În ciuda influenței occidentale, pe plan intern China promovează cultura chineză, ceea ce ar putea fi un semn clar că țara se pregătește pentru o perioadă extinsă de izolare sau asediu.

Potrivit unei relatări a South China Morning Post, ”China a extins o inițiativă de creare a unei noi discipline academice care își propune să elimine prejudecățile occidentale în studiile etnice și, totodată, lucrează la consolidarea discursului despre o identitate națională unificată”. Acesta ar putea fi un concept nou care ocolește vechea diviziune binară între etnii, moștenită de la URSS.

”Muzeele ar trebui să infirme tot felul de opinii istorice greșite, inclusiv încercările de a crea o opoziție binară între cîmpile centrale și zonele de frontieră, între grupurile Han și cele non-Han și între cultura Han și culturile minorităților etnice”, a declarat Pan Yue, directorul Comisiei naționale pentru afaceri etnice, care este de etnie Han.

Pan, un oficial extrem de sofisticat este, de asemenea, responsabil de campania împotriva prejudecăților occidentale. Astfel, proiectul ar putea fi evident: consolidarea unității naționale fără diviziuni etnice pe care ”străinii răuvoitori” le-ar putea exploata și eradicarea treptată a influenței culturale occidentale, pe care aceștia ar putea-o folosi din nou, în vederea unui impact nedorit în țară.

Dincolo de preocupările la nivel național, există probleme culturale reale. Ge Zhaoguang notează, în cel de-al treile volum al lucrării sale „Zhongguo Sixiang shi” (Istoria gândirii chineze, 2001) că, la începutul secolului al XX-lea, China și-a reorganizat întreaga gândire conform categoriilor occidentale. China nu avea discipline precum filosofia, religia sau economia, care au fost introduse prin intermediul unor traduceri din japoneză.

Ceea ce a adus o nouă viziune asupra lumii și un nou sistem de rearanjare chiar și a cunoștințelor și tradițiilor chineze din trecut. Această realiniere nu a fost, probabil, niciodată asimilată social pe deplin, iar chinezii trăiau între două lumi, cea occidentală nouă și ce tradițională, niciuna pe deplin înțeleasă.

Revoluția culturală a lui Mao abordase, de asemenea, problema, încercând să elimine cultura trecutului, dar se pare că lucrurile n-au mers prea bine. Tentativa de acum pare mai prudentă și mai întemeiată. Totuși, aceste acțiuni ar putea afecta alte evoluții.

De vorbă cu lumea occidentală

Beijing consideră SUA ca fiind adâncită într-o criză a opioidelor similară aceleia care a contribuit la căderea dinastiei Quing, acum 200 de ani. Publicația oficială Cotidianul poporului a relatat că, reprezentând 5% din populația totală a lumii, SUA consumă 80% din totalul opioidelor din lume.

La începutul secolului al XIX-lea, acum aproximativ 200 de ani, curtea imperială a restricționat importurile de opiu. Totuși, comercianții britanici susțineau că acesta era singurul produs pe care chinezii erau dispuși să îl cumpere din străinătate.

Mai întâi britanicii, în 1840, iar apoi o alianță a puterilor occidentale, în 1856, au purtat două războaie pentru a liberaliza comerțul cu opiu în China.Ulterior, chinezii au învinuit dependența de opiu pentru decadența națională care a urmat, în timp ce străinii au ignorat situația, argumentând că problema era consumul poporului chinez.

În prezent, SUA și China sunt implicate într-o controversă privind consumul de fentanil în America. Componentele fentanilului – un drog sintetic care poate fi fabricat oriunde – sunt exportate în principal de China. Aceste componente sunt folosite și pentru a produce medicamente pentru clinici și spitale.

Pare a fi o criză a opiului inversată, două secole mai târziu. Oficialii americani învinuiesc China pentru că a închis ochii la traficul de componente ale fentanilului. În celași timp, chinezii susțin că adevărata problemă este dependența americanilor de opioide și spun că învinuirea Chinei nu va rezolva nimic.

SUA își pierd busola morală și nenumărate vieți tinere în criza fentanilului, care este, se pare, principala cauză de deces a americanilor cu vârste cuprinse între 18 și 49 de ani. Cele două țări colaborează în vederea stopării comerțului cu fentanil dar SUA nu sunt mulțumite de rezultate. În urmă cu două secole, asemenea tensiuni au dus la război. Va exista acum un nou război al opiului?

Într-o evoluție paralelă, China își intensifică diplomația pentru a înlocui SUA, care cutremură lumea cu tarife vamale.

O cultură a comunicării

În ceea ce privește comunicarea, lumea se bazează pe cultura occidentală.

Aici apare o dilemă. Dacă China își promovează cultura pentru o a înlocui pe cea occidentală, riscă să piardă ”limbajul” necesar comunicării cu lumea.

De fapt, pentru a comunica cu America, în mijlocul crizei opioidelor, sau pentru a înlocui complet SUA, China ar putea chiar avea nevoie de o occidentalizare suplimentară.

Înlocuirea culturii occidentale care a modelat lumea timp ce cinci secole este o sarcină foarte dificilă și rezultatele nu se vor putea vedea peste noapte. E nevoie de timp. Dacă SUA părăsesc scena centrală, iar China dorește să interacționeze cu lumea, trebuie să poată comunica prin intermediul ”culturii occidentale”, altminteri nu va înțelege și nu va fi înțeleasă.

Mai mult decât atât, dacă criza opioidelor din SUA va duce la colaps, China va trebui să comunice din nou cu americanii și europenii. În aproximativ un secol, aceștia ar putea învăța ”cultura chineză” dar, între timp, trebuie să înțeleagă și să fie înțeleși. Într-un asemenea context, China ar trebui să cunoască ”limbajul” occidental.

Eliminarea conceptelor occidentale ar putea fi benefică dacă China ar fi învinsă la nivel global, iar SUA va supraviețui numeroaselor sale crize.

Există însă o problemă mai profundă: multe concepte și categorii occidentale nu mai sunt relevante. Criza inițiată de președintele american Donald Trump reflectă un sentiment de insecuritate și amenințare pe care America îl resimte atât ca națiune, cât și în cadrul sistemului global.

Abordarea sistemică a Chinei în ceea ce privește regândirea categoriilor culturale reflectă metodologia sa generală de rezolvare a problemelor: este nevoie de o resetare a sistemului. Soluția poate să nu fie ideală dar problema este, fără doar și poate, reală.

Nu este clar dacă SUA vor recurge la o abordare holistică, sistemică, în vederea rezolvării problemelor interne care se traduc prin criza opioidelor și controversa comercială, ambele având legătură cu China dar nerezumându-se doar la China. De asemenea, nu este clar dacă strategia sa actuală va fi suficientă pentru a face față Chinei sistemice.

Francesco Sisci, născut la Taranto în 1960, este un analist și comentator politic italian, cu peste 30 de ani de experiență în China și Asia.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici