1996 a fost un an important din mai multe motive.

Atunci s-a semnat tratatul de pace cu Cecenia. Marea Britanie era devastată de boala ”vacii nebune”. Iar tribunalul ONU acuza musulmanii bosniaci și croații de crime de război.

Tot atunci a avut loc și un eveniment important în istoria Rusiei – a fost semnat Pactul de la Davos, un acord echivoc care va înlesni ascensiunea lui Vladimir Putin la putere.

Erau vremuri în care Davos începea să devină ceva mai mult de o stațiune elegantă de schi.

Lucrurile începuseră să se schimbe încă din 1971, când inginerul și economistul Klaus Schwab și-a părăsit funcția deținută la conglomeratul industrial elevețian Escher Wyss pentru a instrumenta o conferință de două săptămâni în mijlocul pitoreștilor Alpi elvețieni.

European Management Forum, EMF (Forumul European de Management) a fost conceput pentru a familiariza acționarii eurocentrici cu practicile economice americane moderne și pentru a elabora abordări manageriale ”proaspete” pentru bătrânul continent.

În 1987, Forumul European de Management a devenit Forumul Economic Mondial iar restul este, după cum se spune, istorie. Mai precis, o istorie teribil de controversată.

În 1996, cu mult înainte ca globaliștii nealeși să ne prezică un viitor în care nu vom poseda nimic și vom fi fericiți, ei căutau de zor o modalitate de a determina realegerea lui Boris Elțîn, a cărui popularitate scăzuse vertiginos în timpul primului să mandat.

Nu era deloc o sarcină ușoară câtă vreme, în primele luni ale lui 1996, el coborâse pe locul cinci în clasamentul candidaților la președinția Rusiei, beneficiind de doar 8% din sprijinul populației. Cel mai bine cotat era liderul Partidului Comunist al Federației Ruse, Ghenadi Zyuganov care se situa în fruntea clasamentului, cu 21%.

El avea cele mai multe șanse de a-l înlocui pe Elțîn, ceea ce nu le convenea deloc elitelor de la Davos.

Zyuganov promisese că va elimina corupția și va crea condiții avantajoase pentru atragerea investițiilor străine, dar Forumul Economic Mondial nu s-a arătat prea convins de angajamentele sale.

Mai mult decât atât, la întâlnirea anuală, delegația rusă – în special liderii din bussines – și-au exprimat o îngrijorare tot mai mai mare atât față de popularitatea lui Ziuganov, aflată în creștere, cât și față de potențialul triumf al Partidului Comunist. Iar delegația și greii Forumului Economic Mondial au reacționat valorificându-și influența financiară și sprijinind din răsputeri campania lui Boris Elțîn. Așa a luat naștere Pactul de la Davos grație căruia, în iulie 1996, un bețiv renumit a putut fi ales pentru a doua oară drept președinte al Rusiei, ceea ce a dus la ”învingerea comunismului”… dar cu ce preț?

Unul dintre oamenii de încredere ai lui Elțîn era Valentin Yumashev, un personaj care a jucat un rol esențial în ascensiunea la putere a lui Vladimir Putin. Fost jurnalist devenit oficial al Kremlinului, Yumashev l-a propulsat pe Putin în prima sa funcție importantă la Kremlin la mai puțin de un an după începerea celui de-al doilea mandat al lui Boris Elțîn, iar fostul agent KGB a excelat avansând rapid pe scara ierarhică.

La 25 mai 1998 el și-a asumat rolul de prim adjunct al șefului administrației prezidențiale pentru regiuni, preluând locul Viktoriei Mitina.

La 15 iulie a fost desemnat în funcția de șef al comisiei responsabile cu pregătirea acordurilor privind repartizarea puterii între regiuni, precum și în aceea de șef al centrului federal de pe lângă președinte, în locul lui Sergey Shakhray.

Și, doar zece zile mai târziu, Elțîn l-a numit pe Putin în funcția de director al Serviciului Federal de Securitate (FSB), noua denumire a vechiului KGB.

Apoi, pe 9 august, l-a numit prim ministru interimar.

Oricine avea mai mult de câțiva neuroni funcționali putea vedea că Elțîn îl iniția pe Putin, pregătindu-l pentru președinție.

În ajunul Anului Nou 1999, spre surprinderea majorității rușilor, Elțîn și-a anunțat demisia, iar Putin, care avea 46 de ani, și-a asumat rolul de președinte interimar, ieșind apoi învingător la alegerile care au avut loc trei luni mai târziu.

După aproximativ 25 de ani, Putin se află încă la putere. Dar, după cum recunoaște el însuși, fără binecuvântarea lui Elțîn, nimic din toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla.

Fără binecuvântarea Forumului Economic Mondial, Elțîn nu ar fi putut câștiga niciodată un al doilea mandat.

Amestecându-se în sistemul electoral rus, oamenii de la Davos au deschis calea lui Vladimir Putin.

În deceniile de după 1996, Forumul Economic Mondial a continuat să erodeze principiile democratice. Înteresant este că, în 1999, anul demisiei lui Boris Elțîn, organizația a lansat Global Redesign Inițiative (Inițiativa de reproiectare globală), pledând pentru un nou sistem de guvernanță mondială, care încerca să arunce în desuetitudine statele naționale.

Inițiativa a avut în vedere o abordare care implică mai multe părți interesate în elaborarea politicilor și a guvernanței.

În cele din urmă, aceasta a dat naștere conceptul Marii Resetări, o formă de ”socialism corporativ” menit să concentreze tot mai multă putere în mâinile elitelor.

Iar pentru a pune sub semnul întrebării rațiunile Forumului Economic Mondial nu trebuie să fii un lunatic cu pălărie de tablă. Este suficient să examinezi Pactul de la Davos, care este deosebit de relevant în ceea ce privește influența exercitată de Klaus Schwab și amicii săi.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

John Mac Ghlionn este cercetător și eseist. Subiectele sale preferate sunt psihologia și relațiile sociale, manifestând un interes deosebit față de disfuncțiile sociale și manipulările mass media. Materialele sale au fost publicate, printre altele, de New York Post, The Sydney Morning Herald, Newsweek, National Review și The Spectator US.