea, Moscova își continuă avansul lent și neobosit cu o armată formată în mare parte din voluntari, în timp ce cheltuiește aproximativ 7% din PIB-ul său pentru armată. Kievul, pe de altă parte, cheltuiește aproximativ 34% din PIB pentru apărare și a ajuns să răpească de oameni de pe stradă, doar pentru a continua războiul.

Un război drept necesită o posibilitate rezonabilă de victorie. Asistăm la moartea unei întregi generații de bărbați ucraineni și adevărul este că, fără o intervenție directă a NATO, Ucraina are cam tot atâtea șanse de a câștiga un război împotriva Rusiei, câte ar avea Belgia dacă ar lupta împotriva Germaniei.

Implicarea directă în NATO nu este o opțiune. Pentru Putin și pentru Rusia acesta este un conflict existențial. Din punct de vedere politic și poate chiar fizic, el nu ar putea supraviețui unei înfrângeri.

Așa că, dacă va fi necesar, va extinde și va înteți conflictul. De la sfârșitul Războiului Rece, Rusia a investit masiv în armament nuclear. Astăzi, deține cu aproximativ 10% mai multe focoase nucleare decât Statele Unite. Unele dintre acestea pot fi montate pe rachete hipersonice împotriva cărora nu există o apărare eficientă. Masiva rachetă rusească Sarmat poartă echivalentul a sute de bombe de tipul celei lansate la Hiroshima. Indiferent cât de improbabil ar fi chiar și un schimb nuclear limitat, nu există niciun interes occidental sau chiar ucrainean în asumarea unui asemenea risc. După criza rachetelor cubaneze, John F. Kennedy a avertizat că nu ar trebui „să mai forțăm vreodată Rusia să aleagă între umilința națională și războiul nuclear”. Ar trebui să ținem cont de acest sfat.

Compromisul nu este niciodată agreabil. Lordul Lansdowne (1845-1927) a fost unul dintre cei mai desăvârșiți diplomați ai Marii Britanii. A ocupat cu succes funcțiile de guvernator general al Canadei, vicerege al Indiei, ministru al apărării și secretar de externe. În mijlocul Primului Război Mondial, Lansdowne a scris o scrisoare în care propunea încheierea războiului prin negocieri. El a susținut că Marea Britanie putea ajunge la un compromis și că „nu ar trebui să dorească anihilarea Germaniei ca mare putere”. Lansdowne a fost aspru criticat și ignorat de un guvern dedicat victoriei totale. Primul Război Mondial s-a prelungit, numărul morților a crescut, Rusia a devenit Uniunea Sovietică, iar triumful a durat abia 20 de ani. Poate că, de data aceasta, ne-am putea descurca ceva mai bine.

Încheierea acestui război va necesita negocieri pe două teme fundamentale: neutralitatea Ucrainei și frontierele acesteia. Nu este evident de ce o alianță pur defensivă precum NATO trebuie să își extindă numărul de membri, sau cum ar putea contribui la securitatea actualilor membri NATO

adăugarea unor noi membri, slabi și vulnerabili. Mai mult, Rusia a precizat acum foarte clar că va purta un război prelungit pentru a împiedica Ucraina să adere la alianță. Trupele sovietice s-au retras din Austria atunci când aceasta s-a angajat la neutralitate. Austria a aderat la UE, dar și-a onorat angajamentul din tratatul din 1955 și nu a aderat la NATO. De ce n-ar putea Ucraina să facă același lucru?

Donbasul și Crimeea nu fac parte din punct de vedere istoric din Ucraina. Sunt regiuni vorbitoare de limbă rusă, care au fost anexate Ucrainei în timpul erei sovietice, în scopuri politice. Probabil că ar fi trebuit să revină la Federația Rusă încă din momentul prăbușirii Uniunii Sovietice. Dar, cetățenii lor au acum cel puțin dreptul la un referendum sponsorizat de ONU, pentru a stabili dacă doresc să rămână ucraineni. Ori, oare au dreptul la mai puțină autodeterminare decât populația Scoției sau a Quebecului?

Rusiei i s-ar putea oferi reabilitare politică internațională și încetarea sancțiunilor economice pentru acceptarea unui astfel de plebiscit. Ucrainei i s-ar putea oferi un ajutor semnificativ pentru reconstrucție, pentru același lucru.

Națiunile recuperează rareori la masa negocierilor ceea ce au pierdut pe câmpul de luptă. Cu cât acest război durează mai mult, cu atât este mai probabil ca Ucraina să piardă mai mult teritoriu. Sancțiunile economice, oricât de dure, nu vor schimba politica unui lider precum Putin, ai cărui părinți au supraviețuit asediului Leningradului, în timpul căruia au murit peste un milion de ruși, mulți dintre ei de foame. Calculele matematice nu favorizează deloc Ucraina. Încercarea de a învinge decisiv Rusia este un obiectiv practic imposibil, și prezintă riscuri serioase și nejustificate. O cale către pace, însă, ar putea fi consolidată prin neutralitatea ucraineană și prin recunoașterea dreptului la autodeterminare a regiunilor ucrainene vorbitoare de limbă rusă.

David Rundell a studiat limba arabă la Oxford și a fost diplomat american timp de treizeci de ani la Washington, Bahrain, Siria, Tunisia și Emiratele Arabe Unite. A fost șef de misiune la Ambasada Americană din Arabia Saudită.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici