Pierre Puvis de Chavannes (1824– 1898) a fost un pictor francez, care a devenit co-fondator și președinte al Société Nationale des Beaux-Arts și a cărui creație a influențat pe mulți alți artiști. Cu toate că reputația sa a scăzut de-a lungul timpului, el a fost un pictor proeminent în timpul celei de A Treia Republică Franceză. Émile Zola a descris opera lăsată posterității de Puvis de Chavannes, ca fiind „o artă făcută din rațiune, pasiune și voință„.
Scurtă biografie.
Pierre Puvis de Chavannes s-a născut într-o suburbie a Lyon-ului în familia unui inginer minier descendent al unei vechi familii nobiliare din Burgundia. A purtat la naștere numele de Pierre-Cécile Puvis și mai târziu și-a adăugat particula de Chavannes. De-a lungul vieții sale și-a renegat originea lyoneză și a preferat să se identifice ca făcând parte din familia cu sânge albastru de burgunzi a tatălui său.
Pierre Puvis a urmat cursurile Colegiului Amiens și mai apoi Liceul Henri al IV-lea din Paris. A intenționat să urmeze profesia de inginer a tatălui său, dar o boală gravă a făcut să-și întrerupă studiile. Pe perioada convalescenței s-a mutat împreună cu fratele său la Mâcon în perioada anilor 1844 – 1845.
A făcut o călătorie în Italia și la întoarcerea sa la Paris în anul 1846, a declarat că dorește o carieră în pictură. Ca urmare a studiat o scurtă perioadă cu Eugène Delacroix și mai apoi cu Henri Scheffer și Thomas Couture.
Preferând să lucreze singur, Pierre Puvis și-a luat în apropiere de Gara din Lyon un atelier mare și a participat la cursurile de anatomie ținute de către Academia de Arte Frumoase din Paris. După doar câțiva ani guvernul francez a achiziționat una din lucrările sale, fapt care i-a dat o recunoaștere importantă în lumea artei.
Pierre Puvis de Chavannes a debutat la Salonul Oficial din anul 1850 cu lucrările Cristos mort, Băiatul negru, Lecția de citire și Portretul unui om.
Băiatul negru
A avut o aventură amoroasă cu Suzanne Valadon în cartierul Montmartre, care a devenit unul dintre cei mai importanți artiști ai acelei epoci. Ea a fost mama, profesorul și mentorul lui Maurice Utrillo.
Sursa biografiei : Wikipedia
Simbolismul
Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se înțelege și modul de exprimare, de manifestare, propriu acestui curent.
Adesea se consideră că poeți ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud și Paul Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane Mallarmé este cel care îl întruchipează cel mai bine în poezie.
Jean Moréas a publicat manifestul mișcării în 1886, în ziarul Le Figaro.
Culmea – Cesare Saccaggi
Jean Moréas vorbește despre o artă care va fi inamica declamației, a didacticismului sau a falsei sensibilități și proclamă că poezia trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic.
Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia modernă, negând gândirea științifică, raționalistă. Pe drumul deschis de simbolism au pășit ulterior Arthur Rimbaud , Charles Baudelaire , Stephane Mallarmé .
Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă.
Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Les Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un „templu de simboluri”. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație („Plumbul” din poeziile bacoviene capătă înțelesul apăsării sufletești, nu mai reprezintă un element chimic). O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul).
Simbolismul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber și a corespondenței între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive, motorii.
Decapitarea lui Ioan-Puvis de Chavannes
Pictorii simbolisti au folosit simboluri din mitologie si vise imaginare pentru un limbaj vizual al sufletului. Simbolismul a fost mai mult un trend ideologic international decat un curent artistic. Simbolistii credeau ca prin arta ar trebui sa se inteleaga mai multe adevaruri absolute care pot fi accesate doar in mod indirect. Astfel, ei au pictat scene din natura, activitatea oamenilor si toate celelalte fenomene reale din lume intr-o maniera metaforica si sugestiva. Ei au furnizat imagini particulare sau obiecte de atractie ezoterica.
Unul din reprezentantii de seama in pictura este Puvis de Chavannes
Opera
Desi cu influente romantice opera lui Puvis de Chavannes este considerata ca apartinind simbolismului. A influemtat o intreaga generatie de poictori si sculptori , in mod special pe Modernisti. Unul dintre elevii sai este Georges de Feure.
Puvis de Chavannes este cunoscut drept un mare pictor al frescei. A fost supranumit “Pictorul Frantei”.
Fete tinere lângă mare
Prima sa lucrare a fost pentru castelul fratelui sau Le Brouchy, un castel in stil medieval langa Cuiseaux in Saône-et-Loire. Tema principala a constituit-o “Cele patru Anotimpuri”.
Prima sa comanda publica a venit in 1860 si se afla in Muzeul Picardie la Amiens. Primele sale lucrari au fost Concordia (1861), Bellum (1861), Le Travail (1863) si Le Repos (1863).
Concordia
Bellum
Munca
Odihna
Puvis de Chavannes a primit un numar mare de comenzi publice pentru institutii si deasemenea comenzi private. Opera sa timpurie aflata la Muzeul Picardiei l-a ajutata sa isi dezvolte stilul propriu clasicist si sa construiasca o estetica decorativa a frescei.
Printre lucrările unui ciclu amplu de la Amiens, Marseille, Lyon si Poitiers este
Ave Picardia Nutrix,
Ciclul continua in Palatul artelor frumoase din Lyon care are in holul central, pe un intreg perete, lucrarile : Antique Vision (1884), The Wood Dear to the Arts and the Muses (1884), si Christian Inspiration (1884).
Viziune antica
Grota sacra
Inspirație crestină
La micul său atelier din Pigalle , a adăugat rapid unul mai mare la Neuilly . Locuiește pe bulevardul Villiers , alături de prințesa română Marie Cantacuzène (1820-1898), pe care o întâlnește în 1856, fără îndoială, în atelierul pictorului Théodore Chassériau cu care este prietenă. Ea are o influență considerabilă asupra lui, devenind tovarășul său, colaboratorul său, inspiratorul său. În 1883, a realizat un portret al acesteia, care poate fi văzut acum la Muzeul Beaux-Arts din Lyon . De asemenea, ea servește ca model pentru Salomé de la Décollation de Saint-Jean-Baptiste , pentru Radegonde în primăria din Poitiers și pentru Sainte-Geneviève din Pantheon din Paris .
Prințesa română Marie Cantacuzène
Viata pastorala a Sfintei Geneviève
Puvis de Chavannes a realizat decorațiuni mari de perete: la Palais Longchamp din Marsilia (1867-1869), la primăria din Poitiers (1870-1875), la primăria Parisului (1887-1894), la Biblioteca publică din Boston ( 1881-1896). La acestea se adaugă trei grupuri excepționale, cel al Panteonului din Paris , unde se ocupă de viața Sainte Geneviève (1874-1878) și (1893-1898); decorarea scării Musée des beaux-arts de Lyon (1884-1886) cu lemnul sacru drag artelor și muzelor completat de Ancient Vision , inspirație creștină și două figuri reprezentând Rhône și Saône ; și în cele din urmă marea decorare a amfiteatrului Sorbonei din Paris (1886-1889), care dezvoltă tema lemnului sacru . Fiecare dintre aceste decorațiuni dă naștere la studii, copii, replici, desene pregătitoare care popularizează opera lui Puvis, în special în străinătate.
În 1890 , el a re – fondat împreună cu Jean-Louis-Ernest Meissonier , Carolus-Duran , Félix Bracquemond , Jules Dalou și Auguste Rodin, Societatea Națională de Arte Frumoase, la care a fost succesiv vicepreședinte și președinte, după moartea lui Jean -Louis-Ernest Meissonier .
Tanara fata
Femeie pe plaja 1
Femeie pe plaja 2
A fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare în 1867, ofițer în 1877, apoi comandant în 1889. A obținut Medalia de Onoare în 1882.
A murit pe 24 octombrie 1898, la trei luni după moartea soției sale Maria Cantacuzino în casa lui , în al 17 – lea arondisment din Paris . Este înmormântat în vechiul cimitir din Neuilly-sur-Seine .
Piata Paul_Painlevé-Statuia lui Puvis de Chavannes
Destin postum
În timpul vieții , Puvis de Chavannes nu a fost niciodată bine înțeles de contemporanii săi. La începutul carierei sale, critica de artă a fost împărțită în două tabere. Adorat de idealiști, a fost disprețuit de susținătorii realiștilor.
Abia cu apariția simbolismului s-au unit aceste două tabere, dar fără a ajunge la o apreciere convingătoare a pictorului. Cercetările actuale au moștenit această contradicție din critica de artă .
A fost prieten cu Auguste Rodin, care l-a apreciat…
Rodin Auguste- Bustul lui Puvis de Chavannes
Cu această imensă opera decorativă ( fresca), dar și cu picturi de șevalet de simbolism inovator, el a câștigat admirația unei întregi generații, influențând nu numai idealiști precum Odilon Redon , Henri Martin , Alphonse Osbert , Alexandre Séon , Émile-René Ménard , dar și pe Paul Gauguin , Georges Seurat , Maurice Denis si până la Pablo Picasso, ale cărui prime lucrări timpurii îi sunt îndatorate.
Rubrică realizată de Cezar Corâci
