Legalizarea eutanasiei corupe totul – etica medicinei, percepția societății asupra celor care se luptă cu boli, cu infirmități sau cu șubrezenia bătrâneții, presa, care e tot mai înnebunită după medicii care ucid.

Acest ultim fenomen este etalat cu limpezime într-un articol din National Post care descrie un medic care își petrece jumătate din timp ucigându-și, în mod legal, pacieții, prin administrarea de injecții letale și, aproape tot restul timpului rămas ucigând, tot în mod legal, fetuși.

Din reportajul intitulat Acest medic a ajutat să moară mai bine de 400 de oameni. Câte decese asistate medical sunt prea multe?, aflăm că dr. Ellen Wiebe își iubește munca:

”Pentru Wiebe, moartea asistată medical este o muncă ”incredibil de plină de satisfacții”. Acum nu se mai confruntă cu stigmatizarea de care a avut parte odinioară, ca furnizor de avorturi, și spune că deși, împreună cu toți colegii ei, ”lucrează în conformitate cu legea”, ea nu este la fel de <<conservatoare>> ca alții…

De curând, Ellen Wiebe a fost prezentată în documentarul BBC, Better off Dead?, o explorare a sinuciderii asistate, de către actrița, comedianta și activista internațională pentru drepturile persoanelor cu dizabilități Liz Carr, care crede că sinuciderea asistată nu este sigură pentru oameni ca ea, sau cu alte tipuri de handicap. Într-un clip care a devenit viral pe rețelele de socializare, vedem o cameră îndreptată înspre o canapea de piele neagră din biroul lui Wiebe, rabatabilă, astfel încât oamenii ”să se poată ghemui alături de cei dragi, dacă doresc”. ”Pentru unii oameni, este un loc bun pentru a muri”, i-a spus Wiebe lui Carr. Fața ei se luminează vorbind despre moartea asistată medical ca despre munca cea mai aducătoare de satifacții pe care a făcut-o după 2016, când a avut loc legalizarea acesteia în Canada.

Wiebe ucide pe cei bolnavi, pe cei cu handicap, pe cei în vârstă și fetușii nedoriți. Ea vede asemănări între moartea asistată medical și avort, ambele fiind proceduri medicale legale la care majoritatea canadienilor consideră că oamenii ar trebui să aibă acces…

Cea mai mare parte a celor care aleg moartea asistată medical au cancer, afecțiuni cardiovasculare, respiraorii și neurologice. În 2021, legea a fost schimbată astfel încât decesul să nu fie obligatoriu ”previzibil în mod rezonabil”, implicând persoane cu o boală sau dizabilități cronice, dar nu terminale, cum ar fi fibromialgia sau sindromul de oboseală cronică.

Spre meritul ei, autoarea reportajului, Sharon Kirkey, oferă cel puțin un contraargument la narațiunea pro-eutanasie, ceva care lipsește adesea cu desăvârșire din poveștile media care încurajează eutanasia:

”Alții, precum profesorul de drept și de etică la Universitatea din Toronto, Trudo Lemmens – ne reamintește ea – sunt tulburați de numărul mic al furnizorilor care domină această practică și de ”limbajul pseudo-spiritual” pe care unii îl folosesc pentru a descrie moartea administrată de medic. În opinia acestuia, moartea asistată medical odată legalizată, a fost încadrată ca o practică necesară în mod excepțional pentru a ușura moartea inevitabilă, sau pentru a oferi un anumit control la sfârșitul vieții. Ne-am îndepărtat foarte mult de asta și acum acceptăm fără spirit critic și fără discenământ cea mai agresivă impunere a ei și vedem tot mai multe încercări de a o descrie drept cea mai plină de sens formă de practică medicală”.

Am observat și înainte această abordare aproape religioasă a sinuciderii asistate medical. Într-adevăr, entuziasmul lui Wiebe pentru eutanasie mi-l reamintește pe un membru al Societății Hemlock care asista sinucideri în California, înainte ca această practică să fie legală. Iată ce scria, în cartea sa, A Chosen Death, promotorul sinuciderii asistate și acum practicantul Lonnie Shavelson:

Cred cu tărie acum ca momentul cel mai intim pe care îl poți împărtăși cu o persoană este moartea acesteia. Mai mult decât sexul. Mai mult decât nașterea. Mai mult decât orice altceva. Am participat la nașterile celor patru nepoți ai mei, iar experiența mea cu moartea lui Naomi a fost mai presus de asta.

Interesant și concludent, medicii veterinari spun că eutanasierea animalelor este cel mai dificil serviciu profesional pe care îl prestează. Dar se pare că eutanasierea oamenilor, cel puțin pentru Wiebe, este e-a dreptul înălțătoare. Îngrozitor!

Wesley J. Smith este cercetător principal la centrul pentru Excepționalismul Uman al Discovery Institute. Este, de asemenea consultant al Consiliului pentru drepturile pacienților. Cea mai recentă dintre cărțile sale este Culture of Death: The Age of ”Do Harm” Medicine.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici