De ce a intrat Europa în război, în 1914? Cum s-a încheiat Războiul Rece? Vor intra SUA și China în război, pentru Taiwan? Imaginați-vă o tablă imensă de șah, care se întinde pe tot globul, ale cărei piese sunt manevrate de strategii marilor puteri, deținătoare de bogății și resurse colosale.

În această luptă pentru supraviețuire cu mize foarte mari, fiecare mișcare mărturisește despre râvna fiecărei națiuni de a-și asigura securitatea, câștigând totodată bogăție, prestigiu și influență. Fiecare națiune este silită să se orienteze în rețeaua complicată și foarte întinsă de alianțe, comerț, conflicte și rivalități, în vreme ce marile puteri urmăresc cu ochii-n patru toate piesele de pe tablă, încercând să anticipeze efectele, uneori ample și neașteptate ale fiecărei mutări – fie aceasta un acord comercial, o desfășurare militară sau o negociere diplomatică. Și care poate să întărească legăturile și cooperarea dintre națiuni sau, dimpotrivă, să le împingă în zona de conflict.

Dale Copeland, profesor de relații internaționale la Universitatea din Virginia este autorul a două cărți magistrale despre animozitățile dintre marile puteri, fiecare dintre ele constituindu-se într-un ghid esențial pentru înțelegerea acestui joc periculos și complex. Opera sa fundamentală apărută în 2014, Economic Interdependence and War (Interdependență economică și război) oferă analize aprofundate ale tuturor conflictelor dintre marile puteri, începând cu războaiele napoleniene și sfârșind cu ultima perioadă a Războiului Rece. Cea mai recentă dintre cărțile sale, A World Safe for Commerce (O lume sigură pentru comerț) prezintă o analiză cuprinzătoare a politicii externe a SUA, de la Revoluție și până la ascensiunea Chinei. Cele două cărți aduc un șir impresionant de dovezi în favoarea perspectivei teoretice unice a autorului, pe care el o numește ”realism dinamic”.

Potrivit lui Copeland, realismul dinamic sintetizează punctele forte ale realismului ofensiv și defensiv, prin recunoașterea ”modului în care statele se confruntă cu tensiunea iscată între nevoia de a reduce simultan riscul spiralelor de neînțelegere și riscul de a nu face suficient pentru construirea și consolidarea sferei de putere a națiunii.”

Copeland este de acord cu realiștii ofensivi că ”statele raționale care maximizează securitatea ar putea avea nevoie să se extindă pentru a se apăra de amenințările viitoare”. Dar el crede cu aceeași fermitate (aidoma realiștilor defensivi) că, ”dacă acest expansionism sfârșește prin a crea acele amenințări viitoare, acesta ar putea deveni autodistructiv”. Statele trebuie să evalueze în mod constant ”probabilitatea ca un alt stat să fie mai degrabă antipatic decât binevoitor”.

De asemenea, Copeland pune un accent distinct pe semnificația relațiilor economice. El susține că economiile complexe ale marilor puteri sunt profund dependente de piețele externe vitale, rutele comerciale și materiile prime. Liderii marilor puteri consideră accesul la rețelele comerciale esențiale ca pe o necesitate de securitate. Dacă anticipeză că relațiile comerciale pozitive cu o altă națiune vor continua, ei întăresc legăturile de cooperare pașnică.

Pe de altă parte, dacă se tem că vor pierde accesul la piețele comerciale indispensabile, vor adopta politici dure care duc, deseori, la declanșarea războiului. ”Această tensiune între nevoia de extindere a sferei de influență economică și dorința de a evita intensificarea conflictelor (care ar putea restricționa accesul la piețele vitale), este inclusă în ADN-ul politicii moderne a marilor puteri” – spune el.

Economic Interdependence and War demonstrează în mod convingător că realismul dinamic explică relațiile internaționale mult mai bine decât toate celelalte teorii ale relațiilor internaționale. Copeland arată că ”în 30 din cele 40 de cazuri analizate, interdependența economică a jucat un rol cauzal moderat până la puternic”. Expectanțele comerciale au contat adesea chiar și atunci când ne-am fi așteptat mai puțin. Japonia încercat din greu să facă pace cu SUA până în 194, când embargoul instituit de Statele Unite i-a silit pe liderii japonezi la încercarea disperată de a asigura supraviețuirea națiunii prin cucerire și război.

Tot previziunile comerciale pesimiste au fost cele care au exacerbat și spaima de a fi încercuiți a germanilor, aceasta explicând, parțial, ambele războaie mondiale.

În ciuda convingerilor sale că factorii interni se constituie rareori în cauze principale ale războiului, Copeland explorează și felul în care fiecare regim în parte, grupurile de interese și psihologia modelează dinamica marilor puteri. Diviziunile ideologice au declanșat războaiele revoluționare franceze și tot acestea au intensificat Războiul Rece. Naționalismul a stimulat războaiele germane și italiene de unificare.

Copeland discută studii statistice care indică faptul că democrațiile sunt mai puțin susceptibile de a intra în conflict între ele, atunci când ambele națiuni sunt dezvoltate. El sugerează că națiunile dezvoltate sunt mai bine poziționate pentru a cultiva legături comerciale puternice. Dar această perspectivă trece cu vederea o explicație fundamentală evidențiată de Jack Levy și William Thompson în cartea lor tixită de informație Arcul războiului – statele dezvoltate sporesc atât costurile conflictelor armate, cât și beneficiile comerțului pentru orice altă națiune.

Drept urmare, națiunile dezvoltate sunt foarte motivate să nu se lupte între ele. Deși democrațiile și autocrațiile foarte dezvoltate au purtat în mod frecvent războaie asimetrice împotriva oponenților mai slabi, faptul că, după 1945 au izbutit să evite confruntările directe oferă speranța că este posibilă o pace stabilă între marile puteri.

A World Safe for Commerce este o istorie captivantă a politicii externe a SUA, care ne ajută să înțelegem cum motivele liderilor americani au fost adesea mai puțin benigne decât cred majoritatea americanilor. ”Chiar dacă își învelesc politicile în limbajul cald și amăgitor al liberalismului și libertății, ajungând uneori să-l și creadă, ei își calibrează cu atenție securitatea națională prin prisma puterii comerciale.”

Copeland povestește că restricțiile aspre și mercantiliste ale Marii Britanii i-au împins pe revoluționarii americani în războiul lor pentru independență. Ideologia libertății s-a născut abia după ce au fost trase primele focuri. Războaiele din 1812, războiul mexicano-american, războiul hispano-american și numeroasele intervenții din America Latină și Asia au avut toate drept scop protecția și extinderea sferei interselor economice a SUA.

În 1916, SUA au fost cât pe ce să intre în război cu Marea Britanie, dar în cele din urmă, au declarat război Germaniei, atunci când aceasta a devenit cea mai mare amenințare pentru comerțul SUA cu Europa și America Latină. Expansiunea masivă a puterii SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost determinată, în primul rând, de imperativul de a-și asigura accesul la piețele globale, pentru a contracara amenințarea dominației Axei asupra Eurasiei.

Războiul Rece a fost cauzat de Politica SUA de izolare a Uniunii Sovietice, în vreme ce ridicarea sancțiunilor americane a jucat un rol determinant în facilitarea eforturilor lui Gorbaciov de a-i pune capăt. Expectanțele comerciale și geopolica clasică explică de asemenea războiaiele dintre Coreea și Vietnam.

Copeland subliniază de ce inițiativa Belt and Road și consolidarea militară a Chinei ar putea fi interpretate fie ca mișcări agresive, fie ca acțiuni previzibile ale unei puteri în ascensiune, care caută securitate și resurse. El subliniază necesitatea ca SUA să înțeleagă mai bine forțele care determină comportamentul Chinei, pentru a elabora ”o politică echilibrată, care să rezolve ambele semnale și să evite crearea spiralelor de ostilitate”. El susține că o strategie de izolare economică totală și interferența în politicile interne ale Chinei ar putea împinge China către un conflict militar legat de regiuni disputate precum Taiwan și Marea Chinei de Sud.

În opinia sa, menținerea comerțului liber și a diplomației poate genera încredere și poate reduce temerile de declin economic. El sfătuiește SUA să proiecteze putere militară în Asia de Est pentru a descuraja expansiunea chineză, asigurând însă China că angajamentul economic va continua atâta timp cât va evita agresiunea.

Studiile de caz pline de viață din ambele volume oferă perspective surprinzătoare asupra cauzelor principale ale celor mai mari războaie din istoria modernă. Munca de pionierat a lui Copeland ne avertizează că orice ”spirală descendentă a relațiilor comerciale și politice” ne poate conduce direct la catastrofă.

Într-adevăr, liderii înțelepți ar trebui să se așeze în fața unei imense table de șah și să facă cele mai inteligente mutări pentru pace.

Sursa: aici

Michael Holmes este un jurnalist independent germano-american. El scrie pentru mari magazine europene de tipul Neue Zürcher Zeitung și Psychologie Heute, realizează interviuri video despre violența globală pentru NachDenkSeiten și este fondatorul Global Apartheid, un proiect care analizează crimele moderne în masă.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă