Știința și medicina mi s-au părut întotdeauna fascinante.

Era o vreme în care citeam cărți de biologie așa cum colegii mei citeau romane polițiste sau de dragoste și îmi doream să mă înscriu la facultatea de medicină. Prin clasa a VII-a am încercat să-l trag de limbă pe pe bunul domn Rusu, profesorul nostru de biologie, vorbindu-i despre ceea ce mă îngrijora cel mai mult… Anume știam, văzusem că oamenii greșesc deseori… Poți greși la școală, când scrii, sau când faci socoteli, poți greși în calitate de profesor, inginer, sau orice altceva…. fiindcă aproape toate greșelile se pot corecta. Dar nu poți greși când ești medic, fiindcă greșeala ta poate să ucidă, sau să provoace un rău imposibil de reparat. Or, tocmai de asta îmi era mie teamă și aș fi vrut să-mi spună cum fac medicii de nu greșesc niciodată.

Mi-a pus o mână pe umăr și mi l-a strâns încurajator, dar nu mi-a răspuns la întrebare, acesta fiind chiar motivul pentru care am sfârșit prin a opta pentru filologie.

Astăzi, după ce mi-am petrecut o viață întreagă citind, iubesc în continuare știința, medicina, dar și istoria, care m-a ajutat să aflu și să înțeleg multe. Am fost întotdeauna convinsă că trebuie să învățăm din trecut. Pentru a nu repeta, iarăși și iarăși, aceleași greșeli.

Au trecut de abia câteva sute de ani de când toată lumea credea că pământul se află în centrul sistemului nostru solar. Datorită lui Copernic și Galileo Galilei știm acum că acest lucru nu este adevărat.

Nu cu mult timp în urmă nu doar că nimeni nu avea nimic împotriva fumatului, dar marii jucători din industria tutunului foloseau medici pentru a promova diverse mărci de țigări. Acum știm că fumatul poate cauza cancer.

De asemenea, talidomida era considerată un medicament sigur, numai bun de prescris împotriva grețurilor din perioada sarcinii. Acum știm că acest antivomitiv și sedativ insuficient testat a distrus o întreagă generație, copiii afectați de talidomidă fiind fie abandonați de părinți și lăsați să moară, fie supuși unor operații dureroase și nevoiți să poarte membre artificiale.

Mult mai recent, operațiile de schimbare de sex au fost considerate de mulți medici sigure și sănătoase. Acum însă există tot mai multe dovezi că acest lucru nu este adevărat. (Căutați, de exemplu, cartea lui Abigail Shrier, Irreversible Damage: The Transgender Craze Seducing Our Daughters, și citiți cât de cumplite sunt efectele acestor operații.).

Tot în zilele noastre, anumite grupuri de medici canadieni care practică ”sinuciderea asistată medical” trec pe certificatele de deces doar boala sau dizabilitatea inițială, fără a face nicio referință la cauza reală a morții și la medicamentele care au provocat-o. E o minciună flagrantă,  menită să facă imposibile orice fel de statistici ulterioare, dând totodată mână liberă abuzurilor de tot soiul.

Revenind la problemele ridicate de pandemia de covid 19, ne amintim că, pretutindeni în lume, deci și în România, autoritățile medicale au respins, într-o primă fază, ipoteza conform căreia virusul sars-cov-2 ar putea fi creat de om, pentru ca acum totă lumea să recunoască plauzibilitatea acestei ”teorii conspiraționiste”.

Și mai recent încă, am observat cu toții ciudațeniile legate de festivalurile Untold și Saga, unde au putut participa până la 75 000 de persoane, vaccinate și nevaccinate de-a valma, sau de Congresul PNL, unde s-au îmbulzit mii de activiști de partid, bașca președintele Johannis, care a apărut fără mască, în vreme ce oamenii de rând erau obligați să țină cont de tot soiul de restricții, unele dintre ele lipsite de orice logică.

Nu că în alte părți absurdul ar fi mai puțin la el acasă.

Astfel, New York Times o citează pe Catherina L. Troisi, epidemiolog la Universitatea din Texas, care își recunoaște propriile derapaje în irațional: ”Am condamnat cu fermitate protestele anti-lockdown, nu și pe cele antirasiste… este ceea ce mă frământă, fiindcă mi-e greu să găsesc o motivație.” Aceeași publicație citând, în continuare, o scrisoare semnată de 1 300 de epidemiologi și lucrători din domeniul sănătății: ”În calitate de avocați ai sănătății publice, nu condamnăm aceste adunări [adică protestele antirasiste] ca fiind riscante pentru transmiterea Covid 19. Dimpotrivă, le sprijinim ca fiind vitale pentru sănătatea publică națională.”

Se pare că, pretutindeni în lume, unele adunări de oameni sunt mai corecte din punct de vedere medical decât altele. În ceea ce ne privește, nu ne rămâne decât să-i mulțumim lui Dumnezeu că cioclii noștri pandemici, chiar așa săriți de pe fix cum sunt, nu au deocamdată tupeul de a susține deschis asemenea aberații, ci doar se prefac că nu le observă atunci când apar.

Istoria ne învață că știința are deseori derapaje.Unele foarte grave. Dincolo de greșelile omenești, inevitabile, acestea au deseori la bază orgoliul, lăcomia, setea de putere, hybrisul dezlănțuit și se ivesc cu preponderență sub presiunea politicii și a ideologiei. Adică, exact așa cum s-a întâmplat în fascism și în stalinism.

De aceea, când auzim că vaccinații și nevaccinații transmit virusul în aceeași măsură, dar numai nevaccinați trebuie să stea în carantină și să se supună diverselor restricții, că anticorpii celor vindecați de covid sunt mai puțin valabili decât cei rezultați în urma vaccinării sau atunci când, pentru a limita răspândirea virusului, autoritățile închid cimitirele și medicii ne sfătuiesc să mâncăm cu nasul acoperit, să purtăm mai multe măști suprapuse sau să facem sex prin perete, e bine să ne amintim imediat de noua ”știință nordică, național socialistă”, inventată de Hitler și acoliții săi, devenită incompatibilă cu vechea știință, așa zis ”iudeo-liberală”, sau de toate inepțiile politizate ale ”biologiei creatoare sovietice”, de Miciurin, Lamarck și Lisenko, laolaltă cu întreaga poveste a ”geneticii staliniste”, toate acestea ilustrând pe deplin nebunia amestecului politicii în știință.

După cum, atunci când înalți oficiali responsabili de sănătatea publică vorbesc despre ”schimbarea comportamentelor umane”, declarînd că „într-o lume perfectă oamenii ar trebui să nu mai își strângă mâinile” ar trebui să ni-i reamintim pe toți cei care au încercat să creeze ”omul nou”, ”supraomul”,  pe toți promotorii rasismului social și biologic și pe toți vestitorii ”purificării” umanității.

Iar atunci când unii dintre noi pledează pentru măsuri de excludere, de segregare a populației pe baza ”certificatului verde”, este imperios necesar să ne reamintim ”mistica biologică” a lui Heinrich Himmler, cel care le spunea comandanților lagărelor de concentrare că ”buruienile trebuiesc plivite, vermina trebuie eliminată, deratizarea socială și rasială trebuie îndeplinită ca o misiune sacră”.

Unii ar putea argumenta că am mers prea departe, că suntem ”în plină pandemie” și ”mor oameni”. Că nu este timp de ”speculații” și că știința în general și medicina în particular se autocorectează din mers, pe măsură ce se fac tot mai multe investigații și apar tot mai multe date noi.

Într-adevăr, de cele mai multe ori chiar așa se întâmplă, dar istoria ne învață că acest proces de autocorecție necesită timp. Un timp deseori îndelungat, în care oamenii nu mai mor  din pricina bolilor sau, pur și simplu, de bătrânțe, ci uciși de sisteme politice scăpate de sub control, în aplauzele semenilor uneori doar creduli și înspăimântați, alteori  frustrați și stăpâniți de complexe, precum și a hoardelor de canalii oportuniste, capabile de orice ticăloșie – materia primă a inginerilor sociali din toate timpurile.

Astfel încât atunci când vorbim despre știința contemporană îndoiala rezonabilă și un scepticism sănătos sunt preferabile impulsului irațional de a înghiți pe nemestecate propagandă de la televizor.

Nedeea Burcă