Primul Mare Pictor Italian

Știți cine este Michelangelo Merisi ? Știați că este considerat primul mare Pictor Italian, precursor al Barocului ?

Dar sa vedem povestea vietii sale, pentru ca este cu adevarat o poveste !

Michelangelo Merisi s-a nascut in anul 1571 intr-un mic orasel de langa Bergamo. A murit in anul 1610. In scurta sa viata a marcat decisiv istoria picturii. Este considerat precursor al stilului baroc, si este indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii. Se afirma de multe ori ca este primul pictor italian. Acesta respinge ierarhia genurilor și canonul frumuseții în pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană, dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din secolul al XVII-lea sa scrie despre acesta lucrari in care realitatea se amestecă cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al artistului.

Michelangelo Merisi

Viața

Michelangelo, fiul lui Fermo Merisi și al Luciei Oratoria. s-a născut, la 29 septembrie 1571intr-un orășel din Lombardia în apropiere de Bergamo. Orasul era așezat în secolul al XVI-lea la hotarul dintre două state vrăjmașe: Ducatul Milanez și Republica Venețiană, inevitabil expus trecerii oștilor aflate în luptă. Era regiunea pe care oamenii o numeau „patria fruntariilor, tâlharilor și asasinilor”. La vârsta de opt ani și-a pierdut tatăl. Îi plăcea să deseneze cu cărbune și în 1584 intră în atelierul pictorului milanez Simone Peterzano. Se dovedește a fi un elev talentat și sârguincios, studiază anatomia și principiile perspectivei, tehnica picturii în ulei și a frescei. Își încheie ucenicia după patru ani și părăsește atelierul maestrului său, cu dorința de a cunoaște operele marilor maeștri florentini și venețieni. După mai multe peregrinări, în 1592 sosește la Roma. Petrece zilele lucrând intens, iar nopțile hoinărind prin cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi redă pe pânză. Diminețile se străduiește să-și vândă picturile în fața bisericilor pentru câțiva bani, seara obține o cină pentru un portret realizat pe loc, sub ochii uimiți ai birtașului.

Soarta artistului se schimbă atunci când Pandolfo Pucci, juristul Curții Romane, îi oferă protecția, în schimbul pictării unor tablouri. Pentru Michelangelo Merisi  „protecție” înseamnă exploatare, fuge luând-o cu el pe frumoasa Alexandra, pupila lui Pucci, dar această aventură amoroasă nu va avea viitor. Lucrează pentru puțin timp în atelierul pictorului din SienaAntiveduto Grammatica, abandonează însă munca de atelier pentru a se arunca iar în vâltoarea „vieții adevărate”.

Bacchus bolnav 1593-1594

În 1593, bolnav, încearcă să plece din Roma, dar la poarta orașului face o criză (probabil de malarie) și își pierde cunoștința. Își revine într-un salon al spitalului Santa Maria della Consolazione, între bolnavi de ciumă, muribunzi și alienați mintal. Tabloul „Bacchus bolnav” (Bacchino malato) este, probabil, autoportretul său pictat în timpul internării în spital, sau, poate ceva mai târziu, în atelierul lui Cavaliere d’Arpino. Când părăsește spitalul, norocul pare să-i surîdă. Lucrează pentru diverși pictori, printre alții, pentru pictorul manierist la modă, Giuseppe Cesari, cunoscut sub numele de Cavaliere d’Arpino, la care pictează în special fructe și flori. Când cardinalul del Monte îl învită în 1596 la curtea sa, totul avea să se schimbe.

Tablourile lui Caravaggio, Băiat cu un coș cu fructe, 1594 sau Tânără femeie cântând la lăută, 1595-1596 plac notabilităților și colecționarilor de artă din Roma, și primește tot mai multe comenzi.

Băiat cu coș cu fructe

În 1599, începe lucrul la seria dedicată vieții Sfântului Matei, pentru capela Contarelli a bisericii San Luigi dei Francesi. În 1602 termină versiunea a doua a tabloului Sfântul Matei și Îngerul. Prima variantă fusese considerată, datorită naturalismului său, nedemnă pentru o biserică.

Firea lui rebelă răbufnește și în viața cotidiană, lansează în mod public critici ironice la adresa adversarilor săi. Un contemporan îl descrie astfel: „Este în stare să lucreze neîntrerupt două săptămâni în șir, ca apoi să vagabondeze o lună sau două, în compania slugii sale și, cu pumnalul la șold, să caute distracții, gata oricând de duel sau de încăierare…” (G. Borsieri)

Sfântul Matei și Îngerul

În 1606, îl ucide în duel pe pictorul Ranuccio Tommasoni și este el însuși grav rănit. Este arestat, dar reușește să evadeze din închisoare și să ajungă la Napoli. Pictează tablouri pentru câteva biserici din oraș, apoi se mută în insula Malta, unde face portretul marelui maestru al ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt. La 14 iulie 1608 i se conferă titlul de cavaler-monah, dar în urma unui conflict cu un alt cavaler, ajunge din nou în închisoare. Scapă și de data aceasta, evadând, trece cu o barcă mică cu vâsle în Sicilia, de unde își continuă drumul înspre Messina, apoi la Palermo. Duce o viață de pribeag, dar este într-o excelentă formă artistică, executând o serie întreagă de lucrări. La sfârșitul anului 1609 se îmbarcă spre Napoli, se lasă atras într-o încăierare, adversarii săi îl cred mort și îl abandonează, dar pictorul se reface și după acest incident.

În speranța că va fi grațiat de papă, pornește din nou spre Roma. În iulie 1610 ajunge cu o felucă la garnizoana spaniolă din Porto Ercole, la granița cu Statul Papal. Este arestat din greșeală, apoi, eliberat după două zile, își caută în zadar ambarcația lăsată pe malul mării. Și-a pierdut toată avuția și la 18 iulie 1610 moare în urma unei crize grave de malarie.

Sursa : Wikipedia

Opera

Scriind despre Michelangelo Merisi in anul 1982, istoricul de artă André Chastel afirmă printre altele: „Arta lui Michelangelo Merisi a constituit saltul cel mai important în întreaga istorie a picturii italiene”. Esența picturii sale, care nu cunoaște niciun fel de tabu, nu este atmosfera, vibrația culorilor sau farmecul formelor – toate acestea par a fi de la sine înțeles -, ci prezența reală, aproape fizică a trupurilor, a masei corpurilor și detaliilor”.

Michelangelo Merisi este considerat inventatorul tehnici Clarobscurului, care este un termen desemnând un procedeu grafic și pictural cu ajutorul căruia se obține redarea volumelor, perspectivei și a „adâncimii” unei imagini fie prin redarea gradată și clară a umbrelor și a luminii, fie prin folosirea contrastelor puternice între lumină și întuneric. Va reamintiti ? Johanes Vermeer foloseste aceasta tehnica; sau Rembrandt…

Cuvântul clarobscur înseamnâ redarea clară a părții luminate și a celei lipsită de lumină sau redarea clară a luminii și a întunericului.

Aplicarea clarobscurului în pictură, ca efect de „modelare” al luminii, se face prin redarea volumelor și a adâncimii imaginilor prin sugerarea contrastantă a luminii, umbrelor și a întunericului. Tehnica clarobscurului a fost continuu dezvoltată și perfecționată de-a lungul întregului secol al XV-lea de către marii maeștri italieni și flamanzi ai timpului.

Dar inovatorul este , ca să nu mai păstram misterul… MICHELANGELO MERISI DA CARAVAGGIO 

 

Chemarea Sfântului Matei

Această revoluție care a avut consecințe deosebite pentru arta europeană, a însemnat apariția curentului pictural internațional numit „CARAVAGGISM”, care s-a dezvoltat în mod diferit, în funcție de specificul fiecărei țări.

Cina de la Emaus

Martiriul Sfântului Matei

Înmormântarea lui Cristos – Vatican

Influenta lui Caravaggio asupra evolutiei picturii a fost covarsitoare. Bazele caravaggismului olandez au fost puse de Hendrick Terbrugghen, care între anii 16041614 a trăit la Roma și s-a întâlnit personal cu Caravaggio, și de Dirck van Baburen. Influența maestrului italian poate fi observată și la Frans Hals sau Jan Vermeer van Delft. În Franța, în secolul al XVII-lea, moda clasicismului îngrădește dezvoltarea caravaggismului. Totuși, la Louis Le Nain și la Georges de La Tour se recunoaște folosirea clarobscurului după modelul lui Caravaggio. Mult mai târziu, Théodore Géricault (17911824) demonstrează, de exemplu în tabloul „Pluta Meduzei”, că și-a însușit perfect tehnica dispunerii luminii inițiată de Caravaggio. În Spania, amprentele lui Caravaggio sunt vizibile pe tablourile timpurii ale lui Velázquez. Expresivitatea personajelor și jocul dramatic al luminii din tablourile lui Caravaggio par să fi fost formula ideală pentru obținerea dinamicii ascendente în pictura religioasă spaniolă.

Odihna in drum spre Egipt

Ghicitorul

Sfântul Ieronim

Dar de ce Caravaggio ? Pentru ca micul orasel , de langa Bergamo, in care s-a nascut Michelangelo Merisi este Caravaggio….De aici …MICHELANGELO MERISI DA CARAVAGGIO... Micul orășel a devenit astfel celebru !

În relativ scurta sa viaţă, Michelangelo Merisi da Caravaggio a revoluţionat practic epoca în care trăia, fiind considerat precursor al barocului. Ce evolutie ! De la picturile cu caracter religios, concepute de umaniști, care au idealizat corpul omenesc sau influentele bizantine la frumusetea barocului !

Fascinantă nu este numai tehnica clarobscurului dusă de Caravaggio până la perfecţiune, perspectiva sa asupra spaţiului, ci şi faptul că s-a opus cu consecvenţă prezentării stilizate, idealizate, a chipurilor omeneşti. Caravaggio le-a pictat aşa cum erau. Criticat a fost la vremea respectivă şi pentru faptul că şi-a ales prostituate drept model pentru persoanjele biblice. Atras a fost însă mereu de motive religioase şi mitologice.

El a influenţat puternic şi generaţiile viitoare de artişti, de pildă pe Rembrandt, Jan Vermeer, Velasquez sau Rubens. Tablourile sale, între care „Cina din Emaus”, „Punerea în mormânt”, „Neîncrederea Sfântului Toma” sau „Bacchus”, aduc faimă multor muzee ale lumii.

 

Rubrică realizatî de Cezar Corâci