În 2018, lumea întreagă a primit o veste surpinzătoare – și nu de la vreun geniu din Silicon Valley, sau de la vreunul din laboratoarele MIT (Massachusetts Institute of Technology). Vestea a venit din Shenzen, China, unde un biochimist modest și subțiratic pe nume He Jiankui a făcut ceva inimaginabil. Folosind setul de instrumente CRISPR-Cas9, recent descoperit, și fără a cere permisiunea nimănui, a editat genele celor două fetițe gemene, Lulu și Nana, astfel încât ambele să se nască imune la HIV. Establishmentul științific a înmărmurit cu gura căscată, iar moraliștii au început să zbiere, ofuscați. ”Monstruos!”, s-au căinat bioeticienii. ”Am fost pur și simplu îngrozită!”, a exclamat Jennifer Doudna, câștigătoarea Premiului Nobel pentru chimie din 2020, pentru inventarea tehnicii de editare genetică CRISPR. Guvernul chinez, luat pe nepregătite, l-a condamnat pe He la trei ani de închisoare și l-a amendat cu echivalentul a 429000 de dolari pentru ”practici medicale ilegale”.
Însă, pariul lui He, oricât de nechibzuit, a luminat o cale pe care nu a pășit nimeni până acum. Să-i zicem știință cu caracteristici chinezști. Gemenele care, după spusele lui, s-au născut sănătoase, sunt o dovadă vie a faptului că China este dispusă să se aventureze pe poteci ocolite de toți ceilalți. Privită retrospectiv, o asemenea lovitură devastatoare reprezintă un punct de cotitură, o scânteie din sufletul unei națiuni pregătită să forțeze limitele științei și tehnologiei. Acum, după șapte ani, putem vedea cu mai multă claritate: China a avertizat lumea că nu este o națiune de plagiatori.
Timp de decenii, Occidentul a zugrăvit China drept un tărâm al contrafacerilor, o țară a smartphone-urilor piratate, a forței de muncă ieftine, a fleacurilor de mântuială și a formulelor de produse farmaceutice furate. În general, se presupunea că e destinată să fie un simplu adept al științei și tehnologiei, nicidecum un lider, mulțumindu-se să imite și să fure, în vreme ce Occidentul se chinuie să inoveze.
China a devenit o putere în cercetare. Occidentul ar trebui să se trezească, pentru că aceasta nu este o cursă de recuperare a decalajului, ci una de ținere a pasului – iar miza nu a fost niciodată mai mare.
Un raport recent al Institutului Australian de Politică Strategică dezvăluie amploarea schimbării. China domină acum cercetarea globală în 57 din 64 de domenii tehnologice cheie, cum ar fi apărarea, biotehnologia și robotica, un salt uluitor de la începutul anilor 2000, când deținea conducerea doar în trei. Între timp, SUA s-a aflat în cădere liberă – de la primul loc în 60 de domenii, acum conduce în doar șapte.
Dominația exclusivă a Occidentului în științele fundamentale a dispărut, de asemenea. În 2020, China a depășit SUA în ceea ce privește lucrările cele mai citate. Totodată, în ultimii patru ani a publicat mai multe lucrări științifice decât SUA sau UE, în cele mai prestigioase reviste, și are un avans de ordinul miilor atunci când vine vorba de domenii precum fizica sau chimia. Scepticii avertizează că cercetătorii chinezi obișnuiesc să manipuleze statisticile, printre altele citându-și cu predilecție colegii. Da chiar și așa, ritmul și direcția Chinei continuă să impresioneze.
Și surprizele continuă să apară. În ianuarie, DeepSeek, un startup chinezesc de inteligență artificială născut din cenușa unui fond speculativ cantitativ, a lansat R1 – un model de raționament atât de auster în eficiența sa și atât de viclean în simplitatea și capacitatea sa de reducere a costurilor, încât a spulberat iluzia invincibilității Silicon Valley în cercetarea inteligenței artificiale. Modelul R1, antrenat pentru suma de 6 milioane de dolari pe hardware slab și, apoi, oferit gratuit tuturor ca software open-source, a pretins că este la egalitate cu modelul 01 al OpenAI în ceea ce privește performanța și a făcut ca miliardele pe care alții le cheltuiseră pe cipuri și centre de date Nvidia să pară niște festinuri decadente.
Acțiunile Nvidia au scăzut cu 17% la auzul știrii. NASDAQ a pierdut 1 trilion de dolari într-o singură zi, ca și cum piața însăși ar fi fost cuprinsă de o groază existențială. Voci proeminente din industrie au reacționat cu un amestec de uimire, negare și panică voalată. Magnatul din Silicon Valley, Marc Andreessen, s-a crezut în plin Război Rece, declarând pe rețelele de socializare că „Deepseek R1 este momentul Sputnik al inteligenței artificiale”.
Desigur, între timp piețele și-au revenit, au fost răspândite îndoieli cu privire la afirmațiile privitoare la costurile DeepSeek, iar R1, asemenea unui student englez din Ivy League, nu s-a putut abține să-și exprime puternicele înclinații comuniste. Cu toate acestea, în ciuda restricțiilor extinse privind exportul de cipuri, capacitatea Chinei de a lansa un model aproape de frontierele cunoașterii nu a mai putut fi negată.
Mai mult, China a început să demonstreze că este mai competitivă și pe alte niveluri ale colecțiilor de tehnologii, framewok-uri și componente de infrastructură, în special în ceea ce privește hardware-ul și talentul. Huawei a făcut pași impresionanți în dezvoltarea siliciului IA, introducând recent propria sa arhitectură IA cu integrarea resurselor de calcul, stocare și rețea într-un singur bloc funcțional, CloudMatrix 384, care concurează cu ofertele principale ale Nvidia. Jensen Huang, directorul executiv al Nvidia, a speculat recent că „50% dintre cercetătorii IA din lume sunt chinezi”. Occidentul, plin de sine, se confruntă acum cu un competitor mai eficient, mai competitiv și mai talentat.
În continuare, supremația chineză în fabricarea de drone este incontestabilă. DJI, mândria industriei chineze de drone, deține 70% din cota de piață globală. Am întâlnit ingineri în startup-uri americane de drone care ridică din umeri, pe jumătate frustrați, pe jumătate uimiți, de incapacitatea lor de a reproiecta motoarele quadcopterelor DJI.
Performanța lor este uimitoare. În octombrie anul trecut, la Shenzhen, au fost înălțate, pe cerul orașului, 10.197 de drone, toate ghidate de un singur computer. Spectacolul a stabilit un record mondial, dronele țesând incredibile tapiserii luminoase – dragoni, flori de lotus și sloganuri ale Partidului Comunist Chinez. Puteți urmări spectacolul pe YouTube, observând cu uimire, dar și cu neliniște, aceste mașini zburătoare care dansează într-un roi fantastic, atingând un nivel de perfecțiune pe care niciun om nu l-ar putea egala.
Nimic mai înfricoșător decât contemplarea algoritmilor masacrului. În teatrele de război pustiite, de pe câmpurile de luptă din Ucraina, dronele fabricate în China zumzăie, amenință și ucid. Conform unor relatări, ele sunt responsabile pentru 70% din victime – depășind gloanțele și obuzele greoaie lansate de oameni.
Viitorul războiului aparține acestor mașini reci, care au făcut ca până și tancurile să pară învechite, biete relicve ale luptelor din tranșee de pe vremea Primului Război Mondial.
Capacitatea Chinei de a intensifica producția acestor mașini ieftine și letale depășește orice ar putea spera companiile din Occident să fabrice. Același software care a coregrafiat valsul dronelor din Shenzhen ar putea, mâine, să dirijeze un roi capabil să întunece cerul de deasupra Taipeiului. Dar poate că cea mai puternică armă chinezească ar putea fi chiar mult mai simplă, anume dependența de China a lanțului de aprovizionare pentru drone, precum și lipsa sistemelor de apărare care ar putea fi utilizate împotriva lor. Aceasta ar putea fi cea mai critică vulnerabilitate de securitate a Occidentului.
Dar, să trecem, până în cele din urmă, la biotehnologie, domeniu în care China reprezintă cea mai imediată amenințare la adresa pretențiilor Occidentului de a ocupa poziția de lider. Cifrele ne spun spun povestea ascensiunii sale agresive și rapide, până la vârf. În 2023, China avea 28% din totalul studiilor clinice la nivel mondial, ocupând locul doi, după SUA. A urcat de la doar 4% în 2012, când se afla pe ultimul loc. Anul acesta, firmele biofarmaceutice chineze au revendicat 33% din totalul acordurilor de licențiere la nivel global. Și, incredibil, China creează acum mai multe terapii inovatoare decât Europa. Aproape o treime din acordurile majore de licențiere farmaceutică – contracte masive, care depășesc 50 de milioane de dolari în avans, implică acum companii chineze. Acum cinci ani, nu aveau niciuna. Aceasta nu este o tendință; este o schimbare tectonică. Mașinăria biotehnologică a Chinei nu este un mister. Nu este o poveste de furt sau spionaj, chiar dacă Occidentul adoră să-și găsească țapi ispășitori.
Adevărul este mai simplu. China excelează acolo unde Occidentul se clatină: viteză, scară și pragmatism. Ecosistemul său biotehnologic, alimentat de subvenții de stat și perfect indiferent la narativul moralizator occidental, este pur și simplu mai bine adaptat la mișcarea rapidă.
În timp ce oamenii de știință americani dezbat cotele de diversitate sau așteaptă la coadă la FDA, laboratoarele din China desfășoară experimente la scară largă, rapid și ieftin. Având la îndemână o populație de 1,4 miliarde de locuitori, studiile chinezești recrutează mai rapid, funcționează mai ieftin și furnizează date, în timp ce cercetătorii occidentali pierd vremea, blocați în elaborarea protocoalelor.
Oamenii de știință ai țării știu, de asemenea, să reducă birocrația. Procesul de aprobare din partea IND (Investigational New Drug applications, echivalentul chinez al FDA) era, odinioară, o încercare sisifică, care se întindea pe parcursul unui an întreg. În 2018, IND a dezvăluit sistemul său de „licență implicită” pentru studiile clinice: se depune o cerere și, dacă autoritățile de reglementare nu ridică obiecții în termen de 60 de zile, calea este liberă. Reformele au deschis o cale nouă, mult mai rapidă – unde, înainte companiile erau sufocate, timp de sute de zile, într-un adevărat purgatoriu birocratic, acum, pentru apariția unui nou studiu clinic. sunt suficiente doar câteva luni.
În acest ritm, China va depăși SUA în ceea ce privește dezvoltarea de medicamente noi, în doar cîțiva ani. Iar perdanții nu vor fi marile companii farmaceutice occidentale, bucuroase să plătească mai puțin pentru descoperiririle făcute în China. Probabil vor fi startup-urile de biotehnologie din San Diego și Boston, acum sufocate de labirintul derutant al FDA și de costurile astronomice ale studiilor clinice. Acestea trebuie să încerce să producă molecule personalizate la un preț care nu mai are sens, deoarece capitalul de risc fuge dintr-un sector în care randamentele sunt devorate de eficiența chineză. Viitorul biotehnologiei ar putea ajunge să semene cu prezentul industriei prelucrătoare, unde marile companii își mută activitatea în străinătate și importă rezultatele în Occident. Mai întâi au fost mașinile, acum sunt medicamentele.
Deci, încotro ne îndreptăm? Avem de-a face, în primul rând, cu un cutremur științific de nivel mondial. China nu este doar un jucător; este un partener, un rival și un deschizător de drumuri. Occidentul ar face bine să fure o pagină din sistemul chinezesc și să adopte câteva dintre aceste eficiențe.
Totuși, libertarienii au dreptate cînd spun că modelele autoritare au limitele lor structurale. Energia dezlănțuită de torentele de finanțare guvernamentală va stagna deîndată ce actorii politici vor învăța să se joace cu sistemul, iar oamenii de știință chinezi, la fel ca omologii lor occidentali, vor deveni birocrați care cerșesc de pomană. Va fi suficientă arestarea și trimiterea la reeducare a unui singur unui om de știință proeminent, pentru ca efervescența de acum să se răcească. Progresul științific prosperă pe baza competiției descentralizate, a cercetării deschise și a inițiativei individuale – condiții cu siguranță sufocate în China, dar și, din păcate, acum și în Occident.
Cercetarea științifică Occidentală a devenit, de-a lungul anilor, prea sigură și prea dominată de comitete ideologice oarbe la salturile sălbatice și speculative necesare pentru a împinge frontierele cunoașterii. Progresul nu este de la sine înțeles, el poate fi obținut doar prin luptă.
He Jiankui, haiducul care a editat gene, a fost eliberat în 2022 și s-a reîntors la Beijing, la conducerea unui laborator în care caută leacuri pentru Alzheimer și distrofia musculară. Între timp, postează pe rețelele de socializare jucând rolul unui personaj negativ caricatural, care își cunoaște foarte bine atuurile. „Etica frânează inovația și progresul științific”, a scris He, zeflemisitor, pe 11 martie, deasupra unui selfie alături de o centrifugă. Iar cu cinci zile mai devreme: „Omul nu va mai fi controlat de evoluția lui Darwin.” Acestea sunt doar o mică mostră din provocările – mai mult sau mai puțin amuzante – ale lui He.
Apoi, pe 18 mai, s-a sucit, amenințând că va părăsi China deoarece guvernul nu este dispus să-i primească noua soție, Cathy Tie, în țară. Tie, care locuiește în Texas, este ea însăși o stea în ascensiune pe scena biotehnologiei.
În tiradele dezlănțuite despre X, bebelușii modificați cu CRISPR, visele despre Alzheimer și sfidarea sa, se poate vedea, ca într-un microcosmos, adevărata față a științei chineze într-un microcosmos – îndrăzneață, obraznică și neînfricată.
America ar trebui să îl găzduiască.
Michael Gibson este cofondator al Fondului 1517, care sprijină antreprenorii fără diplomă universitară. De asemenea, este autorul cărții Paper Belt on Fire: How Renegade Investors Sparked a Revolt Against the Universities. (Centura de hârtie în flăcări: Cum au declanșat investitorii rebeli o revoltă împotriva universităților”.)
Traducerea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
