Pensionarea lui Klaus Schwab și căderea lui ulterioară în dizgrație sunt doar câteva dintre dovezile unor mișcări tectonice care schimbă ordinea globală actuală. Munca vieții lui Schwab a fost construirea unei ordini mondiale globaliste guvernate de elitele internaționale și de Națiunile Unite. El a fondat și a condus Forumul Economic Mondial (FEM) timp de decenii, promovând această viziune a guvernării globale pentru binele oamenilor din întreaga lume.

Schwab și ciracii săi nutreau măreața ambiție de a remodela ordinea globală prin intermediul unei ”mari resetări”. Conferințele anuale ale WEF de la Davos erau, probabil, cele mai prestigioase reuniuni ale elitelor globale ale anilor 2010. Aceste reuniuni au generat decizii politice, priorități globale, cooperare internațională și multe inițiative inedite. Au promovat, de asemenea, criterii de mediu, sociale și de guvernanță (Environmental, social, and governance/ ESG) în întreaga lume, ca parte a viziunii lui Schwab de promovare a uni așa zis “stakeholder capitalism” (capitalism al părților interesate).

În timpul pandemiei, lumea a putut vedea impulsul totalitar dominant din spatele agendei globaliste a lui Schwab în adevărata sa lumină. Reacția publică post-covid a fost severă. În 2022, conferința de la Davos a fost mai lipsită de relevanță decât de obicei, în 2023 și 2024 au început să apară fisuri, iar până în 2025 a devenit în mare parte o glumă bună. Oamenii din întreaga lume au respins elitismul global.

Schwab a avut prilejul să-și vadă visul aproape realizat. Apoi l-a putut vedea prăbușindu-se. Succesul lui Trump, care este emblematic pentru multe mișcări populiste de dreapta din întreaga lume a fost determinat parțial de reînnoirea preocupărilor privitoare la inovație și securitate. Ambele îmbunătățesc poziția strategică a unei țări la nivel internațional, îmbunătățind în același timp nivelul de trai al cetățenilor.

Elitele globale aflate la cârma unei Europe stagnante asistau anchilozate la expansiunea agresivă a Chinei sau, și mai rău, erau complice la stagnarea Europei și la expansiunea agresivă a Chinei. De fapt, mișcarea ESG și, în sens mai larg, mișcarea ecologistă, au încurcat țările occidentale în birocrație costisitoare, ignorând în mare măsură China.

Mulți naționaliști populiști nu își doresc deloc o ”ordine internațională”. Dar, poate funcționa cu adevărat strategia ”națiunea înainte de toate” fără referire la restul lumii? Populiștii denigrează uneori ”ordinea internațională bazată pe reguli” a anilor 1990, considerând-o doar o fațadă utilizată de elitele de tip Davos pentru a-i manipula pe toți ceilalți. Această caracterizare, parțial nedreaptă, a dus la apeluri la „decuplare” de alte țări, în favoarea unor agende bazate pe prioritizarea națiunii.

Totuși, strategia ”națiunea înainte de toate” poate fi o strategie bună, dar trebuie să accepte regulile relevante ale jocului. În politica externă, o abordare mai restrânsă și izolaționistă ar putea fi cea mai bună – în special în ceea ce privește calcularea intereselor naționale ca fiind jocuri cu sumă nulă. Dar presupunerea că toate relațiile și interacțiunile internaționale trebuie să fie jocuri cu sumă nulă este o eroare gravă.

Majoritatea interacțiunilor noastre cu oamenii, fie la noi în țară, fie în afara ei, se desfășoară în contextul unui schimb reciproc avantajos. Ambele părți sunt într-o situație mai avantajoasă atunci când pot încheia acorduri voluntare și pot face comerț între ele. Acest lucru creează o ordine spontană complexă, atât în interiorul fiecărei țări cât și la nivel internațional. Deși renașterea interesului pentru identitatea națională și prosperitate este un antidot binevenit la cosmopolitismul omogenizant al conducerii elitelor globale, ar trebui să ne gândim la felul în care va arăta arăta peisajul mondial.

O ordine globală poate fi spontană și totodată organică. Deși acest tip de ordine nu necesită planificare sau direcționare guvernamentală, ea impune guvernelor să dea dovadă de reținere și să își limiteze intervenționismul. Birocrația, impozitele mari, subvențiile și tot felul de prevederi legale pot împiedica formarea unei ordini spontane sănătoase.

Un exemplu negativ important de lipsă de reținere este lanțul de aprovizionare oneros și reglementările de mediu ale Uniunii Europene. Aceste reguli distorsionează și, în unele cazuri, distrug ordinea spontană. Ele înlocuiesc procesul decizional descentralizat cu planurile coercitive ale elitelor globale. Rezultatele au fost felurite – de la stagnare economică la proteste și la producția de energie costisitoare și nesigură.

Naționaliștii și populiștii ar trebui să acționeze agresiv în scopul reducerii acestor mijloace de control legale și normative. Și chiar o fac. Dar nu ar trebui să creeze bariere noi în calea ordinii globale spontane – fie prin scheme tarifare oneroase, politici industriale activiste sau tratamente de reglementare speciale pentru marile companii sau industrii autohtone.

O ordine globală spontană apare de jos în sus, nu de sus în jos. Se dezvoltă prin schimb și asociere voluntară, mai degrabă decât prin coerciție. Nu este supusă capriciilor, intereselor sau ideologiei câtorva persoane influente precum Klaus Schwab. Acțiunea voluntară de jos în sus generează o ordine globală spontană descentralizată, adaptivă, creativă și inovatoare.

Crearea acestei ordini necesită reguli clare care se aplică în mod egal pe toate fronturile. Aceste reguli ar trebui să fie relativ simple și stabile. Nu avem nevoie de hoarde de birocrați și legiferatori pentru a ”gestiona” această nouă ordine globală. Asocierea voluntară înseamnă și libertate. Ordinea globală spontană care rezultă din coordonarea descentralizată va fi mai degrabă un sistem deschis, decât unul închis, în care noii veniți sunt bineveniți. În loc să existe canale legale și de reglementare care protejează grupurile de interese înrădăcinate, într-o ordine globală spontană fiecare își poate urma propriile eforturi pe arena internațională. Această competiție liberă și deschisă va declanșa mult mai multă creativitate, inovație și soluții organice decât și-ar fi putut imagina Klaus Schwab, Forumul Economic Mondial și elitele anterioare.

Paul Mueller este cercetător senior la Institutul American pentru Cercetări Economice. Și-a luat doctoratul în economie de la Universitatea George Mason. Anterior, Dr. Mueller a predat la King’s College din New York.
Lucrările sale academice au apărut în numeroase reviste, inclusiv The Adam Smith Review, The Review of Austrian Economics, The Journal of Economic Behavior and Organization, The Journal of Private Enterprise și The Quarterly Journal of Austrian Economics. De asemenea, este autorul cărții Ten Years Later: Why the Conventional Wisdom about the 2008 Financial Crisis is Still Wrong, la Cambridge Scholars Publishing.

Scrierile cele mai cunoscute ale lui Paul Mueller au apărut, printre altele, în USA Today și Fox News, precum și în Intercollegiate Review, Christian History, Adam Smith Works și Religion and Liberty.

Dr. Mueller a susținut discursuri și a condus colocvii pentru o varietate de organizații, inclusiv Liberty Fund, The Institute for Humane Studies, The Intercollegiate Studies Institute, și The Russell Kirk Center for Cultural Renewal.

Dr. Mueller este, de asemenea, cercetător și director asociat la Center for Culture, Religion, and Democracy. Deține și administrează o pensiune (The Abbey) în Leadville, Colorado, unde locuiește cu soția și cei cinci copii ai săi.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici