Un mare portretist al Renașterii Flamande

Renașterea

Această revoluție culturală ce se întinde de-a lungul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, care a debutat în Italia, a stimulat interesul pentru cultura clasică și a redat încrederea în individ. Realizările antichității au fost apreciate la justa lor valoare, dar și cea a potențialului uman.

Cand vorbim despre Renaștere ne gândim la Rafael….

Școala din Atena

Sau la Boticelli…

Primăvara

Dar Renasterea a avut o influenta decisiva si asupra vestului Europei. Am vorbit intr-un articol despre Durer si a sa faimoasa pictura Sarbatoarea Cununilor de Trandafiri.

În secolul al XV-lea, influența Renașterii italiene se extinde și asupra vestului Europei, dar se pierd reminiscențele antice. Atenția este acum îndreptată în întregime asupra ființei umane și a redării meticuloase a detaliilor naturale. În secolul următor, se extind și conceptele referitoare la arta antică și la perspectiva liniară.

Unul dintre cei mai importanți pictori olandezi ai secolului al XV-lea este Jan van Eyck (1390? – 1441), care, ajutat si de fratele său, Hubert, realizează polipticul de la Ghent (1432, Biserica Saint Bavon, Ghent). Cele 24 de panouri conțin sute de figuri umane. Este remarcabilă redarea detaliilor, mai ales a vegetației, unde putem distinge peste 30 de specii de plante.

Hans Memling (1435? – 1494) creeză figuri delicate, grațioase pe un fundal eteric. Hugo van der Goes (1440? – 1482) realizează, la comanda familiei italiene Portinari, o superbă piesă de altar (1476, Palazzo degli Uffizi, Florența) cu o multitudine de detalii. O caracteristică a tuturor acestor artiști o constituie utilizarea simbolurilor specifice iconografiei. Obiectele nu sunt reprezentate doar pentru sine, ci întruchipează idei abstracte; de pildă o vază de cristal semnifică puritatea. Perspectiva liniară nu era cunoscuta pictorilor flamanzi, totuși tehnica acestora, a emailului în ulei și a culorilor tempera, nu a fost niciodată depașită.

Sursa : Wikipedia

Azi vom vorbi despre Memling.

 

Hans Memling

 

Hans Memling (uneori Memlinc sau – la flamanzi – Jan van Mimmelynghe) (14351494) a fost un pictor născut în Germania, stabilit încă de tânăr în Țările de Jos.

Grație stilului său original și poetic, Memling este considerat un portretist de excepție și unul dintre cei mai mari pictori flamanzi ai epocii sale.

 

Scurta biografie

Hans Memling s-a născut probabil în anul 1435 în Germania, în micul orășel Momling, în ținutul de la sud de Frankfurt străbătut de râul Main. Familia lui făcea parte din burghezia prosperă a orașului. Nu mult după nașterea sa, familia se mută în orașul Seligenstadt. În 1451, în ținut izbucnește o epidemie de ciumă, ambii părinți cad victimă și tânărul Hans este luat în custodia călugărilor benedictini de la o mănăstire din apropiere. Perioada din viața lui Memling până la mutarea sa la Bruges rămâne o necunoscută, primele informații veridice fiind legate de marele oraș flamand. Este probabil ca pe la 1460 să fi făcut o călătorie la Köln, altfel ar fi greu de explicat de unde a cunoscut lucrările celui mai remarcabil pictor din Köln, Stefan Lochner, fapt atestat de Memling câțiva ani mai târziu. Rămâne deschisă și întrebarea dacă a lucrat într-adevăr în atelierul lui Rogier van der Weyden din Bruxelles. Uriașa influență exercitată de acest pictor asupra artei lui Memling în tot cursul vieții sale îndreptățește această presupunere. La 30 ianuarie 1465, Memling se stabilește la Bruges, fiind primit imediat în rândurile cetățenilor de vază ai orașului. Renumele i-o ia înainte – fără îndoială pentru că ar fi fost elevul lui Rogier van der Weyden – astfel că din clipa sosirii în oraș, Memling a început să primească importante comenzi. După un an închiriază o casă pe Sintjanstraat din cartierul pictorilor și miniaturiștilor.

La mijlocul secolului al XV-lea, Bruges este unul dintre cele mai mari centre comerciale din apusul Europei. Orașul este un important loc de întâlnire al negustorilor veniți din toate țările continentului. Împreună cu locuitorii bogați ai Bruges-lui, ei alcătuiesc un patriciat din rândurile căruia apar numeroși amatori și protectori ai artelor.

Membrii familiilor înstărite din Bruges aveau tendința de a-și eterniza chipul, comandându-și portretele la marii pictori ai vremii. Memling nu numai că pictează foarte multe portrete (s-au păstrat cca 36 de lucrări), dar o face în mod magistral, deschizând drumul către un gen cu totul nou.

Printre clienții lui Memling au fost mulți italieni, ca Tommaso Portinari, director al filialei din Bruges a băncii familiei Medici din Florența. Aceștia au adus din Italia numeroase tablouri și au jucat un rol important în stabilirea relațiilor dintre pictura flamandă și cea italiană. Desăvârșindu-și arta portretistică, Memling a studiat și operele picturale ale maeștrilor italieni. Influența reciprocă este ușor de observat, fiind suficient să se compare Portretul unui bărbat al lui Memling cu Tânărul cu medalie al lui Botticelli . Primele portrete ale lui Memling au fost apropiate de cele ale lui Rogier van der Weyden și Jan van Eyck,

Să privim câteva portrete…

Memling evoluează repede și este primul flamand care zugrăvește personajul pe fondul unui peisaj. Utilizând peisajul ca fundal pentru portret, peisajul duce la extinderea spațiului, ceea ce conferă profunzime compoziției. Se poate observa la Memling și tendința de a mări chipul, iar unghiul de vedere este ușor orientat de jos în sus, asigurând astfel modelelor sale o alură statuară. Aceste soluții originale în arta portretisticii fac operele lui Memling ușor de recunoscut, iar artistul este clasificat între cei mai mari portretiști ai secolului al XV-lea.

Dar Memling nu s-a oprit aici…Influența Renașterii devine din ce în ce mai vizibilă…

Călugării mănăstirii Les Dunes din Coxyde aparțin unuia din ordinele cele mai bogate din regiune. Începând din 1467, ordinul este condus de abatele Jan Crabbe, umanist protector al artelor, interesat și de cultura italiană. Jan Crabbe îi comandă tânărului pictor un mare tablou de altar. Curând, în 1474, și conducătorul spitalului „Sfântul Ioan” din Bruges, Jan Floreins, comandă lui Memling două tripticuri uriașe, în vederea decorării absidei noii aripi a clădirii, unul închinat Fecioarei Maria, celălalt spre cinstirea protectorilor spitalului, Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan Evanghelistul. Pentru prima oară Memling își semnează și datează lucrarea: 1479. De aceea știm că artistul a avut nevoie de peste patru ani pentru a-și termina opera, lucrare care s-a bucurat de un succes deosebit.

Tripticul Naşterea Domnului, Închinarea Magilor, Prezentarea lui Isus în Templu

Să urmărim o reluare a temei Nasterii Domnului…

Madonna pe tron cu pruncul. Tabloul central al Altarului Sfinţilor Ioan – 1479

Din acest moment comenzile oficiale și particulare urmează una după alta. În 1473, Memling devine membru al Societății Notre-Dame de la Neige din Bruges. Aici se regăsesc cele mai ilustre personalități ale epocii, între care Carol Temerarulduce de Burgundia. Regiunea începe însă să fie bântuită de conflicte. În 1480, izbucnește un război între Bruges și Franța, apoi orașul se întoarce împotriva lui Maximilian I de Habsburg precum și împotriva fiicei lui Carol Temerarul. Memling rămâne în afara evenimentelor ce se desfășoară acolo. Tablourile sale, cele mai multe pe teme religioase, nu se leagă de loc de actualitate, dimpotrivă respiră o liniște aparte.

 

Judecata de apoi

 

Plângerea lui Iisus

In această perioadă situația artistului este una de excepție, el face parte dintre cei mai bogați două sute de cetățeni ai orașului. Pentru atelierul său spațios angajează calfe și servitori, are elevi cărora li se asigură întreținere și cazare.

Între timp, Memling își continuă cariera artistică. Pleacă la Köln pentru a face schițe după cheiurile Rinului, de care va avea nevoie la lucrarea intitulată Relicvariul Sfintei Ursula. Depunerea solemnă a moaștelor ei are loc în 1489.

Sursa biografiei : Wikipedia

 

Relicvarul Sfintei Ursula

Hans Memling moare cinci ani mai târziu; este înmormântat la 11 august 1494 în cimitirul bisericii Saint-Gilles din Bruges.

Opera sa va influenta decisiv pictura flamanda in perioada urmatoare…

Rubrică realizată de Cezar Corâci.