Hello, Europa!

Aș dori să-ți vorbesc despre America. Nu, nu despre America funcționarilor eleganți pe care i-ai întâlnit, în Statele Unite, la conferințele sponsorizate de Consiliul pentru relații Externe, sau la institutul Brookings. Nu despre America Victoriei Nuland sau a lui Strobe Talbott, care obișnuiau să se împăuneze prin capitalele tale întocmai ca niște suzerani care-și inspectează vasalii, și nici despre America establishmentului de politică externă, care îți cântă în strună fără istov, dar mai cu seamă când vine vorba despre necesitatea de a menține angajamentul extraordinar de costisitor al Americii față de securitatea Europei – fie și doar pentru a se asiguripsi de atenția și respectul tău politicos.

Aș dori să-ți povestesc despre cealaltă Americă, a celor care nu dispun de patalamalele sau carierele pe care le respecți tu atâta, dar care îți achită factura pentru apărare. I-ai putea explica, oare, contribuabilului american obișnuit motivele pentru care trebuie să suporte asigurări medicale exorbitante și să se mulțumească cu o vacanță meschină de două săptămâni, subvenționându-ți în schimb securitatea, astfel încât tu să poți oferi cetățenilor tăi beneficii mai mari? Le-ai putea explica victimelor dezastrelor naturale din Altadena, Asheville sau Lahaina de ce Ucraina merită mai mult sprijin decât ei? Ai putea explica de ce 330 de milioane de americani trebuie să cheltuiască pentru apărarea a 500 de milioane de europeni mai mult decât sunt dispuși să dea europenii înșiși, pentru propria lor apărare? Le-ai putea explica de ce dorința de a face pace în Ucraina ți se pare eminamente trădătoare și cum crezi că vei pune capăt acestui război îngrozitor fără a vorbi cu Vladimir Putin?

Acestea sunt câteva dintre întrebările incomode pe care alegătorii lui Donald Trump sperau să ți le adreseze. Iar el a făcut asta. S-a angajat, de asemenea, să reducă guvernul federal – deficitul cumulat fiind de aproape două trilioane de dolari. Securitatea ta a beneficiat foarte mult de pe urma cheltuielilor necontrolate ale Americii, dar numai contribuabilii americani trebuie să plătească datoriile.

De aici, din inima țării, alegătorii lui Trump au observat, de asemenea, că, dacă un deceniu de îndemnuri politicoase nu a dus la nicio creștere demnă de luat în seamă a cheltuielilor europene pentru apărare, o singură întâlnire explozivă din Biroul Oval a izbutit să deblocheze sute de miliarde de euro de noi finanțări. Unde se ascundea această capacitate fiscală uluitoare atunci când rușii ocupau Crimeea și Donbasul, lansând o campanie de asasinat și subversiune în întreaga Europă? Cum poți disprețui abilitățile diplomatice ale lui Trump când tocmai te-a determinat să faci exact ceea ce dorea el?!

Cei mai mulți americani, aflați în afara coridoarelor rarefiate ale puterii, nu se simt ameninați în mod deosebit de agresiunile regionale ale Rusiei și puțin le pasă de compromisurile teritoriale de care ar avea nevoie Ucraina pentru a-și păstra suveranitatea. Dar, au observat felul în care China a absorbit baza industrială americană și că liderii lor din trecut sunt implicați în distrugere. Dacă pentru revigorarea producției americane sunt necesare măsuri extreme, cum ar fi tarifele, atunci acestea vor fi luate. Președintele lor reprezintă interesele americane. Spre deosebire de tine, care îți protejezi cu asiduitate factorii de decizie de interferențele democratice, americanii pot decide la urne împotriva voinței elitelor și își pot instala lideri noi. Faptul că tocmai ai condamnat această capacitate ca fiind o amenințare, dezvăluie adevărata ta viziune asupra democrației – o fiară îmblânzită într-o cușcă nu poate reprezenta un pericol pentru oameni precum Ursula von der Leyen.

Ministrul de externe al UE, Kaja Kallas își poate imagina că e admisibil să îl ignore pe Trump ca lider al lumii libere, dar un american cât de cât informat se poate întreba dacă Europa ei este suficient de liberă pentru a alcătui o comunitate de valori comune cu Statele Unite. Noile partide populiste sunt înlăturate de la putere și supravegheate de securitatea statului. Alegerile și referendumurile care au un rezultat ”greșit” sunt anulate sau reluate până la obținerea votului ”corect”. Companiile de social media s-ar putea confrunta cu amenzi de mai multe miliarde de euro pentru că nu au cenzurat îndeajuns libertatea de exprimare. O glumă făcută online la adresa unui politician poate determina o vizită a poliției. Cu zeci de ani în urmă, Milan Kundera spunea că libertatea este dreptul de a glumi pe seama liderilor politici. Liderul Partidului Verzilor, Robert Habeck, care a intentat sute de procese împotriva germanilor care l-au ridiculizat online, a crezut că situațiile jenante pot fi evitate prin constrângere.

Ascultă vorbele lui Donald Trump: Ucraina nu este aliată prin tratat cu America și, în cele din urmă, este problema Europei. Un acord de pace, chiar și imperfect, ar exclude perspectiva unei escaladări nucleare și ar permite UE să înceapă reconstrucția Ucrainei. Integrarea statului în Uniunea Europeană și transformarea acestuia într-o democrație liberală prosperă, cam în felul în care UE a transformat Polonia în urmă cu treizeci de ani, ar fi cel mai bun argument pe termen lung împotriva planurilor lui Putin. America nu își mai permite să poarte cea mai mare parte a poverii apărării tale – ambițiile Chinei reprezintă o amenințare mult mai mare decât acelea ale unei Rusii sărace, aflate în declin. În acest sens, președintele Trump a făcut, în doar câteva săptămâni, mai mult decât oricare dintre președinții anteriori ai SUA.

Cancelarul Merz se poate crede teribil de curajos atunci când declară că va căuta ”independența” de securitate față de SUA, dar asta este exact ceea ce Trump și mulți americani își doresc de la prosperii noștri aliați germani. Establishmentul nostru de politică externă ar putea fi tuburat de pierderea unui statut pe care America și l-a cumpărat cu un preț exorbitant. Dar, luând urma banilor până la sursă, trebuie să înțelegi că nu ai izbutit să convingi contribuabilii americani obișnuiți că ar trebui să cheltuiască mai mult pentru apărarea ta decât ești dispusă să cheltuiești tu însăți și aceștia refuză să o mai facă.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici