Ce-ar fi dacă am ști sigur că 90% din locurile de muncă de astăzi vor dispărea?
Sună apocaliptic, nu-i așa? Șomaj în masă. Distopie.
Ei bine, exact asta s-a întâmplat cu toate locurile de muncă care existau la 1800. Pe atunci, peste 80% dintre americani lucrau la ferme. Trudeau până la extenuare, șapte zile pe săptămână, doar pentru a cultiva suficientă hrană pentru familia lor.
Până la 1950, procentul americanilor care lucrau pământul era mai mic de 10%. Ce s-a întâmplat cu acei muncitori agricoli disponibilizați? S-au așezat ei, într-adevăr, la cozile pentru pâine?
Dimpotrivă. În secolele al XIX-lea și al XX-lea s-a înregistrat cea mai mare creștere a locurilor de muncă din întreaga istorie a omenirii.
Eliberați de agricultură, oamenii au construit zgârie-nori, au lucrat în fabrici și au contruit șine de cale ferată. Au devenit profesori, asistente medicale, avocați, contabili și lucrători în domeniul tehnologiei.
Astăzi, majoritatea oamenilor consideră de domeniul evidenței faptul că inteligența artificială va decima locurile de muncă. Eu nu cred asta. Am convingerea că inteligența artificială va declanșa cea mai mare explozie de oportunități din istorie. Nu spun asta doar pentru că sunt un optimist rațional. Este pur și simplu cel mai probabil scenariu.
Noile tehnologii distrug locurile de muncă. Această afirmație pare neîndoielnică evidentă, doar dacă nu iei în considerare toate indiciile. Oamenii au implementat noi tehnologii încă de la revoluția industrială. Cu toate acestea, practic, aproape toți cei care își doresc un loc de muncă au unul.
Nu spun că inteligența artificială și roboții nu vor înlocui anumite locuri de muncă. Bineînțeles că o vor face. Dar pentru fiecare loc de muncă care dispare, tehnologia creează cu mult mai multe. Niciodată nu a fost altfel.
Suntem în 1910. Asamblarea unei mașini durează 12 ore – sudură, modelare, muncă intensă pentru fiecare șurub. Apoi, Henry Ford lansează liniile de asamblare. Și urmează mare lovitură: 90 de minute per mașină.
Și-a concediat Ford jumătate din muncitori? Nu. A trebuit să angajeze zeci de mii de oameni în plus, deoarece linia de asamblare a redus prețul mașinilor, făcându-le accesibile oamenilor de rând.
Linia de asamblare nu a schimbat doar modul în care se produceau mașinile. A schimbat totalmente felul nostru de viață. A creat milioane de noi locuri de muncă în benzinării, ateliere de reparații auto și centre comerciale suburbane.
Apariția internetului a perturbat câteva dintre afacerile consacrate, cum ar fi ziarele și magazinele fizice. Dar nu am alunecat într-o distopie a șomajului generalizat. Revoluția digitală a dezlănțuit zeci de industrii noi, care anterior erau inimaginabile.
Sute de milioane de oameni lucrează acum în locuri bine plătite, care literalmente nu existau acum 30 de ani. Dezvoltatori de aplicații, manageri de social media, specialiști în publicitate digitală, experți în securitate cibernetică…
Dacă i-ai fi spus cuiva în 1990 că „influencer pe Instagram” ar putea deveni o carieră râvnită, ar fi crezut că vii dintr-un univers paralel.
Defectul fundamental al raționamentului conform căruia „inteligența artificială ne va fura locurile de muncă”, constă în faptul că suntem incapabili să ne imaginăm locuri de muncă care încă nu există.
La 1800 ai fi putut aduna cei mai inteligenți oameni din lume și să le ceri să prezică viitoarele meserii, fără ca nimeni să poată spune ”inginer feroviar” sau ”operator telegrafic”.
Cine și-ar fi putut imagina oare, în 1969, momentul în care a prins viață ARPANET (bunicul internetului), că vor exista adolescenți care vor deveni milionari doar jucând jocuri video în mod profesional? Sau că dezvoltatorii de aplicații vor deveni chiar mai banali decât contabilii?
Inovația autentică nu doar că îmbunătățește ceea ce există ci, mai mult decât atât, creează posibilități de o noutate absolută.
Economistul David Autor a descoperit că peste 85% din noile meserii ale ultimilor 80 de ani au fost create de inovație. Majoritatea dintre noi ocupăm niște posturi pe care bunicii noștri nu și le-ar fi putut imagina.
Iar transformările continuă în același ritm. În urmă cu doar doi ani, ingineria promtă nu exista. Acum, oamenii câștigă peste 175.000 de dolari vorbind în engleză simplă cu inteligența artificială, pentru a o optimiza.
Poate că nepotul tău va deveni un profiler de inteligență artificială, sau poate că va face o treabă atât de ciudată încât nici măcar nu avem vocabularul necesar pentru a o descrie.
Iată ce scria The New York Times în 1928:
Greșit atunci, greșit și acum.
ATM-urile au fost inventate în anii 1970. Cutii elegante care scuipă bani, fără a fi nevoie de casier. Înainte de bancomate, o sucursală bancară medie avea nevoie de 21 de casieri. După bancomat, erau necesari doar 13 casieri per sucursală.
Totuși, în următorii 40 de ani, numărul slujbelor de casier a fost de două ori mai mare.
ATM-urile au redus drastic costul de operare a unei sucursale bancare. Așadar, băncile au deschis mult mai multe sucursale. Mai puțini casieri per sucursală × mult mai multe sucursale = mai mulți casieri în total.
Și jobul s-a îmbunătățit. Casierii nu mai numără banii, ci rezolvă problemele clienților. Apariția ATM-urilor le-a înlesnit o promovare.
Dar șoferii de camion – una dintre cele mai comune meserii? În primul rând, trebuie spus că meseria de șofer de camion există doar datorită revoluțiilor tehnologice anterioare. Înainte de motorul cu ardere internă, nu existau șoferi de camion. Containerele de transport maritim au transformat modul în care mărfurile se deplasează în întreaga lume, înainte de asta industria logistică, așa cum o știm noi, nu exista.
Dar, imaginați-vă un tată care își câștigă existența conducând un camion. Nu are nevoie lecții privitoare la motorul cu ardere internă și este preocupat în primul rând de viața sa și a familiei sale, așa cum suntem cu toții. Ce am putea să-i spunem?
Gigantul minier Rio Tinto și-a automatizat întreaga flotă de camioane la operațiunile sale de minereu de fier din Australia. Aceste camioane, fiecare de dimensiunea unui mic bloc de apartamente, transportă acum tone de minereu, fără șoferi umani. Totuși, niciun șofer nu și-a pierdut locul de muncă. În schimb, teleghidează acești giganți din birouri cu aer condiționat.
Asta ca să nu mai vorbim de inovația în cadrul sistemelor de transport complet noi, care vor apărea în curând. Imaginați-vă: rețele de livrare cu drone; tuneluri logistice subterane automatizate. Fiecare va necesita supraveghere, întreținere și planificare umană.
S-ar putea spune că toate aceste exemple sunt bune și frumoase, dar nu a existat niciodată până acum o unealtă care să poată face orice. Corect. Inteligența artificială este diferită. Poate scrie eseuri, poate conduce mașini și poate diagnostica boli. Până acum se credea că toate acestea le pot face doar oamenii.
Dar acest punct de vedere este doar o versiune modernă a concepției greșite conform căreia într-o economie există doar o cantitate finită de muncă, care poate fi distribuită pentru a crea mai multe sau mai puține joburi.
Ni le imaginăm pe toate ca pe o plăcintă de o anumită mărime. Dacă mașinile iau o felie din acea plăcintă automatizând anumite sarcini, oamenii primesc o felie mai mică. Ideea este simplă și intuitivă… dar lumea reală nu funcționează așa.
Cantitatea de muncă de făcut este în continuă creștere. Strămoșii noștri ar fi considerat absurd să plătim pentru apă îmbuteliată, abonamente la sală și plimbat câinii. Chiar dacă IA va lua toate locurile de muncă existente, vom dezvolta dorințe absolut noi, creând noi industrii și joburi pentru a le îndeplini.
Exemplul meu preferat în această privință este Ghidul Michelin, care acordă mult râvnitele sale stele doar celor mai bune restaurante din lume.
Totul a început atunci când doi frați aveau nevoie să vândă cât mai multe anvelope. În 1889, frații Michelin conduceau o fabrică de cauciuc care se afla în dificultate. Pentru a încuraja oamenii să conducă cât mai mult, au creat un ghid roșu de buzunar, cu hărți, recomandări de restaurante și hoteluri, care se distribuia gratuit. Ceea ce a început ca un truc de vânzări a evoluat în cel mai prestigios sistem de premiere culinară din lume și a dat naștere unei întregi industrii de recenzii de restaurante. Așa funcționează economiile dinamice. Piața locurilor de muncă continuă să crească.
Sculele electrice nu au ucis tâmplăria. Microsoft Excel nu i-a făcut să dispară pe contabili. Tehnologia elimină de obicei muncile cele mai plictisitoare și predispuse la erori, permițându-ne să abordăm provocări mai complexe și creative. Inteligența artificială este un instrument suprem pentru eliberarea minții, eliberându-ne pentru ceea ce doar noi putem face.
Ar trebui să fim cu toții foarte, foarte sceptici față de orice lege menită să ne ”protejeze” de furtul locurilor de muncă de către inteligența artificială. Care, de fapt, ar însemna înghețarea economiei în 2025.
Ne-ar fi fost mai bine dacă am fi înghețat economia din 1920? Sau din 1990? Acum recunoaștem că multe locuri de muncă vechi erau periculoase, plictisitoare sau nesatisfăcătoare în comparație cu ceea ce avem astăzi.
Imaginați-vă dacă am fi reușit să „protejăm locurile de muncă” de-a lungul istoriei. Ar fi mai mult de lucru, dar ar fi mai rău decât aproape orice job din economia de astăzi.
Meseriile pentru care astăzi ne facem griji, ar putea fi foarte bine cele la care nepoții noștri se uită cu milă: Vă puteți imagina că trebuia să petrecem opt ore pe zi introducând date? Slavă Domnului că inteligența artificială ne-a eliberat de acea corvoadă.
Să fim mai umani. Aceasta este strategia câștigătoare în era inteligenței artificiale, care va duce la o prosperitate generală fără precedent. Dar, la fel ca în orice revoluție tehnologică, vor exista câștigători și perdanți.
Inteligența artificială schimbă cu adevărat regulile jocului. OpenAI poate genera cercetări la nivel de doctorat, pe orice subiect, în câteva minute.
Dar, așa cum spune investitorul de capital de risc Josh Wolfe, „Ceea ce este rar este valoros”. Or, în în era abundenței inteligenței artificiale, umanitatea autentică va fi tot mai rară.
Să fim mai umani; aceasta este singura meserie pe care inteligența artificială nu o va putea înlocui niciodată. Toate acele trăsături stranii, dezordonate și pline de suflet, ireproductibile de către mașini, vor fi adevărata noastră superputere. Dar ce înseamnă să fii uman?
Să construim relații personale. Inteligența artificială nu poate înțelege un respiro amuzant la o cafea, nu poate intui ce avem nevoie înainte de a cere și nu poate elabora încredere profundă prin efort comun. În era inteligenței artificiale, capacitatea de a te împrieteni, de a avea legături profunde cu alți oameni, va deveni mai importantă decât combustibilul pentru rachete. David Senra de la podcastul Founders spune: „Lumea funcționează pe baza relațiilor.” Acest lucru va deveni din ce în ce mai adevărat.
Să ne folosim imaginația. Inteligența artificială poate combina într-un mod impresionant ideile existente. Dar nu poate simți nevoia arzătoare de a crea ceva ce nu există încă. ChatGPT nu are impulsuri, vise sau creativitate spontană. Nu se trezește la 3 dimineața cu o idee inovatoare. Viitorul aparține celor care își pot imagina ceva care nu există și pot folosi inteligența artificială pentru a aduce acea viziune la viață.
Să fim autentici. Inteligența artificială poate executa la comandă o muncă competentă și standardizată. Asta înseamnă că gândirea, scrierea și creația generică vor aluneca în inutilitate. Perspectiva noastră unică și combinațiile neobișnuite de cunoștințe vor deveni marele nostru avantaj competitiv.
Să nu uiăm, tehnologia nu este niciodată un monstru care mănâncă locuri de muncă. Este o pârghie care amplifică ceea ce putem realiza.
Uitați-vă la ceea ce realizează astăzi echipele mici.
Atunci când a creat ChatGPT, Open AI avea mai puțin de 300 de angajați. SpaceX, cu sub 10.000 de angajați, construiește rachete către Marte. Creatorul YouTube, MrBeast – cu o echipă de bază pe care ai putea să o încadrezi într-un autobuz școlar – ajunge la mai mulți telespectatori decât rețelele de televiziune cu mii de angajați.
Internetul a dat naștere miliardarilor din căminele studențești. Inteligența artificială și robotica amplifică și mai mult potențialul uman individual. Cred că intrăm într-o eră în care a te îmbogăți din pasiunea ta devine nu doar posibil, ci chiar foarte probabil.
Era ceasurilor de aur, în care lucrezi 40 de ani la o companie și primești un Rolex când te pensionezi, a murit. Inteligența artificială îi va bate ultimul cui în sicriu, deblocând, în schimb, posibilitatea de a crea lucruri minunate, inspirate din ceea ce ne luminează cu adevărat sufletul.
Să nu ne mai facem griji că inteligența artificială ne va face să devenim irelevanți și inutili, ci să începem să ne gândim la cum ne va putea ajuta să creăm mai multă valoare rămânând noi înșine. Adică oameni.
Roboții sunt unelte care ne vor ajuta să construim o lume mai mare, mai bogată și mai extraordinară decât am fi putut construi de unii singuri. A venit vremea să trecem la treabă…
Stephen McBride este cofondator al The Rational Optimist Society.
Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
