Paul Gauguin

Eugène Henri Paul Gauguin (n. 1848 Paris,  d.  1903, Atuona, ) a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier și geniu, Paul Gauguin a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii din gruparea Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieții.

O scurtă biografie

Paul Gauguin s-a născut la Paris pe 7 iunie 1848, tatăl Clovis Gauguin este ziarist, bunica maternă este scriitoarea Flora Tristan. Familia Gauguin, se mută în Peru în 1849. Tatăl său moare în Patagonia, iar familia se întoarce în Franța în august 1854, și se stabilește la Orléans.

În 1865 Paul Gauguin este ofițer secund pe un vas comercial cu destinația Rio de Janeiro, un an mai târziu, pornește într-o călătorie de 13 luni în jurul lumii, ca locotenent pe vasul „Chili”.

Demn de reținut….Patagonia, Chile, Rio de Janeiro, călătoria în jurul lumii; toate contribuie la formarea personalității lui Gauguin….

Ajutat de tutorele său, Gustave Arosa, bancher, Paul Gauguin este angajat în 1871 ca funcționar la o agenție de bursă.

Pictura ? …până la 23 de ani nu pare să facă parte din preocupările tânărului Gauguin…Ne aducem oare aminte de celebrul roman Luna și doi bani jumate al lui William Somerset Maugham care este publicat in 1919 ?

De alfel acesta spune : Luna și doi bani jumate nu este, desigur, o viață fictivă a lui Paul Gauguin. Se bazează pe ceea ce auzisem despre el, dar am folosit doar principalele fapte din povestea lui și, în rest, am avut încredere în darul născocirii, pe care am avut norocul să îl dețin

Tutorele Gustave Arosa, este și colecționar îndrăgostit de lucrările     

impresioniștilor. Gauguin se împrietenește cu pictorul Émile Schuffenecker, cu care deseori pictează și desenează.

În 1873, se căsătorește cu Mette Sophie Gad, fiica unui înalt funcționar danez. În următorii zece ani se nasc cei cinci copii ai lor.

Nașterea pasiunii

Anul 1874 aduce o schimbare decisivă în viața lui Gauguin. Are acum 25 de ani și pentru el începe lucrul în atelier și perioada de căutări artistice. Se înscrie la „Academia Colarossi”, unde învață secretele picturii după model. Este anul când se organizează prima expoziție a impresioniștilor și Gauguin cumpără, încântat, tablouri realizate în acest stil.

Opera

În 1875, expune primul său tablou, „Peisaj la Viroflay”, în care se simte influența lui Camille Pissarro, al cărui elev va deveni mai târziu. Câțiva ani în șir se întâlnește regulat cu artiștii impresioniști în cafeneaua „Nouvelle-Athénée” din Place Pigalle și participă cu lucrările sale la expozițiile acestora. În 1879 își petrece pentru prima oară vara în Pontoise, la Pissarro, care îl îndeamnă să se apropie mai mult de natură. Aici îl cunoaște, în 1881, pe Paul Cézanne. Cei doi pictori se înțeleg perfect, între ei fiind multe asemănări în reprezentările artistice.

În anul 1883, Gauguin se decide să-și consacre întreaga energie picturii, părăsește lumea finanțelor și își neglijează familia. Din acest moment evenimentele ce vor urma vor accelera ritmul marii sale aventuri în pictură. Gauguin își lasă soția și copiii la familia acesteia în Danemarca, vinde numeroase piese din colecția proprie, pentru a se întreține, o vreme câștigă bani din lipirea de afișe. Vara anului 1886 o petrece în Bretania, la Pont-Aven, unde trăiesc mai cu seamă pictorii independenți sosiți din Anglia și America.

Acum are, în sfârșit, ocazia să creeze departe de influențele pariziene. Din cauza problemelor materiale, dar și datorită setei sale nestăvilite de independență, primăvara anului 1887 îl găsește pe puntea unui vas care se îndreaptă spre Panama. Lucrează câteva săptămâni la construcția canalului, se îmbolnăvește însă de malarie și se întoarce în Franța, din nou la Pont-Aven. Împreună cu pictorul Émile Bernard, elaborează regulile sintetismului, care se bazează pe planuri de culori de aceeași nuanță, reliefate prin contururi ferme.

Paul Gauguin – Viziune după predică1888.

Compoziția „Viziune după predică”, cunoscută și ca „Lupta lui Iacob cu îngerul”, marchează debutul acestui nou stil, caracterizat prin petele decorative de culoare pură, prezența marcată a liniilor de culoare închisă, motive simplificate, tratarea antinaturalistă a spațiului și renunțarea la perspectiva tradițională. Prin așezarea surprinzătoare a motivelor, artistul leagă două planuri ale realității: femeile bretone și viziunea lor.Gauguin spune : „Pentru mine peisajul și lupta din tablou există numai în imaginația oamenilor care se roagă, ele sunt o urmare a predicei ascultate” .

Paul Gauguin – Hristos galben1889.

Gauguin recurge adesea la motive pictate deja, pe care și le însușește și le așază într-o nouă ambianță. Tabloul Christ galben este inspirat în mod direct de statuia de lemn policromă a unor meșteșugari din secolul al XVII-lea. Gauguin merge însă mai departe, preia idei formale și din propriile lucrări și, asemenea unui compozitor, le prelucrează ca și cum ar scrie variații diferite pe aceeași temă. În partea stângă a tabloului se văd femei din Bretania, motiv ce constituie o nouă variantă a compoziției „Viziune după predică”.

În anul 1888, galeria pariziană „Boussod et Valadon” îi organizează prima expoziție personală. Noua generație vede în Gauguin maestrul simbolismului.

În același an, la 21 octombrie 1888, Gauguin sosește la Arles, la Van Gogh, pe care îl cunoscuse cu doi ani în urmă. Van Gogh era curios să afle la ce rezultat artistic a dus colaborarea lui Gauguin cu Émile Bernard . Acesta i-a rugat pe cei doi să-și facă reciproc portretul. Rezultatul îl constituie tabloul „Mizerabilii”, în care Gauguin se reprezintă în chipul lui Jean Valjean din cunoscutul roman al lui Victor Hugo.

Relația de prietenie dintre Gauguin și Van Gogh se deteriorează repede, dar despre acest subiect vom mai vorbi…

Insulele Tahiti

Gauguin, care visează la un atelier la tropice, alege Tahiti, pământ al „extazului, al liniștii și al artei”. În primăvara anului 1891 se îmbarcă pe un vas spre Oceanul Pacific și la 8 iunie sosește la Papeete. Se stabilește la Mataiea și începe să picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are și legături amoroase.

Paul Gauguin – Fată din Tahiti („Areoi”)1892.

 Revine la Paris și sta câteva luni în Belgia. Gauguin se întoarce în Tahiti pe 28 iunie 1895 .Părăsește Franța, unde nu se va mai întoarce niciodată.

Se stabilește într-o localitate pe malul mării, și artistul se apucă de o muncă gigantică. Anul 1897 este data de naștere a câtorva capodopere printre care și tabloul „De unde venim? Ce suntem? Încontro ne îndreptăm?”, care va fi expus un an mai târziu la galeria „Vollard” din Paris, devenind evenimentul major al sezonului.

 

Paul Gauguin – De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?, 1897

Gauguin a fost foarte legat de această compoziție de aproape patru metri, cu caracterul unei picturi murale, considerată ca fiind testamentul său artistic și spiritual. Gauguin adună și concentrează aici mare parte a repertoriului său, cu mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică și poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă.

Paul Gauguin – „Când te vei mărita?”1892.

Paul Gauguin – Calul alb1898.

În septembrie 1899 se mută în arhipelagul insulelor Marchize, la Atuona, pe insula Hiva-Oa. Aici își construiește celebra „Casă a plăcerilor”, unde se mută cu noua sa vahine. Aceasta a marcat în pictura sa o nouă perioadă de activă fecunditate creatoare.

O întâmplare amuzantă și semnificativă pentru personalitatea lui Gauguin este legată de amatorul de artă care a comandat „Calul alb” a refuzat până la urmă tabloul finisat, întrucât calul a devenit… verde! La care pictorul a răspuns că imbecilii lipsiți de imaginație i-au reproșat absolut gratuit lui Delacroix faptul că pe pânza tabloului intitulat „La Justice de Trajan” a pictat calul în roz.

Tabloul este expus în 1906 la Salonul de Toamnă din Paris, stârnind un ecou puternic în cercul tinerilor expresioniști germani.

Paul Gauguin moare la 8 mai 1903 în Atuona din insula Hiva OaPolinezia Franceză.

În acelasi an galeria „Vollard” organizează o expoziție cu 50 de picturi și 20 de desene, și când Salonul de Toamnă dedică o întreagă sală lucrărilor sale.

…..Devenise deja un monstru sacru al picturii….câtă diferență față de destinul lui Van Gogh….

Destin postum

Paul Gauguin , apreciat încă din timpul vieții are lucrări în aproape toate marile muzee ale lumii. Cel mai scump tablou Gauguin vândut la licitație este „Nafea Faa Ipoipo” (1892), vândut pentru aproximativ 300 de milioane de dolari în 2015.

Viața lui Gauguin a fost un peren subiect de inspirație . Luna și doi bani jumate a lui William Somerset Maugham a inspirat și alte opere de artă. Scriitorul S. Lee Pogostin a adaptat romanul pentru televiziunea americană în 1959. În această producție, rolul principal a fost jucat de Laurence Olivier, cu Hume Cronyn și Jessica Tandy în rolurile secundare.

Un destin aproape unic…fără preocupări pentru pictură până la 23 ani, studii nu foarte sistematice făcute dupa vârsta de 25 de ani, dar…unul din cei mai mari din istoria artei universale!

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci