Cei mai mulți dintre noi suntem conștienți de pericolele dezinformării, indiferent dacă aceasta provine din surse media „oficiale”, sau din cine știe ce alte zone mai mult sau mai puțin obscure ale internetului. Nici mass-media tradițională, nici mass-media alternativă, nici stânga și nici dreapta nu dețin vreun monopol asupra adevărului, care poate fi aflat doar în urma unui proces atent de cernere a informațiilor, verificare a surselor și punere la îndoială a prejudecăților.

Adevărul a fost întotdeauna dificil de descoperit, iar dificultățile au crescut din ce în ce mai mult odată cu expansiunea succesivă a mijloacelor media și numărul tot mai mare de opinii apărute în spațiul public. Vocile între care încercăm să discernem sunt mai numeroase decât oricând altcândva, așa că trebuie să fim nespus de atenți în încercarea noastră de a evita minciunile.

Echilibru și dezechilibru

Una dintre cele mai subtile erori care se pot strecura în gândirea noastră apare în urma lipsei de echilibru. Lipsa echilibrului nu este totuna cu falsitatea. De fapt, cineva care suferă de o gândire dezechilibrată poate avea dreptate din multe puncte de vedere, singura problemă fiind aceea că înțelegerea sa asupra lumii este fragmentată, parțială, și duce la o viziune tunel, în cadrul căreia un adevăr este accentuat în defavoarea altor aspecte echilibrante.

Dezechilibrul rezultă din lipsa unei gândiri nuanțate, din refuzul de a face distincții fine și din incapacitatea de a privi din perspective diferite, nu neapărat contradictorii ci, de cele mai multe ori, complementare.

Concentrarea totală asupra unui singur aspect duce invariabil la o viziune deformată asupra lumii, deoarece realitatea trebuie considerată o totalitate – ceva integral și complet. Adevărurile autentice sunt complementare și reliefează, toate, realitatea unică și obiectivă, care ne înconjoară. Supra-accentuarea doar a unuia dintre aceste adevăruri, încercarea de a explica totul prin intermediul lui, va distorsiona imaginea.

Dezechilibrul poate fi remediat doar prin echilibru. Gândirea echilibrată înseamnă că acceptăm complexitatea lumii și nevoia de a face distincții fine, pentru a o înțelege corect. Gânditorul echilibrat poate asculta cu atenție o perspectivă și, cu mare precizie, poate identifica adevărul din ea, în timp ce elimină eroarea. Echilibrul nu înseamnă a crede în două afirmații direct opuse în același timp. Și nu este nici relativism sau subiectivism. Dar ar putea presupune ținerea în tensiune a două adevăruri a căror convergență nu este clară de la bun început.

Neomarxismul atât de popular astăzi conține mult dezechilibru amestecat cu falsitate. Neomarxiștii se concentrează excesiv pe cazurile de nedreptate istorică și abuz de putere. Preocuparea lor principală o constituie grupurile minoritare de victime – rasiale, sexuale sau de altă natură – nedreptățite de societate. Ei interpretează politica, cultura, economia și multe altele doar prin prisma acestor dinamici de putere, în care un grup mai mare încearcă oprimarea unuia mai mic.

Deși această viziune asupra lumii nu este lipsită de adevăr – nedreptatea și opresiunea nu sunt deloc neobișnuite în istoria omenirii – ea supraestimează acest adevăr unic într-o măsură absurdă. Neomarxismul încearcă să explice totul (și să justifice alte nedreptăți) în termenii dinamicii opresor versus asupritor. Or, această perspectivă îngustă, deși utilă în anumite contexte, este jalnic de inadecvată pentru a explica întreaga istorie, cultură sau politică a omenirii.

Mulți conservatori recunosc pe bună dreptate dezechilibrul și eroarea viziunii neomarxiste. Dar, apoi, alunecă într-un reducționism similar, încercând să explice tot ce este în neregulă în politica, mass-media sau educația modernă, prin virusul mental neomarxist.

Ce se întâmplă cu lumea de azi? ”Comunismul”, vor spune ei – sau, dacă vor să fie mai expliciți, ”postmodernismul neo-marxist”. Cei mai fundamentaliști vor atribui, practic, fiecare eveniment major unui complot atent planificat de agenții marxiști radicali, implantați în guvern. Dar aceasta este o viziune superficială, încă o dată, doar că din cealaltă parte.

Cred că există mult adevăr în ideea că neo-marxismul s-a infiltrat pretutindeni și a afectat grav instituțiile noastre, dar a atribui tot răul societății noastre acestei singure surse este prea simplist, iar cei care gîndesc în acest fel scapă total din vedere interacțiunea complexă a forțelor care modelează lumea.

”Camerele de ecou”

Internetul a agravat problema gândirii dezechilibrate și a viziunii de tunel, deoarece oferă mediul perfect pentru ”camerele de ecou” și prejudecățile de confirmare. La urma urmei, internetul funcționează pe un model capitalist, în care companiile de internet profită atunci când oferă conținutul potrivit persoanei potrivite. Dacă cineva este deja înclinat să vadă lumea printr-o anumită lentilă, internetul va adânci și va confirma, probabil, presupozițiile acelei persoane, deoarece este conceput pentru a oferi consumatorului ceea ce își dorește.

De exemplu, dacă vizionăm o mulțime de videoclipuri despre cât de rău este marxismul, atunci YouTube ne va sugera și mai multe asemenea videoclipuri, pentru că așa face YouTube bani. Și astfel, în mintea noastră, marxismul va căpăta proporții tot mai gigantice, devenind infinit mai semnificativ decât este în realitate. Algoritmii subliniază dezechilibrele din gândirea noastră.

De asemenea, este în natura umană să căutăm confirmarea propriilor noastre idei. Nu este nimic în neregulă cu asta, dacă ceea ce credem este adevărat și atâta timp cât păstrăm acel adevăr în perspectivă. Cu toate acestea, refuzul de a lua în considerare explicații alternative, duce la o îngustare a gândirii și la pericolul de a fi prinși în capcana înțelegerii incomplete.

Din păcate, internetul este, de asemenea, excelent în a ne oferi validarea și confirmările pe care le căutăm. Așadar, căutând dovezi suplimentare pentru ceea ce deja bănuim, este posibil să consolidăm, fără să ne dăm seama, o perspectivă incompletă.

„Este întotdeauna simplu să cazi; există o infinitate de unghiuri din care cazi și doar unul singur în care stai”, scria Gilbert Keith Chesterton. Cu alte cuvinte, stăm în lumina clară a adevărului doar atunci când am izbutit să echilibrăm corect ceea ce știm despre lume, astfel încât să ne putem bucura de o reflectare cât mai exactă a realității.

Dezechilibrele ne împiedică. Ori de câte ori avem de-a face cu o explicație a unor evenimente, trebuie să fim pregătiți să „mâncăm carnea și să scuipăm oasele”. Rareori putem îmbrățișa sau respinge fără rezerve o narațiune sau o teorie și este important să ne lărgim perspectiva prin lecturi bune și cunoștințe vaste, nu pentru a ajunge să echivalăm adevărul cu falsitatea, ci pentru a dobândi o mai bună apreciere a plenitudinii adevărului și pentru a putea ieși din limitările mentale autoimpuse.

Ar fi bine să nu uităm niciodată îndemnul lui Toma de Aquino: să nu negi niciodată, să aprobi rareori, ci mereu să faci diferența.

Walker Larson a obținut o licență în scriere și un master în literatură engleză. Înainte de a deveni scriitor, a predat literatură și istorie la o academie privată din Wisconsin. Este autorul a două romane, Hologram și Song of Spheres.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici