Bartolomé Estebán Murillo

Bartolomé Esteban Murillo ( 1617–1682) a fost un pictor spaniol din sec. al XVII-lea. Este unul dintre marii reprezentanți ai picturii barocului spaniol în ceea ce este cunoscut în istoria artei drept Epoca de Aur a Picturii în Spania.

A fost unul dintre cei mai apreciați și remarcabili pictori atât în ​​interiorul, cât și în afara națiunii spaniole.

Acest mare artist s-a format în naturalismul târziu, de unde și importanța picturilor lui Murillo .Si-a transformat pictura în raport cu pictura barocă spaniolă care era impregnată de multa emoție. Este considerat precursorul unei alte mișcări numită Rococo.

Picturile lui Murillo au fost realizate la comanda cliențilær, principalul său patron fiind Biserica Catolică din cauza contrareformei. S-a dedicat și picturii de gen în mod independent în cariera sa artistică.

 

Scurtă biografie. Murillo s-a născut la sfârșitul lunii decembrie 1617, motiv pentru care a fost botezat la 1ianuarie 1618 în biserica Santa María Magdalena din orașul Sevilla. Părinții săi fiind frizerul, chirurgul și sângerătorul Gaspar Esteban și María Pérez Murillo. A fost cel mai mic dintre cei paisprezece copii.

Această familie de artiști era numită argintari. Tatăl său se numea Bachiller pentru meseriile sale și aparținea unei familii înstărite sub aspect economic, se comentează într-un document care datează din anul 1607 că era o persoană bogată și austeră, devenind proprietarul mai multor imobile foarte apropiate de Biserica San Pablo. Aceste titluri de propietate au fost moștenite de fiul său cel mic, ceea ce i-a oferit beneficii economice în timpul vieții. La vârsta de nouă ani, tatăl său a murit, iar după șase luni mama lui.

Murillo este sub tutela uneia dintre surorile sale mai mari, pe nume Ana.

A stat acolo până în anul în care a decis să se căsătorească în 1645, apoi când cumnatul său a devenit văduv în 1656, l-a numit custode ereditar al averii sale.

Murillo avea numele de familie Esteban, dar a adoptat un al doilea nume de familie, cel al mamei sale Murillo, pentru opera sa artistică.

Pregătirea artistica. Se știu puține lucruri despre pregătirea sa artistică.Se spune că în 1633, la vârsta de cincisprezece ani, se pregătea deja în atelierul lui Juan del Castillo, care era căsătorit cu una dintre fiicele unchiului său, pe nume Antonio Pérez.

In atelierul lui Juan Castillo a cunoscut pictura flamingă. Din păcate nu se știe nimic despre călătoriile sale în afara Spaniei: se crede că Murillo a cunoscut acest tip de pictură datorită faptului că Sevilia era – în acel timp – un important centru comercial și aceasta a înlesnit contactele populației băștinașe cu negustorii din nordul Europei.

Juan del Castillo a fost un pictor traditionalist, una dintre calitățile sale este vopseaua uscată și expresivitatea fețelor. Această influență poate fi evidențiată în picturile inițiale ale lui Murillo, care datează între 1638 și 1640.

Aceste picturi de Murillo sunt Fecioara care predă rozariul la Santo Domingo, care se află astăzi în Palatul Arhiepiscopal și a aparținut colecției private a Contelui de Toreno din orașul Sevilla.

In Fecioara cu Fray Lauterio, Sfântul Francisc de Assisi și Sfântul Toma de Aquino,care se află în Muzeul Fitzwilliam din orașul Cambridge, care sunt printre primele picturi ale lui Murillo, vedem un desen sec, dar colorat.

Fecioara Rozariului cu Pruncul

Există picturi ale lui Murillo dedicate sfinților franciscani, inclusiv San Antonio de Padua precum și San Cantalicio, dar ne vom referi la cel al lui San Francisco îmbrățișând pe Hristos pe Cruce, fiind una dintre cele mai reprezentative lucrări ale acestui mare pictor sevillian.

Sfântul Francisc îmbrațișându-l pe Iisus

Primele sale opere au fost influențate de Zurbarán, Ribera și de Alonso Cano, opere de mare realism și cu un stil deosebit care însă a suferit o evoluție remarcabilă. Tablourile sale au căpătat importanță și datorită faptului că ele coincideau cu gustul burghez și aristrocratic mai ales în tematicile religioase.

S-a căsătorit în anul 1645 cu Beatriz Cabrera, cu care va avea, în final, 9 copii.

În 1645 a pictat 13 pânze pentru chiostrul bisericii San Francisco el Grande din Sevilia; acestea se numără printre pânzele care i-au adus cea mai mare faimă. Pe lângă tablourile din capelele laterale și din corul acestei clădiri, a pictat un tablou referitor la Imaculata Zămislire. Putem aminti, de asemenea, pe Sfântul Augustin contemplând pe Fecioara, precum și pe Hristos Răstignit, ambele lucrări fac parte din Muzeul Prado și au fost realizate între 1665 și 1669. Realizarea celor două tablouri pentru Catedrala din Sevilia au constituit pentru el izvorul inspirației și al specializării în cele două tematici, care i-au adus cea mai mare notorietate: nenumăratele «Preacurata cu Pruncul» și «Imaculata».

În picturile lui Murillo există în jur de douăzeci de lucrări artistice legate de această temă a Imaculatei Concepții, număr de lucrări pe care doar José Antolínez a depășit-o, din acest motiv fiind cunoscut drept pictorul Imaculatei Concepții.

Se comentează că înaintea acestor picturi de Murillo care se referă la imaginea iconografică a Marii Concepții prima pictura se află în Muzeul de Arte Frumoase din orașul Sevilla. A fost pictată pentru ordinul franciscan și a fost așezată în arcul capelei principale, de aceea se explică înălțimea de la care trebuie observată și de aici figura corpolentă a acestei lucrări. Se consideră că datează din anul 1650 datorită tehnicii pensulei artistului.

Alte picturi ale lui Murillo  care au ca temă Fecioara cu Pruncul erau de dimensiuni mai mici, deoarece erau destinate unor spații de cult privat și în ceea ce privește lucrările care se păstrează, acestea datează din anii 1650-1660.

Se observă tehnica clarobscurului . Murillo arata admiratia pentru frumusețea feminină în sens naturalist, cuplată cu o grație aproape copilărească datorită influenței lui  Rafael pe care l-a cunoscut datorită gravurilor.

Unele modele ale Fecioarelor sunt evident fete foarte tinere, fapt care se vede din expresia delicată de pe fețele lor și care face inutilă folosirea altor simboluri din influența picturii flamande asupra pictorului.

Acest lucru a fost observat în îmbrăcăminte, ca de exemplu în Fecioara Rozariului cu Pruncul care se află în Muzeul Prado.

La Fecioara cu Pruncul din Palatului Pitti se observă expresia tandră a Fecioarei, precum și zâmbetul jucăuș al Copilului ; culorile, o varietate de nuanțe de roz și albastru, sunt amestecate ca o prefigurare a unei noi mișcări artistice : rococo.

Preacurata cu Pruncul

La fel ca în aceste picturi ale lui Murillo, a fost observat interesul lui pentru alte lucrări artistice care corespund ciclului infantil al lui Hristos, cum ar fi Fuga în Egipt, care se află în orașul Detroit la Institutul de Arte.

Mai putem aminti Sagrada Familia care se află în Muzeul Prado și alte două versiuni ale acesteia în Derbyshire și Chatsworth House.

Fuga din Egipt

Murillo a fost interesat de aspectele copilariei lui Hristos, iar emoționalitatea picturii barocului spaniol este evidentă în alte picturi ale lui Murillo, precum Pruncul Isus adormit pe cruce sau binecuvântând pe Botezător în copilărie .

Putem aminti varianta care se găseste în Muzeul Prado, considerată o lucrare târzie a acestui artist și datând din anul 1675, ca fiind una dintre cele mai cunoscute, care a fost desenată cu o pensulă fluidă pe un fond argintiu de profile.

Tema Bunului Păstor pe care artistul nostru o pictase deja, o reia într-o versiune pentru copii pe care a conceput-o în trei lucrări artistice, probabil cea mai veche datând din anul 1660 și care se află la Muzeul Prado.

Bunul păstor

O altă versiune a picturilor lui Murillo îl evidențiază pe Iisus în picioare, conducând o turmă, care se găsește în orașul Londra în Colecția Lane, unde poate fi văzut un peisaj pastoral, pe lângă chipul Copilului privind cerul, câștigând astfel în expresivitate.

În cele din urmă este cel al lui San Juanito și mielul care se află în orașul Londra în National Gallery unde micuțul Juan Botezătorul apare zâmbind.

În timp ce îmbrățișează un miel, nu putem să nu menționăm Los Niños de la Concha, care se află în Muzeul Prado și amintește despre San Juanito și Niño Jesús jucându-se legate de evlavie și care este o lucrare picturală foarte populară.

După o perioadă de ședere la Madrid între 1658 și 1660, se întoarce în orașul natal, Sevilia, unde intervine în fondarea Academiei de Picturi din Sevilia, împărțind conducerea acesteia cu Herrera el Mozo.

Isidor din Sevilla

În această perioadă de maximă activitate a primit însărcinări importante în orașul său natal: pala pentru mănăstirea Sfântului Augustin, tablourile pentru biserica Santa Maria la Blanca, pala cea mare și capelele laterale ale bisericii mănăstirii franciscanilor capucini, pe care le-a terminat în 1665.

Iată câteva dintre acestea :

Nunta din Cana

Sfânta Familie

 

Iisus oferind pâine

Bunavestire

Adorarea magilor

Sfânta Familie cu Ioan Botezătorul prunc

Imaculata Concepție pe care a pictat-o ​​pentru Biserica Santa María la Blanca, este asociată cu Euharistia, care este un element fundamental în doctrina Bisericii Catolice .

Înainte de a putea intra la Academia de Desen, pictorii seviliani erau nevoiți să depună un jurământ de fidelitate față de Sfânta Taină și față de Doctrina Neprihănirii Zămislii.

De exceptie este Imaculata Concepție din El Escorial, pictată în 1660, care se află astăzi în Muzeul Prado, fiind una dintre cele mai frumoase pe care le-a realizat pictorul. Pentru realizarea acestui frumos tablou a folosit un model adolescent .

Se remarcă armonia culorilor obișnuite albastru și alb, precum și utilizarea norilor de argint cu o ușoară strălucire aurie care înconjoară figura Imaculatei.

Aceste trăsături vor deveni comune în celelalte versiuni ale temei, ultima dintre aceste versiuni fiind cea intitulată Imaculata Concepție a Venerabililor.

Tabloul este cunoscut sub numele de Imaculada Soult în Muzeul Prado, care a fost realizat în 1678 la cererea lui Justino de Neve pentru unul dintre altarele principale ale Spitalului de Les Venerables.

Imaculata lui Soult

Această operă a lui Murillo a fost furată din Spania de mareșalul Soult, apoi a fost achiziționată de Muzeul Luvru în 1852 pentru valoarea de 586.000 de franci aur, fiind una dintre cele mai mari cifre care au fost plătite vreodata pentru o operă de artă.

Sfântul Francisc și taurul

Rebeca și Eliazar

Frescele Bisericii Capucinilor din Sevilia au fost salvate de la distrugere în perioada invaziei franceze din timpul Războiului spaniol de Independență, iar mai apoi au fost restaurate de pictorul sevilian Joaquín Bejarano; drept mulțumire, călugării capucini i-au dăruit pânza centrală a palei principale, Extazul Sfântului Francisc de Assisi, în prezent conservată la Wallraf-Richartz-Museum din Köln.

În 1682, Bartolomé a părăsit Sevilla, mergând să lucreze într-o mănăstire capucină din Cadiz. A pictat tabloul „Învățătura Sfintei Ecaterina”, stând pe schelă. O mișcare neglijentă și stăpânul a căzut. Căderea s-a dovedit a fi fatală. La 3 aprilie 1682 a murit marele pictor.

 

Vom continua să vă arătăm săptămâna viitoare de ce Murillo este supranumit “Pictorul copiilor”.

 

Articol republicat

Rubrică realizată de Cezar Corâci – membru UZPR