Semnele de punctuație sunt esențiale în comunicare, marchează pauzele din vorbire, intonația. Lipsa lor sau utilizarea fără logică ar putea crea dificultăți în receptarea mesajului.

 

În acest  articol, abordez succint diverse contexte în care trebuie utilizată virgula, dar semnalez și situații în care nu trebuie să fie prezent acest semn de punctuație.

Virgula este necesară în multe contexte, prezența ei poate schimba cu totul sensul enunțului: Nu doresc să rămâi. Nu, doresc să rămâi.

  • Substantivele în cazul vocativ (cele care marchează adresarea directă) se izolează prin virgulă: Domnule, vă rog să mă ajutați!/ Maria, vino aici! După vocativ, se poate pune și semnul exclamării: Maria! Vino aici!
  • Construcțiile în vocativ sunt marcate grafic prin virgulă: Copil drag, cântă o melodie! Deocamdată, domnule ministru, așteptăm reacția oamenilor.
  • Interjecțiile de adresare, marcate printr-o intonație specială, care aparțin discursului direct, în plan grafic sunt separate prin virgulă: Măi, vino cu noi!/ Băi, fii atent la explicațiile ghidului! Dacă nu se află la începutul sau la sfârșitul enunțului, ele trebuie marcate prin două virgule: Vorbește, măi, nu renunța! Dacă interjecția este urmată de un substantiv în cazul vocativ, se pune virgulă după întregul grup: Măi Radu, unde ai fost?
  • Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale adversative (cele care marchează o opoziție) trebuie precedate de virgulă: dar, iar, însă, ci, or, numai că, doar că. Spre exemplu: A alergat bine, însă nu a câștigat competiția. L-am invitat la concert, numai că m-a refuzat.
  • Conjuncția coordonatoare nici apare doar în propoziții  negative  și cere virgulă înaintea ei: Nu merge la bibliotecă, nici nu citește acasă.
  • Conjuncțiile coordonatoare perechi (..sau, fie…fie, și…și) impun virgulă înaintea celui de-al doilea termen: Sau muncești, sau renunți. Și scrie, și pictează zi de zi.
  • Se mai poate utiliza virgula înaintea conjuncției și, dacă în frază se realizează o relație de tip adversativ: L-am rugat să tacă, și vorbește întruna. (L-am rugat să tacă, dar vorbește întruna.) Ca atare, sunt situații când se pune virgulă înaintea conjuncției și.
  • Conjuncția concluzivă așadar se izolează prin virgulă când se află în interiorul propoziției: El a încălcat regulamentul, așadar, își va cere scuze.
  • Conjuncția concluzivă deci, așezată în interiorul propoziției, nu se izolează prin virgulă (El a greșit, își va cere deci iertare.),dar când se află la începutul propoziției, (M-am pregătit foarte bine, deci voi obține premiul dorit.) este precedată de virgulă.
  • Structuri de tipul: de aceea…, pentru că; de aceea…, ca să; dacă…,atunci; cu toate că…,tot/ totuși marchează relația de subordonare și cer utilizarea virgulei: De aceea ți-am cerut sfatul, pentru că am încredere în tine. Cu toate că l-am ajutat, tot nu îmi este acum aproape. Dacă mă vei ajuta, atunci te voi sprijini și eu.
  • Uneori, virgula marchează absența predicatului: El cumpără caiete, ea, pixuri. Unii o consideră altruistă, alții, egoistă.
  • Apoziția se izolează prin virgule sau prin linii de pauză (apoziția aduce o informație suplimentară, contribuie la identificarea componentului la care se raportează): A scris un text despre Ion Creangă, scriitor clasic. Andrei, un vecin, mi-a dresat câinele. Organizatorul expoziției, mai exact directorul școlii, ne-a lăudat pentru seriozitatea de care am dat dovadă. Colegii mei, Ana și Mihai, au realizat acest colaj.
  • Atributul în nominativ nu se izolează prin virgule (se cunosc atât persoana, cât și calitatea sa): Antrenorul Georgescu este profesionist. Președintele Ion Popescu a făcut o declarație.
  • Construcția incidentă (aduce o informație suplimentară, indică reproducerea vorbirii directe, introduce un anumit punct de vedere) se izolează de restul enunțului prin virgule sau prin linii de pauză: Dați-vă, vă rugăm frumos, într-o parte! Vin acum, spuse el. Nu mă așteptam la această reacție din partea ei, o cunosc din copilărie.
  • Construcţiile gerunziale, participiale se izolează, de obicei, prin virgulă de restul frazei, mai ales când ele precedă verbul. Tot ascultândmelodia la radio, am învățat textul pe dinafară. Privind mai atent, am remarcat un detaliu. Adunate în minte, cuvintele prind sensuri noi.
  • Între predicat și subiect nu se pune virgulă, aceasta este o regulă învățată încă din ciclul primar. Această regulă este încălcată uneori când distanța dintre predicat și subiect este mare. Mecanismele realizate în acest an, au creat multe controverse.(greșit)/ Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.(greșit) În aceste contexte, nu se utilizează virgula. Mecanismele create în acest an au creat multe controverse. Cine se scoală de dimineață departe ajunge.

 

Sper că prin aceste câteva exemple am reușit să răspund întrebării auzite frecvent: Cu virgulă sau fără virgulă?

 

 

 

 

Rubrica realizată de profesor Aurelia Gheorghe