Programul european SAFE deschide oportunități majore pentru industria de apărare, dar România pare incapabilă să profite. Lipsa unei evaluări naționale, absența unei strategii coerente și dependența de importuri mențin companiile românești într-un cerc vicios al subfinanțării. Dumitru Costin, presedintele Blocului Național Sindical (BNS) explică pentru Vocea Românului de ce riscăm să rămânem spectatori în loc să redevenim producători.

 

11. Are statul român o politică de creare a unui holding, grup integrat în domeniul militar, inclusiv cu partea de cercetare, având în vedere faptul că societăți slab capitalizate ca IAR Avioane, ROMAERO, dar nu doar acestea, nu au capacitatea individuală de a supraviețui într-un mediu ultraconcurențial?

A, nu, este exclus așa ceva. Pe noi nu ne interesează lucrurile astea. Statul român nu are nici un fel de preocupare, scapă cine poate. Industria României merge pe principiul scapă cine poate. Ați menționat trei companii: IAR Brașov supraviețuiește prin efortul colectiv al echipei de conducere al companiei și al unui nucleu de salariați de bună calitate. Avioane Craiova mai este dependentă doar de așa-zisul program de modernizare IAR – Șoim. Aș vrea să întrebați și dumneavoastră să vedeți câte avioane IAR – Șoim  zboară astăzi în interesul Armatei Române. E, până la urmă, o afacere politică. Pentru că, în urmă cu câțiva ani de zile, a existat un interes pentru ștergerea de pe fața pământului a Avioane Craiova. Recunosc că aici am salvat, împreună cu liderii de sindicat de la acea vreme, am salvat societatea comercială care se dorea a fi transformată într-un nou cartier al Craiovei și într-un mare centru comercial. Cât despre ROMAERO Băneasa, ea a rezistat și folosesc, așa… o sintagmă. Ea respiră pe o singură nară, e pe aparate, e în insolvență. ROMAERO Băneasa a fost de când știu eu ținta dezvoltatorilor imobiliari din nordul Bucureștiului. Și astăzi a fost adusă în această situație din lipsa de interes a miniștrilor care s-au succedat la Industrie, sau cum s-a chemat în anii ʼ90, sau la Economie, Ministerul Economiei în prezent. E ca un animal bolnav, care e hăituit și constant vânat de o hoardă de dezvoltatori. ROMAERO Băneasa trebuia să fie una din perlele coroanei, una dintre cele mai tari companii în această industrie. Ținem cont că reușisem, la un moment dat, să mai stăvilim entuziasmul imobiliar, la vremea aia erau niște prețuri pe metru pătrat absolut scandaloase, cu care se vindeau terenuri în acea zonă. Și am reușit cu un ministru din Guvernul Năstase, cu mult hulitul Dan Ioan Popescu, să facem, să salvăm ROMAERO București și să-l facem centru de mentenanță pentru avioane Hercules. Nici Armata Română nu voia să modernizeze avioanele Hercules, pe care le primise cadou de la armata americană, în România. S-ar fi dus pentru niște parandărături încă din vremurile alea pe afară, pe la alții. Așa că am reușit cu acordul americanilor să transformăm ROMAERO în centrul de mentenanță. Oare a mai făcut cineva din începutul anilor 2000 vreun demers politic, diplomatic, militar ca acest centru de mentenanță pentru avioane Hercules să repare și să modernizeze nu doar avioanele românești, ci și avioane Hercules ale altor state membre NATO? Mă îndoiesc. Pentru că lucrurile astea s-ar fi văzut.

  1. Credeți că ar putea avea statul român o strategie de capitalizare a ROM ARM, printr-o combinație de strategii care să aibă în vedere vânzarea unor filiale neperformante? Concomitent sau imediat după vânzarea acestora, cu o majorare de capital printr-o operațiune de listare pe bursă, care să includă și participarea unor companii naționale ca Hidroelectrica, Romgaz?

Dumnezeule! Pentru asta trebuie oameni politici cu viziune, pe de o parte. Ar mai trebui niște experți de foarte bună calitate în Ministerul Economiei, care din păcate nu există. Ar mai trebui să mai existe și niște directori generali și niște administratori în societăți de astea comerciale care să aibă, la rândul lor o viziune. Și ar mai trebui ca la Ministerul Apărării Naționale să fie niște conducători și un ministru al Apărării Naționale, dar și niște conducători militari care să-și dorească să privească cu alți ochi industria autohtonă. Din păcate, ei au cu totul și cu totul alte priorități.

Nu întâmplător am întrebat acum două luni. Am adresat o scrisoare deschisă atât președintelui României, care e și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, primului ministru, ministrului Economiei, ministrului Apărării… am întrebat, bă băieți există o lege în țara asta care, spune printre altele, că aveți prin CSAT posibilitatea să negociați ca o parte din banii publici care pleacă pe achizițiile, pe care le faceți din străinătate, de noi tehnologii militare, să se întoarcă la braț cu ăia de la care cumpărăm noi, pe faimoasa legislație offset. Și am întrebat având în vedere că s-a pronunțat domnul ministru Moșteanu public în urmă cu ceva vreme că în ultimii doi ani de zile România a cumpărat armament și tehnologie militară de 41 de miliarde de lei, în doi ani de zile. Câți din banii ăștia s-au întors sub forma unor cooperări economice, a transferului de tehnologie, în economia României? Ce ziceți voi în întrebarea asta se poate face în doi ani, trei ani de zile de achiziții în care se negociază pachete de offset. Vreau să vă spun că n-avem nici o nevoie de majorări de capital de banii statului, ci de banul partenerilor cărora le umflăm conturile achiziționând ticălos, subliniez TICĂLOS, tehnologie militară și eludând Legea națională a offset-ului. Pentru că vrăjeli de astea de tipul G2G… guvern la guvern… ”nu putem să cerem asta, pentru că facem achiziții de la un guvern la alt guvern”… Vrăjeală. Nu cumpără nimic de la guverne, ci cumpără de la diverse corporații. Pentru că nu cumpără din stocurile guvernului X sau Y, să spui că era proprietar pe armamentul ăsta și pe tehnologia guvernului Israelului, spre exemplu. Nu, le cumpără de la companiile israeliene de profil. Sau le cumpărăm de la guvernul american. Nu le cumpărăm de la guvernul american, cumpărăm de la Lockheed Martin sau de la corporații. Îți dă doar parlamentul american și Departament of Defense îți dă O.K.-ul la achiziția de tehnologie respectivă. Noi nu facem nimic altceva decât să creștem cifra de afaceri, profitul corporațiilor ăstora, participarea managerilor respectivi de corporații la profit, la niște bonusuri financiare de vă cruciți. Și nu în ultimul rând să mai aflăm de la vreunul de vreun agent comercial prins cu dare de mită. Cum s-a întâmplat recent în Norvegia, cu un cetățean norvegian, care a fost prins și condamnat. Să recunoască public faptul că e adevărat că a dat mită unor oficiali din Ungaria și România pentru ca aceștia să cumpere niște tehnologii militare. Dar nimeni în România nu s-a autosesizat, nu s-a făcut nicio anchetă. Și omul povestea săracul cu lux de amănunte, avem această înregistrare video. Povestea cu lux de amănunte cum a dat el șpagă și cum căra el cash-ul din bănci elvețiene să îl aducă în România, să dea la niște generali șpaga respectivă ca achiziția de tehnică militară să fie făcută. Există soluții fără să antreneze alte costuri majore pe bugetul public, așa cum v-am explicat.

  1. Mai e de actualitate și / sau obligatorie clauza de tip offset și poate ea constitui un ajutor important?

Este în vigoare, e de actualitate. Și așa cum v-am explicat mai devreme este eludată constant de cei care lansează perdele de fum președintelui României. Că s-a numit Iohannis, că s-a numit Bolojam interimar, sau că se numește Nicușor Dan. Iar CSAT-ul în momentul de față, este principalul responsabil, conform legii, pentru faptul că România n-a făcut offset nici de un ban, nu de zeci de miliarde cât trebuia să facă până acum. Și, într-adevăr, ar fi putut să fie de ajutor pentru dezvoltarea industriei naționale de apărare românească.

  1. Credeți că ar fi fezabil ca statul român, prin ROMARM, să urmărească, la fel ca alte grupuri similare din Europa, (vezi cazul cehoslovac, grupul CSG cumpărat de start-up-uri), achiziționarea de întreprinderi promițătoare de tradiție cu rezultate bune din România, dar și în alte state europene, ba chiar și din SUA?

Iarăși, asta e o întrebare de…, dacă nu v-a plăcut „Star Trek” vă ducem în „Star Gate-ul Anual”, serialul S.F., pentru că România nu e în stare să-și rezolve propriile probleme aici, pe intern, nu e în stare să pună capabilitățile tehnologice la treabă, nu-i în stare să negocieze cu jucători importanți. Acum ne apucăm de – mă gândesc cu groază, cu groază mă gândesc, ce șpăgi și ce compromitere a acestui tip de inițiativă cu cumpărări de start-up-uri promițătoare din România și de pe afară. Dumnezeule! Cel puțin afară e un vis, pentru că noi nu suntem în stare să sprijinim inventatorii români și să trecem în producția industrială brevete grele de invenții. Vă dau un exemplu dintr-un alt domeniu. În Energetică, spre exemplu, avem Medalia de aur de la Târgul de Inventică de la Las Vegas. Ofertă de cedare de cetățenie română, de renunțare pentru inventator, lucru pe care acesta nu l-a făcut. Și se luptă singur în România ca brevetul lui de invenție să treacă în producția de serie, producând cea mai tare tehnologie care generează energie termică, în principal, și care ar scăpa România de miliardele de tone de gunoi și de resturi care infectează țara asta și o face să apară în topuri mondiale, care ne plasează în primele cinci țări. Suntem în primele trei cele mai murdare țări din Uniunea Europeană, pe evaluările făcute. Deci ce să vorbim de achiziții de start-up-uri din SUA? Păi tu te bați cu fondurile de risc americane care vin în Europa și cumpără start-up-uri și cumpără firme pe care le miros că pot deveni unicorni. Te bați cu ei. De-aia zic S.F.

  1. Considerați că ar putea exista o lege, o simplă politică la nivelul ministerului, care să oblige MApN să ceară prin caietul de sarcini ca ofertanții străini să vină într-un parteneriat cu ROMARM, facilitând transferul tehnologic către acesta?

Nu e nevoie de o lege. Ea există. Ce trebuie făcut, trebuie făcut altceva. Trebuie umblat în legea de funcționare a Ministerului Apărării Naționale. Care, ca să se ferească capii Armatei Române, ca să se ferească de eventuale dosare penale, de acuze de corupție, trafic de influență, în 2016 și-a modificat legea de funcționare și a introdus un articol care e unicat pe planeta acesta. Nu mai există nici un Minister al Apărării Naționale al vreunui stat al acestei lumi care să aibă, cel puțin în ceea ce privește achizițiile pe care le face Ministerul Apărării Naționale, o clauză prin care Ministerul Apărării din România se predă necondiționat, în condițiile pe care le impune cel care-ți vinde tehnologia militară respectivă. De bun simț ar fi ca acel articol să dispară pentru că pe el, domnii de MApN și-au clădit fundamentul pentru actualele scheme de achiziții de tehnică militară din import. Acele pseudo G2G – uri. Schema e simplă, v-o mai explic încă o dată în finalul intervenției mele. MApN-ul zice, prin legea noastră de funcționare noi recunoaștem condițiile pe care le pun ăia. Ne ducem la guvern și propunem, atunci când vrem să facem achiziții, aprobarea prin Hotărâre de Guvern a condițiilor tehnice specifice pe care trebuie să le îndeplinească tehnologia pe care urmează s-o cumpărăm. Guvernul, numai că nu scrie pe produsul respectiv sau serviciul respectiv că este de la producătorul X sau producătorul Y. Adică e o pseudo încredințare directă a unor contracte de achiziții. Pe baza acelor condiții specifice aprobate prin H.G., guvernul, la propunerea MApN, elaborează un proiect de lege, care proiect de lege consfințește condițiile aprobate prin H.G. Niciodată guvernul nu merge pe ordonanțe de urgență, ci proiecte de legi și Parlamentul României, pe repede înainte, de foarte multe ori pe proceduri scurte, în câteva zile aprobă legile. Din acel moment, tot lanțul acesta toxic este exonerat de orice răspundere. De ce? Pentru că există o hotărâre a Curții Constituționale care zice că membrii Parlamentului României nu pot fi trași la răspundere pentru votul exprimat în Parlament. Așa că, e o schemă simplă, logică, cu acoperire legală, a unor fapte de natură penală care se întâmplă constant în România la achiziția de tehnologii militare. Toată lumea e liniștită, unii își numără banii pe-afară, industria noastră respiră tot mai greu, atâta câtă mai este ea…

 

Mulțumim mult pentru interviu!

 

 

Interviu realizat de Cezar Corâci – membru UZPR