Vegetariana – Han Kang

Pe scriitoarea coreeană, Han Kang am descoperit-o cam prin 2018. Inutil să spun (o fac, totuși) că și ea este în lista de autori contemporani preferați pentru că scrie bine și abordează teme incomode sau pe care mulți (scriitori și deopotrivă cititori) preferă să le ignore sau să le ascundă sub preș.
Romanul aici de față este despre control, pierderea lui și încercarea de a-l redobândi pentru a manipula spre zona de confort și „normalitate” a societății. Chiar dacă personajul principal este Yeong- hye, femeia care până la un punct este inodoră, incoloră în viața ei de familie, care nu iese din tipare, cred eu că e doar un pretext care scoate in evidență celelalte personaje (părinții, soțul, familia extinsă) care încearcă, cu orice preț să țină lucrurile sub control, în condițiile lor. Toți aceștia ignoră problema reală pe care o are Yeong- hye pentru că nu doresc să o accepte. Puțini sunt aceia care recunosc și știu cum să abordeze o boală mintală care este la fel de distrugătoare ca și una fizică. Cancer sună mai concret decât depresie, de exemplu. Când aceasta încetează să mai mănânce carne, în urma unor oribile coșmaruri, întreaga familie încearcă să îi schimbe părerea despre decizia luată, obligând-o să o consume în moduri unul mai traumatizant decât celălalt (de la șantaj emoțional până la violență fizică).
Când nimic nu mai funcționează în acest sens, se descotorosesc de ea ca de un electrocasnic stricat.
Singura care îi rămâne alături până la final este sora ei mai mare, In-hye. Și singura care înțelege.
” Idioților…cu trupul tău poți face ce vrei tu. Corpul tău e singurul lucru cu care poți face ce-ți trece prin cap…dar și așa, tot nu-ți iese cum vrei”.
În cele din urmă, cartea asta este despre dorința de a ieși de sub controlul celorlalți, despre spargerea tiparelor, chiar dacă aici, în modul cel mai tragic.
O scriitură altfel, provocatoare și brutală dar în același timp, cu o abundență de imagini picturale (nici nu-i de mirare având în vedere debutul prin poezie a lui Hang Kang) care provoacă un montagne-russe de emoții.
Un roman psihedelic, oniric, senzual…
Autoarea se plimbă elegant, ca un funambul, pe linia subțire dintre întuneric și lumină, nebunie și realitate. Recomandată doar cititorilor care ar avea curajul să încerce să meargă pe sârmă, deasupra hăului…

 

Adriana Crăciunescu