Abstract          

 

  Marile puteri militare ale lumii, dar și state mai mici, au urmărit cu atenție și au analizat și analizează războaiele din Ucraina și Iran, adaptându-și strategiile de înzestrare și tacticile de luptă pe baza acestor ”lecții”, unele state folosind, în mod real și chiar cinic, aceste teatre de război ca poligoane de încercare pentru noi tipuri de armament și tactici care au redefinit purtarea războiului modern.

România nu este o mare putere militară, dar proximitatea față de aceste conflicte și interdependențele cu acestea, create de existența unor minorități puernice românești, economice, culturale sau de aparteneța la diverse alianțe economice și militare, ne obligă să căutăm, la rândul nostru, să luăm decizii inteligente (mai ales prin prisma posibilităților limitate de finanțare existente) și să investim inteligent, ”în viitor”.

Asta nu se face cheltuind banii și resursele valoroase pe arme ale trecutului, trezindu-ne, ca de fiecare dată, în preajma conflictelor din WW I și WW II prin care am trecut, că nu avem nici dotări moderne, nici capacități de producție și, că ne bazăm doar pe ”vitejia soldatului român” care, a fost carne de tun pentru niște comandanți mai puțin familiarizați cu războaiele moderne și tacticile.

Stupefiant este faptul că, acel tip de comandanți din trecut, azi, îi vedem la televizor și în mass-media, declamând cu seninătate că suntem cam ”în bătaia vântului” din punct de vedere al dotărilor și al capacităților interne de producție, deși au condus structurile militare ale României timp de zeci de ani după 1990.

Evident că, așa ceva este impardonabil, iar orice societate sănătoasă și democratică trebuie să reacționeze și să ia măsuri pentru apărarea valorilor sale…

Din acest motiv, din dragoste pentru România și din apreciere pentru Armata Română și tradițiile sale militare, s-a ”născut” acest articol!

 

DE LA STRĂMOȘI ”CETIRE”…

 

În Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, una dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii române vechi, scrisă în slavonă între anii 1513-1521, Neagoe Basarab, aşternuse pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci şi principii de guvernare a sufletului.

În capitolul VIII. Învățătură a lui Neagoe Voevod cătră fie-său Theodosie voevod și cătră alți domni, cătră toți, pentru solii și pentru războaie, înțeleptul domn îl sfătuiește pe fiul său astfel:

”Deacii să-ți tocmești toate tunurile și oștile tot pre céte, cum le va fi rândul. (…) Că omul viteazu și războinic nu să spare de oamenii cei mulți; ci cum răsipéște un leu o cireadă de cerbi, și cum omoară un lup o turmă de oi cât de mare și cum răshiră un glonțu de tun multe cete de ostași, nu căci iaste el mic, ci căci că vine cu mare rane și cumplire, pentr-acéia răshiră și răsipéște multe céte de oameni, așa și omul viteaz și bărbat și hrăbor nu să înfricoșază de oameni mulți. Că omului viteaz toți oamenii îi sunt într-ajutor, iar omului fricos toți oamenii și suntu dușmani, și încă și de ai săi iaste gonit și batjocorit și hulit.”[1]

Important e să înțelegem că marele domn vedea următoarele lucruri importante pentru victoria într-o luptă:

  • Pregătirea Armatei cu arme și oameni;
  • Curajul;
  • Lipsa întovărășirii cu oamenii lași.

Venind în vremurile noastre, am spune că România suferă și la pregătirea Armatei și la curaj/îndrăzneală în acțiune, dar și o ”întovărășire” cu lideri slabi, nevolnici și lipsiți de viziune…

Știu, aceste cuvinte sunt dureroase și pot fi socotite nedrepte, dar voi motiva afirmațiile, pentru că, deși iubesc Armata și îi respect pe militari, nu pot să mă fac că nu văd eșecurile în implementarea unei reforme durabile, cu rezultate viabile, pentru creare unei forțe de temut ÎN EXTERIOR, dar RESPECTATĂ în interior și apreciată ca atare.

După 4 (patru) ani de conflict în Ucraina, abia acum am reușit să semnăm un parteneriat strategic cu Ucraina, dar suntem tot nepregătiți pentru un atac extern și voi porni de la o comparație între niște doctrine care mi s-au părut interesante și extrem de actuale în contextul geopolitic existent, pentru a reliefa că axarea pe apărarea ”Porții Focșanilor”, o ”strategie” de 100 de ani, e veche, inadecvată militar, dar nici politic sau economic.

 

ANALIZĂ COMPARATĂ: DOCTRINA CEAUȘESCU „APĂRAREA NAȚIONALĂ PRIN LUPTA ÎNTREGULUI POPOR” VS. DOCTRINA IRANIANĂ „APĂRARE MOZAICATĂ DESCENTRALIZATĂ” (DMD)

 

Ambele doctrine sunt concepte de apărare asimetrică totală, concepute pentru state mai slabe care se confruntă cu adversari tehnologic și numeric superiori. Ele pornesc de la premisa că un război convențional clasic este pierdut din start, deci trebuie transformat într-un conflict de uzură prelungit, în care invadatorul plătește un preț prohibitiv.

Doctrina Ceaușescu „Apărarea națională prin lupta întregului popor”[2]–[3], adoptată după invazia Cehoslovaciei din 1968 (temere de URSS). Formalizată în Legea nr. 14/1972 și în lucrări coordonate de Ilie Ceaușescu. Inspirată din războiul popular maoist, modelul iugoslav al lui Tito și tradiția istorică românească (geto-daci, haiduci, rezistență anti-otomană).

Scop: descurajarea oricărei invazii (Est sau Vest).

Doctrina iraniană „Apărare Mozaicată Descentralizată” (DMD) a fost dezvoltată de Iranian Revolutionary Guard Corp (Corpul Gărzii Revoluționare Iraniene – Pasdaran) sub generalul Mohammad Ali Jafari (comandant 2007–2019). Lecții din războiul Iran-Irak (1980–88), căderea lui Saddam (2003), Afganistan și Balcani. Pregătită intensiv timp de 20 de ani prin studiul slăbiciunilor americane în Irak și Afganistan, a fost activată explicit după uciderea ayatollahului Khamenei în prima zi a conflictului din Iran (martie 2026). Principiul de bază, citat de ministrul Abbas Araghchi: „Bombardamentele din capitală nu ne afectează… Apărarea mozaicată descentralizată ne permite să decidem când și cum se va încheia conflictul”.[4]

Asemănări fundamentale dintre cele două doctrine sunt:

  • Rezistență post-decapitare: Ambele presupun că „capul” (liderul central) poate cădea, dar „corpul” continuă. Ceaușescu: unități de rezistență pe teritoriu ocupat („mapa R”). Iran: noduri provinciale autonome.
  • Mobilizare populară totală: Gărzi Patriotice (muncitori, țărani, intelectuali înarmați la fabrici și sate) ≈ Basij + unități locale IRGC.
  • Război de uzură asimetric: Sabotaj, gherilă, dispersare. Scopul: transformarea teritoriului național într-o „mlaștină” pentru inamic.
  • Decentralizare deliberată: Structuri locale cu comenzi prestabilite pentru a evita colapsul centralizat (ca în Irak 2003).
  • Deterrence prin costuri: Inamicul renunță nu pentru că pierde bătălii, ci pentru că nu poate ocupa și controla totul.

Deosebirile esențiale între cele două doctrine militare sunt următoarele:

  • Gradul de descentralizare:
    • Ceaușescu: Decentralizare controlată – totul sub supraveghere strictă a PCR și a lui Nicolae Ceaușescu personal. Consiliile județene populare de apărare existau, dar ideologia și raportarea la centru erau obligatorii.
    • Iran: Descentralizare radicală – odată început războiul, autoritatea centrală este deliberat sidelined. Cele 31 de comandamente provinciale funcționează ca „mini-armate” independente, cu inteligență, armament și planuri proprii. Niciun nod nu depinde de Teheran.
  • Tehnologie și instrumente:
    • Ceaușescu: arme ușoare, mine, sabotaj clasic, gherilă în munți. Fără drone, cyber sau sateliți.
    • Iran: drone ieftine (Shahed-136), rachete balistice, război cibernetic, proxy (Hezbollah, Houthis, posibil Hamas) care extind câmpul de luptă la 2000+ km.
  • Scop ideologic:
    • Ceaușescu: național-comunist („apărarea cuceririlor socialiste”).
    • Iran: revoluționar-islamic + supraviețuire a regimului teocratic.
  • Durata pregătirii: Ceaușescu – 20 de ani de construcție (1968–1989). Iran – 20 de ani de rafinare doctrinală + lecții practice.

Plusurile și minusurile sesizate de mine ar fi următoarele:

”Doctrina Ceaușescu”

–  Plusuri:

  • Deterrence/descurajare extrem de eficientă (nici URSS, nici NATO n-au încercat).
  • Unitate națională forțată (toată populația antrenată).
  • Cost redus (arme simple, voluntari).

– Minusuri:

  • Sarcină economică uriașă (fabrici de armament, antrenamente masive).
  • Paranoia și represiune internă (structurile secrete „R” se foloseau și pentru controlul populației).
  • Vulnerabilă la războiul modern aerian/precizie (rezistența ar fi fost distrusă rapid în 2026).
  • Dependență de ideologie – fără ea sau fără încrederea în aceasta, motivația scade.

Doctrina iraniană DMD

– Plusuri:

  • Testată în timp real (2026): continuă să funcționeze după eliminarea liderului suprem și a zeci de generali. A lansat deja sute de rachete și mii de drone din noduri dispersate.
  • Costuri asimetrice perfecte: drone de 20–50.000 $ vs. interceptori de milioane $.
  • Flexibilitate regională (proxies transformă Orientul Mijlociu întreg în front).
  • Adaptabilitate la tehnologie modernă (dispersare subterană, cyber-resiliență).

– Minusuri:

  • Risc de fragmentare: nodurile locale pot acționa haotic sau pot negocia separat dacă presiunea devine insuportabilă.
  • Dependență de proxy (care au propriile agende și pot escalada necontrolat).
  • Uzura internă: populația iraniană obosește după luni de război economic (preț petrol 100 $/baril deja afectează).
  • „Mozaicul fisurat”: dacă un nod important cade (ex. strâmtoarea Ormuz), efectul domino poate apărea.

Ipoteze interesante pe care aș dori să le expun, în opinia mea sunt următoarele:

  1. Iranul aplică de fapt o versiune 2.0 a ”doctrinei Ceaușescu”, upgradată cu tehnologie și proxy. Basij = Gărzi Patriotice, comandamentele provinciale = consiliile județene populare românești, dar cu drone în loc de puști.
  2. Dacă Ceaușescu ar fi trăit în 2026, ar fi copiat DMD-ul iranian în 48 de ore – ar fi înarmat „Gărzile Patriotice” cu drone civile și ar fi creat 41 de „noduri județene” autonome.
  3. România de azi ar putea crea/adopta un hibrid: o doctrină DMD light (fără proxy) bazată pe rezerviști, drone FPV, voluntari și Carpați ca refugiu – care ar fi mult mai eficientă decât planurile NATO clasice împotriva unui agresor hibrid.
  4. Punctul slab iranian: dacă SUA/Israel taie comunicațiile prin satelit + jamming masiv + lovituri cibernetice simultane, nodurile se pot „decupla” complet și pot începe să se lupte între ele sau să capituleze local (scenariu „mozaic destrămat”).
  5. Ceaușescu a pierdut din lipsă de tehnologie: doctrina lui era perfectă pentru 1975, dar ar fi fost inutilă împotriva dronelor și sateliților. Iranul a învățat asta din greșelile altora.

Concluzia e că, ”Doctrina Ceaușescu” a fost genială pentru epoca ei – a ținut România ”independent” 20 de ani. Doctrina iraniană DMD este versiunea ei modernă, adaptată la secolul XXI: mai rezistentă, mai ieftină și deja dovedită că funcționează chiar și după ce „capul” a căzut.

Diferența decisive între cele două e faptul că Ceaușescu conta pe ideologie + masă umană, iar Iranul contează pe decentralizare radicală + tehnologie asimetrică.

Rezultatul probabil?

România lui Nicolae Ceaușescu n-ar fi rezistat 3 săptămâni în 2026, dar Iranul rezistă bine deja și dictează ritmul războiului (prin atacurile împotriva infrastructurilor americane si critice din statele vecine, dar și prin controlul Strâmtorii Ormuz).

 

O NOUĂ (POSIBILĂ) DOCTRINĂ, NOI DECIZII DE LUAT ȘI REGÂNDIREA DOTĂRILOR…

 

Revenind la învățăturile bătrânului voievod Neagoe Basarab, e important de reținut că, pe lângă o strategie bună de apărare, care ar trebui să cuprindă acest concept de apărare asimetrică totală și radicală, în contextul în care Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO/OTAN) ”tușește”[5], Alianța fiind dependentă de ”consensul” în luarea deciziilor, iar Europa se mobilizează foarte greu, România trebuie să ia măsuri drastice și urgente pentru a se baza în mare măsură pe puterile sale, care să fie luate în seamă de orice adversar, iar rezistența trebuie transformată într-un conflict de uzură prelungit, în care invadatorul plătește un preț prohibitiv!

În opinia subsemnatului, transformarea Batalionului de Infanterie Marină 307 Babadag „Heracleea” în brigadă ar constitui un răspuns adecvat și necesar la amenințările rusești crescânde în zona de est a țării și litoralul românesc. Astfel se impune consolidarea prezenței militare la Marea Neagră, pentru că Rusia menține amenințări constante, inclusiv provocări la delimitarea zonelor economice exclusive și Insula Șerpilor. În 2025-2026, anumite analize prognozează escaladări hibride, cu România expusă direct dacă Ucraina cedează litoralul. Astfel, o brigadă de infanterie marină la Babadag ar asigura apărarea litoralului, vitală pentru securitatea energetică (exploatare gaze).

Această opțiune de întărire, ar putea fi coroborată cu extinderea masivă a unităților de vânători de munte pe tot arcul carpatic și cu o analiză a oportunității construcției a două puncte artificiale de ”sprijin” și monitorizare la Marea Neagră, inspirat de modelul chinezesc din Arhipelagul Spratly (insule artificiale militarizate cu piste, porturi și radare, extinzând controlul maritim), fiind posibilă crearea a două platforme similare la limita celor 12 mile marine românești în Marea Neagră. Acestea ar include radare, sisteme de apărare și facilități logistice, extinzând monitorizarea și descurajând incursiuni rusești, respectând dreptul internațional maritim.

Să ne aducem aminte că grupuri mici și mobile de soldați ucraineni pe ATBTU, au distrus coloane întregi de blindate rusești cu rachete Javelin, NLAW sau chiar sisteme ucrainene Stuhna-P, fabricate domestic.

În contextul în care s-ar opta pentru mărirea unităților de vânători de munte, pentru a asigura eficacitatea în medii extreme precum cele de munte, dar chiar și arctice sau deșertice (în cazul unor operații externe), unitățile de vânători de munte și/sau ale Forțelor de Operațiuni Speciale trebuie dotate cu echipamente conforme standardelor Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, inspirate din practici aliate dovedite. Aceasta ar spori capacitatea de proiecție a forței românești inclusive în teatre globale, contribuind la misiuni colective de securitate.

Echipamentul pentru medii arctice presupune achiziția de costume izolante termic avansate, echipate cu sisteme integrate de încălzire și protecție împotriva hipotermiei, similare celor utilizate de forțele americane și norvegiene (de exemplu, modele MultiCam adaptate pentru condiții polare, incluzând rachete de semnalizare și echipamente de supraviețuire pentru temperaturi sub -40 grade Celsius), dar și corturi speciale pentru acestea, precum și echipamente de deplasare în mediu artic. Acestea ar permite operațiuni prelungite în zone reci, esențiale pentru exerciții aliate în Arctica, unde va fi următoarea confruntare strategică a Lumii!

Echipamentul pentru medii deșertice presupune camuflaj specific deșertului, protecție termică anti-căldură și sisteme de hidratare avansate, inspirate din echipamentele israeliene (de exemplu, modele Leclerc adaptate pentru temperaturi peste 50 grade Celsius, cu filtre de praf și sisteme de răcire corporală). Acestea ar facilita misiuni în zone aride, reducând riscurile de deshidratare și oboseală termică.

Mai mult, Ministerul Apărării Naționale din România și Statul Major General ar putea lua în considerare independența Agenției de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare și chiar dezvoltarea unui robot umanoid militar (a roboticii militare în general, cu influențe bune și pentru piața civilă)[6].

Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare, subordonată Direcției Generale pentru Armamente, gestionează centre de cercetare în tehnologia informației, arme, protecție chimică, biologică, radiologică și nucleară etc., cu o tradiție de 55 de ani. Propun acordarea independenței sale instituționale pentru a crește agilitatea în activități de cercetare și dezvoltare, permițând decizii rapide, atragerea de fonduri europene și parteneriate internaționale fără birocrație excesivă, similar modelelor de agenții independente din state avansate tehnologic (vezi DARPA din SUA).

Dezvoltarea capacităților Agenției ar presupune și înglobarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Mecatronică şi Tehnica Măsurării, cu expertiză în mecatronică de peste 50 de ani, pentru a consolida capabilitățile tehnice. Aceasta ar permite sinergii în proiecte comune, optimizând resursele și accelerând inovațiile.

Deși pare hilar, raportat la capacitățile tehnice actuale ale României (desi trebuie să ne amintim că Iranul, Turcia sau chiar Coreea de Sud erau mult în urma noastră cândva), demararea proiectului unui robot umanoid militar românesc ar trebui analizată ăn contextul în care armate majore ale lumii investesc masiv în robotică militară, De exemplu, Statele Unite ale Americii planifică integrarea a 50.000 de roboți în forțele armate până în 2027, China prezintă armate de roboți la Expoziția Mondială de Apărare din Arabia Saudită în 2026, Rusia și Israel dezvoltă sisteme autonome pentru operațiuni de recunoaștere și luptă – iar în opinia subsemnatului, România trebuie să inițieze un proiect similar. Robotul umanoid ar fi conceput pentru misiuni în zone periculoase, reducând pierderile umane, cu funcții de patrulare, transport logistic și sprijin tactic, integrând inteligență artificială pentru autonomie crescută. Independența Agenției de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare ar facilita atragerea de talente și finanțări, poziționând România ca partener credibil în alianțe tehnologice.

Agenția ar putea asigura finanțarea și demararea unei cercetări cu utilizare duală ȘI pe zona dronelor de transport, având eventual ca model YH-1000S, un vehicul chinezesc hybrid care poate transporta și descărca marfă, având o autonomie de 1.500 km și o capacitate de încărcare de 1.200 kg, atât prin partea frontală, cât și prin partea inferioară, facilitând operațiuni flexibile în locații greu accesibile. Sistemul său de propulsie hibrid scurtează distanța necesară pentru decolare și aterizare și sporește și raza de acțiune și capacitatea de transport.

Fără a dori să dau lecții, ci doar să atrag atenția asupra evenimentelor pe care le vedem cu toții zilnic desfășurându-se sub ochii noștri, ai tuturor, le aduc aminte în mod respectuos decidenților militari că achiziția de tehnică militară nu e concurs de modă și nici de ”trending”, adică dacă a luat unul ceva e bun și pentru noi, astfel că se impune în mod sever reconsiderarea dotărilor cu arme scumpe și de mari dimensiuni în contextul dezvoltării tehnologiilor cu drone!

Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor cu drone a transformat fundamental natura războiului modern, făcând fronturile complet transparente prin supraveghere continuă și atacuri precise. Conflictul dintre Rusia și Ucraina a demonstrat vulnerabilitatea echipamentelor convenționale scumpe, unde drone de zeci de mii de dolari pot distruge nave sau tancuri de zeci sau sute de milioane de dolari. Transparența frontului, asigurată de drone de recunoaștere și atac (cum ar fi modelele turcești Bayraktar sau rusești Lancet), expune activele mari la riscuri imediate. Exemple: Distrugerea a zeci de tancuri rusești, inclusiv T-90 (cost 4-5 milioane dolari) de către drone ieftine FPV (first-person view) în atacurile de la Vuhledar sau atacuri asupra navelor flotei rusești în Marea Neagră cu drone maritime sub 100.000 dolari, dar și în recenta doborâre a unui elicopter Kamov 52 Alligator de o dronă[7]. Consider că banii ar trebui prioritizați în investiții în drone și contramăsuri (jammer-e, sisteme anti-dronă), reducând masiv achizițiile de nave și tancuri scumpe sau de drone aeriene deja uzate morale ca celebrele drone Bayraktar TB 2, pe care ucrainenii nu le mai folosesc din 2023, deoarece sunt ULTRA DEPĂȘITE, în loc să ne concentrăm pe drone puternice moderne, gen ANKA[8], fabricate tot de turci.

Această decizie inteligentă ar optimiza bugetul, sporind reziliența forțelor românești în conflicte asimetrice, aliniindu-se lecțiilor din Ucraina, dar și din Iran.

Multe forte navale din lume reanalizează eficiența navelor mari, scumpe, complexe și greu de construit, cu termene mari de finalizare.

Ca un singur exemplu, să analizăm drona submarină de tip Excalibur, care este primul XLUUV al Marinei Regale Britanice, fiind construit de MSubs, o companie cu sediul în Plymouth, specializată în submersibile autonome. Excalibur măsoară 12 metri în lungime, 2 metri în lățime și are o greutate de aproximativ 21 de tone. Are o autonomie de până la 1.000 de mile nautice (1.852 de kilometri) și se poate scufunda mai adânc decât submarinele cu echipaj ale Marinei Regale Britanice.[9]

Coreea de Sud are, de asemenea, o dronă submarină interesantă, cunoscută sub denumirea de ASW-KUSV sau pur și simplu ASW-USV, care a fost prezentat oficial ca un prototip avansat la expoziția MADEX 2025 din Busan.[10]

Sunt sigur și este o concluzie logică, prin prisma apariției unor asemenea drone submarine ieftine (raportat la prețul construcției unor nave mari), dotate cu torpile și chiar tuburi de lansare a rachetelor de croazieră, că investiția în modernizarea celor 3 fregate pe care le avem e inutilă la acest moment și ”pierzătoare”, navele acelea fiind de concepție veche, foarte masive, cu semnale termice mari și ușor de lovit și neutralizat.

În final, fără să comentez, voi arăta o poză sugestivă, de pe un canal de Telegram rusesc, al unui ”blogger de război” pro-Kremlin, care cometează despre folosirea dronelor de către Armata Rusă așa:

<<Drone grele mai necesare decât tancurile📝

Despre realocarea resurselor în SMO

Când oficialii aud de nevoile militare, ei se ceartă despre bugetele finite. Ei spun că avem nevoie de tot, dar bugetul nu este nelimitat.

❓Dar cum rămâne cu realocarea optimă a resurselor?

Pe TAKTIKARE (https://t.me/rybar_tactical/8), am arătat de ce atacurile mecanizate au încetat să funcționeze. De ce să nu cumperi mai puține vehicule blindate care nu supraviețuiesc unui atac în favoarea dronelor grele FPV?

Pentru un BMD-4M, poți cumpăra peste 1.100 de sisteme fără pilot. Refuzul de a achiziționa un batalion din aceste vehicule sau tancuri (fără a lua în considerare muniția) ar putea elibera fonduri semnificative.

📌 Trupele de asalt au nevoie de drone „Upyr-18” capabile să livreze (https://t.me/rybar_tactical/14) mine, nu BMD-uri cu blindaj „de carton”.

Prioritatea este distrugerea personalului AFU cu echipaje de drone, lucru pe care dronele grele FPV îl gestionează mai bine decât APC-urile, IFV-urile și tancurile.

❗️Aceasta nu înseamnă că vehiculele blindate ar trebui „anulate”. Este vorba despre realocarea rațională a resurselor la realitățile schimbătoare de pe câmpul de luptă.

Fără sprijinul infanteriei, aceasta moare și nu mai rămâne nimeni care să atace (sau să se apere). Și fără oameni, numărul tancurilor nu contează.>>

Iar dacă rușii comentează așa, cu experiența de război pe care o au, după 4 ani, cred că e valabil și pentru noi românii și Armata Română…

Dacă Statul Român dorește să sprijine activitatea CN ROMARM SA într-un mod constructiv, conform intereselor sale naționale și ale Armatei Române, este esențial ca la ROMARM să se facă o capitalizere majoră, prin participarea la mărirea capitalului cu câte (MINIM) 10 de milioane de euro de la fiecare din companiile naționale ROMGAZ, TRANGAZ, CNAIR, HIDROELECTRICA, TRANSELECTRICA, NUCLEARELECRICA, PETROM, SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII, SOCIETATEA NAȚIONALĂ APE MINERALE și ELECTRICA SA proveniți din dividendele datorate Statului Român sau prin decizii ale acționariatului majoritar al acestora de a achiziționa acțiuni emise de ROMARM, susținerea industriei de apărare de către Statul Român, fiind LEGALĂ și în conformitate cu articolul 346 din TFUE (Tratatele Fondatoare al Uniunii Europene).

Deși Compania Națională ROMARM nu se află în subordinea MApN, ministerul, ca parte a Guvernului României, interesat de înzestrarea Armatei Române și de asigurarea unei baze de producție interne independentă de importurile externe (tot o lecție a războaielor din Ucraina și Iran) pentru cât mai multe tipuri de armament și muniție, ar trebui să militeze insistent pentru adopterea unei strategii care să conducă la crearea unui grup industrial national puternic având în vedere următoarele măsuri, care nu sunt limitative:

  • Listarea la bursă a unui procent cuprins între 10 și 30% din companie pentru a obține lichidități de investiții fără a crește gradul de îndatorare al Companiei;
  • Vânzarea unor filiale sau asocierea cu parteneri privați români și străini în aceste filiale/active identificate, pe bază de selecție transparentă;
  • Cooperarea cu instituții de învățământ și acordarea de burse pentru a atrage forță de muncă calificată în cadrul companiei, ținând cont că forța de muncă actuală este îmbătrânită;
  • Mărirea capitalizării Companiei prin emisiuni de acțiuni, care să fie cumpărate de companii naționale românești de stat (ROMGAZ, TRANSGAZ, TRANSELECTRICA, HIDROELECTRICA, CNAIR, etc), iar apoi, după dezvoltare, o nouă capitalizare către alți investitori interesați;
  • Integrarea (inclusiv fuziunea/transferul acțiunilor) unor companii/institute de cercetare românești din care enumăr, dar fără nicio limitare la acestea:
  • – Șantierul 2 Mai de la Mangalia unde vom construi drone militare maritime;
  • – Intreprinderea Optică Română (IOR) București;
  • – COMOTI – Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare (singura unitate specializată din România care integrează activităţile de cercetare ştiinţifică, proiectare, producţie, experimentare, testare, transfer tehnologic şi inovare în domeniul turbomotoarelor de aviaţie, motoarelor industriale cu turbină cu gaze şi maşinilor paletate de turaţie înaltă);
  • – INCAS – Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli”;
  • – ICI – Institutul de Cercetare în Informatică (pentru dezvoltare de programe software cu aplicare militară);
  • – ROMAERO Băneasa (în insolvență);
  • – AVIOANE Craiova (o societate slabă din punct de vedere al capitalizării, al dotării și al forței de muncă, cu mari datorii, incapabilă să dezvolte proiecte noi);
  • – un combinat siderurgic pentru prelucrare materii feroase și neferoase, necesare industriei de armament.

Eventual, prin anumite modificări de legislație, pot fi avute în vedere achiziții sau naționalizări ale unor alte întreprinderi cum ar fi TURBOMECANICA, AEROTEH, AEROFINA etc, dar și alte institute naționale relevante în domeniul cercetării militare sau cu aplicații militare. Ca fapt divers, prin comparație cu CN ROMARM, în final, ar trebui să vorbim de compania americana Anduril Industries creată în 2017 ca o companie de tip ”startup”, evaluată azi la 60 mld.$ și care a lansat familia de munitii autonome Barracuda-M, o rachetă ieftină de croazieră, deja cumpărată de Taiwan sub licență[11]–[12]. Poate și România ar trebui să aibă în vedere asemenea proiecte, prin care să cumpere asemenea licențe de fabricație sau pe care să le sprijine din piața internă și nominalizez proiectul rachetei Sahara[13], doar pentru că am auzit de el, nu pentru că știu ce capabilități reale are sau din alt motiv. Armata Română, tot ca o lecție valoroasă a războiului din Ucraina, ar trebui să analizeze URGENT și  folosirea tehnologiei rachetelor aerosol (numite uneori și smoke/aerosol grenades sau multispectral obscurants în terminologia militară occidentală[14]–[15]) care folosesc o compoziție chimică avansată care dispersează microparticule speciale (adesea pe bază de compuși metalici, carbon sau materiale nanometrice) în aer. Aceste particule sunt concepute să:

  • Blocheze spectrul vizual → soldații și vehiculele devin invizibili pentru camere și ochi umani.
  • Perturbe infraroșu (IR) → blochează camerele termice și sistemele de ghidare IR ale dronelor sau rachetelor (cum ar fi Javelin, Spike sau anumite muniții ghidate laser).
  • Împiedice ghidarea laser → particulele împrăștie fasciculele laser folosite de sisteme de țintire (ex. laser-guided bombs sau unele drone).
  • Afecteze uneori și radarul (în funcție de compoziție) → deși nu toate variantele fac asta.

Rezultatul: creează o „perdea” temporară de protecție care face inutilizabile dronele de recunoaștere/atac, rachetele ghidate și sistemele de supraveghere optică/termică inamice pentru câteva minute (cât persistă norul).

Această tehnologie a devenit extrem de importantă în războiul modern (după lecțiile din Ucraina 2022–2025), unde dronele ieftine și munițiile ghidate au făcut frontul „transparent”. Armata chineză (PLA) investește masiv în astfel de sisteme de contramăsuri pasive, tocmai pentru a proteja trupele și vehiculele împotriva dronelor FPV, Lancet, Bayraktar sau Switchblade.

 

CONCLUZII

 

Întotdeauna e complicat să demonstrezi cuiva că s-ar putea să ai dreptate și că e nevoie măcar să analizeze, obiectiv, argumentele aduse, căci orgoliul și, de multe ori autosuficiența, frânează ”schimbarea” lucrurilor care ”merg”. E adevărat și faptul că dușmanul binelui e mai binele, pentru că s-ar putea să realizezi că ai stricat și ce era bun, vrând să faci ceva mai bun.

Totuși, din afară, lucrurile se văd altfel decât în interior, mai ales dacă în ”interior” funcționează o structură ierarhică rigidă, care nu prea e dispusă la schimbare și modernizare rapidă.

E greu să convingi pe cineva că tancul nu mai are aceeași forță de lovire azi, ca în anii ’50, ’60 sau ’70, că manevrele cu mari unități de tancuri sunt istorie și, e posibil să nu se mai întoarcă niciodată. La apariția sa, tancul a fost o armă ”minune”, apoi avionul, apoi racheta și azi, regina frontului este drona…

Mai mare sau mai mică, încă din primul război din Nagorno-Karabah, când dronele Bayraktar TB 2 au distrus toată apărarea formațiunilor armene, dar mai ales în Ucraina sau acum în Iran și Golful Persic, drona se dovedește o armă exceptional de eficientă. Ieftină, precisă, letală, ea ține la respect armate putrnice, dotate cu arme de ultimă generație, care costă miliarde de dolari.

Alături de artileria autopropulsată, dar și de rachete (de croazieră sau balistice), alături de o pregătire foarte bună și determinare, totuși, dronele domină orice show/expoziție sau prezentare militară, iar România ar trebui să sprijine intens piața internă, inclusiv prin crearea anumitor facilități pentru fabricarea fibrei optice în România sau chiar, de ce nu, a semiconductorilor și a altor materiale speciale, prin programe de finanțare guvernamentale.

Nu e ușor…ne lovim de mentalități, de rigiditate și lentoare în luarea deciziilor, dar și de păcătoasa gândire ”balcanică”: nu se poate, noi suntem prea mici, îi deranjăm pe alții!

De aceea, reanalizarea unor decizii, acceptarea schimbărilor și înțelegerea necesității acestora, nu ne fac mai slabi, nu ne fac să pierdem din statut sau funcție ci, dimpotrivă, asigură baza solidă pentru ”deterrence” real, fără să ne bazăm pe aliați în primă fază, asigurând o reziliență puternică a societății, nu doar a ”citadelei” militare.

Cred cu putere că, adaptarea din mers, ”învățarea” din greșelile altora, pentru a nu le repeta noi cu niște prețuri prea ”grele”, reprezintă unica variantă viabilă pentru o țară mică, nu prea populată, nici foarte industrializată, a cărei singură opțiune e, așa cum dovedește istoria, să învețe să se apere singură, până vin (dacă vor veni) aliații…

Timpul și vremurile actuale, ar trebui să ne facă mai rapizi în acțiune, mai ales că ne lăudăm cu realizările unui Vuia, a unui Coandă sau cu realizarea celebrului avion IAR -80, care, la un moment dat, a fost printre primele avioane de vânătoare din lume din punct de vedere al caracteristicilor tehnice.

 

Autor

Goga Alin Mihăiță – Absolvent UNAp

 

 

BIBLIOGRAFIE

Ilie Ceaușescu (fratele lui Nicolae Ceaușescu, general și istoric militar oficial al regimului comunist) în care este tratată extensiv doctrina „Apărarea națională prin lupta întregului popor” (sau variante precum „Războiul întregului popor pentru apărarea patriei”) sunt următoarele:

 

  Ilie Ceaușescu a coordonat seria „File din istoria militară a poporului român” (mai multe volume, Editura Militară, anii ’80), unde doctrina apare în contexte similare, dar nu ca lucrare unică semnată doar de el.

  Articole și studii în Revista Română de Istorie Militară (ex. nr. 4/1988 și nr. 1/1987) semnate de Ilie Ceaușescu, unde tratează „lupta întregului popor” și fundamentele doctrinei militare românești (ex. pag. 54 în nr. 4/1988 – „Adevăruri fundamentale ale istoriei naționale…” și fundamente ale doctrinei).

  Romanian Military Doctrine (1988, Editura Militară / versiune engleză), care sintetizează doctrina.

  1. Războiul întregului popor pentru apărarea patriei la români: din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre

Publicată la Editura Militară, București, 1985.

Volum consistent (aprox. 400–500 pagini în funcție de ediție), care acoperă istoria militară românească de la geto-daci până în epoca socialistă, insistând pe continuitatea tradiției „luptei întregului popor” ca fundament al doctrinei de apărare națională modernă sub Ceaușescu. Tratează explicit principiul rezistenței totale, mobilizarea maselor, gherila pe teritoriul ocupat temporar etc. – exact elementele cheie ale doctrinei.

  1. Independence: A Fundamental Aim of the Romanian People (în română: Independența – un țel fundamental al poporului român)

Publicată la Military Publishing House (Editura Militară), București, 1987, 334 pagini.

Lucrare care leagă independența națională de doctrina militară, cu accent pe „lupta întregului popor” ca metodă istorică și actuală de apărare a independenței și suveranității. Include secțiuni despre fundamentarea istorică a doctrinei, consensul național în apărare și pregătirea pentru rezistență totală.

  1. Capul cade, corpul luptă mai departe: Cum funcționează mașina de război a Iranului, https://economictimes.indiatimes.com/news/defence/the-head-falls-the-body-fights-on-how-irans-war-machine-works/articleshow/128950764.cms?from=mdr, ET 03 martie 2026, 06:22:00 IST

 

 

[1]https://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C8%9B%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83tre_fiul_s%C4%83u_Teodosie#PARTEA_A_DOA_A_%C3%8ENV%C4%82%C8%9A%C4%82TURILOR_LUI_NEAGOE_VOIEVODUL_BASARAB,_DOMNUL_%C8%9A%C4%82RII_MUNTENE%C4%82TI,_CARE_AU_%C3%8ENV%C4%82%C8%9AAT_PRE_FIIU-S%C4%82U_THEODOSIE,_A%C8%98IJDEREA_%C8%98I_PRE_AL%C8%9AI_CARII_VOR_FI_%C3%8EN_URMA_LUI_DE_DUMNEZEU_UN%C4%82I,_%C3%8ENCORUNA%C8%9AI_DOMNI_%C8%98I_BIRUITORI_%C8%9A%C4%82RII_ACE%C4%82TIIA,_PENTRU_MULTE_%C8%98I_BOGATE_LUCRURI_CARI_SUNT_DOMNILOR_FOLOSITOARE_DE_SUFLETU_%C8%98I_VR%C5%92DNICE_DE_CINSTEA_%C8%98I_POHVALA_DOMNIEI,_A%C8%98IJDEREA_%C8%98I_PRE_TO%C8%9AI_BOIARII_S%C4%82I_PRE_CEI_MARI_%C8%98I_PRE_CEI_MICI

[2] Document publicat de CNSAS, aparținând Ministerului Afacerilor Interne, Departamentul Securității Statului, Securitatea, Nr.2 (86) – 1989, Securitatea 1989-2-86.pdf

[3] Revista Română de Istorie Militară, Lupta Întregului Popor, nr.1(11) – 1987,  011_revista-romana-de-istorie-militara_01_1987.pdf

[4] Ziarul Adevărul, 17.03.2026, Viorica Marin, Cum reușește Iranul să riposteze în continuare? Strategia „apărării în mozaic” învățată din căderea lui Saddam Hussein | adevarul.ro

[5] De aici provin ideile lui Trump despre NATO? – POLITICO, Ian Ward, 14.02.2026, revista Politico

[6] https://militarnyi.com/uk/news/nrk-tretyna-pihoty-na-liniyi-zitknennya/, Ucraina pregătește o nouă revoluție tehnologică pentru forțele sale: „Înlocuim 30% din soldații de pe front chiar de anul acesta”, publicat pe site-ul Militarnyi.com, de Vladislav Homenko, 21 martie 2026, ora 10:23

 

[7] https://www.libertatea.ro/stiri/elicopter-rusesc-ka-52-alligator-indestructibil-15-milioane-euro-doborat-drona-ucraina-ieftina-5671411, Libertatea, Cosmin Stăniloiu, Un elicopter de atac rusesc „indestructibil”, care costă 15 milioane de euro, a fost doborât de o dronă „ieftină”, de câteva mii de euro, 23 Martie 2026, ora 13:00

[8] https://www.defenseromania.ro/industria-turca-de-aparare-lucreaza-la-o-nou-drona-de-atac-uav-ul-anka-3-a-fost-prezentat-publicului_620231.html, Defence Romania, 25 decembrie 2022

[9] https://techrider.ro/defense/marea-britanie-a-testat-cu-succes-excalibur-o-drona-submarina-uriasa-controlata-de-la-16-000-km-distanta/, Ștefan Munteanu, 19 august 2025, TechRider.ro este o platformă media online din România axată pe știri din tehnologie, auto și business.

[10] https://www.navalnews.com/event-news/madex-2025/2025/06/sonartech-expands-the-sonar-envelope-with-new-usv/ , Gordon Arthur, Published on 11/06/2025, Naval News

[11] https://www.digi24.ro/stiri/externe/taiwanul-trece-la-productia-de-serie-a-rachetei-de-croaziera-barracuda-500-e-ieftina-si-se-poate-asambla-cu-o-surubelnita-3430537, Taiwanul trece la producția de serie a rachetei de croazieră Barracuda-500. E ieftină și „se poate asambla cu o șurubelniță”, site-ul Digi24.ro, data publicării: 28.09.2025, 07:00

[12] https://www.vietnam.vn/ro/ten-lua-barracuda-250-dinh-hinh-lai-chien-luoc-quan-su-trong-tuong-lai, Racheta Barracuda-250 remodelează strategia militară a viitorului, publicat pe site-ul Vietnam.vn/ro, data publicării: 23/02/2025

[13] https://www.digi24.ro/stiri/externe/noua-racheta-rusa-izdeliie-30-face-ca-atacurile-sa-fie-mai-greu-de-anticipat-a-distrus-un-bloc-in-harkov-la-inceputul-lunii-3689477, Noua rachetă rusească „Izdeliie-30” face ca atacurile să fie mai greu de anticipat: a distrus un bloc în Harkov la începutul lunii, site-ul Digi24.ro, data publicării 22.03.2026 13:30.

[14]https://www.researchgate.net/publication/340684572_Smoke_Countermeasures_for_Army_in_the_Visual_and_Infrared, Smoke Countermeasures for Army in the Visual and Infrared, K. Smit, A. Lee and M. Burridge, August 2009, Conference: 36th International Pyrotechnics Seminar, At: Rotterdam, The Netherlands

[15] THE USE OF AEROSOLS, FORCE PROTECTION MEASURE IN THE DEFENCE OPERATION OF THE LARGE TACTICAL UNIT, Lt.Col. Ionel COTOARBĂ, PhD Candidate, e-mail: ionelcotoarba@yahoo.com, Bulletin of ”Carol I” National Defence University 10.12753/2284-9378-20-44