Între anii 18701880, Pissarro lucrează de mai multe ori împreună cu Cézanne – de care l-a legat o lungă și trainică prietenie, învățând unul de la altul. Această colaborare a dat tonul unuia din cele mai importante capitole din istoria picturii secolului al XIX-lea.

Portrait of Paul Cézanne, 1874. National Gallery

Acoperișurile roșii, un colț de țară, efectul iernii, 1877 – Musée d’Orsay, Paris

Lucrarea „Acoperișurile roșii, un colț de țară, efectul iernii” a fost prezentată la cea de-a treia expoziție de pictură impresionistă, în anul 1877. Este una din cele mai mature opere din creația lui Pissarro, spontaneitatea și cursivitatea stilului caracteristice pentru anii șaptezeci scăzând ușor în intensitate, cu toate acestea artistul realizează o concentrare deosebită a efectelor.

După a patra expoziție a impresioniștilor din anul 1879, operele sale se vând din ce în ce mai bine. La expoziția din anul 1882, prezintă o panoramă a stilului său nou, în cele treizeci și șase de tablouri expuse. Ca și alți pictori din această perioadă, și el va căuta să depășească formele impresionismului. Personajele – siluete umane – care până acum jucaseră un rol mai puțin important în opera sa, devin din ce în ce mai prezente.

Neoimpresionism-Pointilism. Sub influența lui Georges Seurat, Pissarro începe să aplice o altă tehnică în pictură, și anume pointilismul (sau divizionismul), pictura prin puncte, în care el vede o nouă etapă de dezvoltare logică a impresionismului. În timpul celei de-a opta și totodată ultimei expoziții a impresioniștilor din anul 1886, își prezintă pânzele într-o sală separată, alături de lucrările neoimpresioniștilor Seurat și Paul Signac, subliniind faptul că se identifică totalmente cu noul curent. Tablourile provoacă mirare și sarcasmul publicului și criticii.

The-Pont-Boieldieu,-Rouen-Damp-Weather

În tabloul Vedere de la fereastra mea… dispare aproape total capacitatea artistului de observare intuitivă a naturii. Factura tabloului este dată de atingeri delicate și rotunde ale pensulei, care formează tușe în culori diferențiate. Vopselele sunt aplicate una alături de alta, juxtapuse, în conformitate cu legile de complementaritate și de contrast ale culorilor.

Vedere de la fereastra mea, Eragny-sur-Epte, 1886-1888 – Musée d’Orsay, Paris

Recolta de fan la Éragny, 1901. National Gallery of Canada, Ottawa

La scaldat

Abandonând Neo-Impresionismul. La sfârșitul anilor optzeci, Pissarro se rupe totuși de pointillism. I se pare că această tehnică îl limitează prea mult și nu este în ton cu „ușurința, libertatea, spontaneitatea și prospețimea impresionismului”.

Camille Pissarro a iubit Parisul, cu podurile sale, a iubit peisajul urban.

Boulevard-Montmartre-Spring

Boulevard-Montmartre-Sunset

Boulevard-Montmartre-Night-Effect

Avenue-De-Lopera-Rain-Effect

Place-Du-Theatre-Francais-Foggy-Weather

Mardi Gras pe bulevard

 

Ultimii ani. Din anul 1889, pictorul suferă de o boală cronică a ochilor (conjunctivită), care nu-i mai permite să lucreze în aer liber. Din acest moment va privi lumea prin fereastra atelierului. Pentru a avea posibilitatea unei tematici variate, călătorește des la Rouen sau la Dieppe, în Normandia. Pictează vederi de la ferestrele hotelurilor sau locuințelor, atunci apare seria de picturi reprezentând viața urbană de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Sunrise,-Rouen

Saint-Sever,-Rouen-Morning,-Five-Oclock

Rue-Saint-Honore-Afternoon,-Rain-Effect

 

Pissarro își petrece vara anului 1903 la Le Havre, realizând o serie de lucrări. Moare la Paris, pe 13 noiembrie, de leucemie.

Un fapt mai putin cunoscut. In anul 1884, comerciantul de arta Theo van Gogh l-a rugat pe Pissaro sa il ia in atelierul sa pe fratele sau mai mare….Vincent Van-Gogh….Desi acest fapt nu s-a intamplat Lucien Pissarro , fiul lui Pissaro a scris ca tatal sau a fost profund impresionat de opera lui Van Gogh si de forta acestui pictor care nu avea decat 23 de ani…Desi Van Gogh nu a venit fizic niciodata in atelierul lui Pissaro, acesta i-a explicat tehnici care sa valorizeze lumina si culoarea, tehnici care ulterior se regasesc in tablourile lui Van Gogh.

  Destin Postum

 In ultimii ani ai vietii Pissarro se bucură în sfârșit de o recunoaștere a publicului și criticii, participă la expoziții în Europa și America.

Mulțumită testamentului lui Gustave Caillebotte, membru al grupării impresioniste, care a oferit statului francez întreaga sa colecție de picturi, multe lucrări ale lui Pissarro sunt expuse în Muzeul Luxembourg din Paris încă din timpul vieții artistului.

Azi Camille Pissarro este unul din cei mai apreciati maestri ai picturii. Tabloul „Boulevard Montmartre, Matinée de Printemps”, pe care il puteti vedea in articol, a fost vandut in anul 2014, la Londra, pentru suma de 24 de milioane de euro (19,9 milioane de lire sterline), intr-o licitatie organizata de casa Sotheby’s. La  aceeasi licitatie a fost vandut si un tablou de Vincent Van Gogh, „L’homme est en mer”, pentru suma de 20,37 milioane de euro.

 

Realism alaturi de Corot, Millet si Courbet, Impresionism alaturi de Renoir, Monet, Sisley , Caillebotte, Degas si Cézanne, Neoimpresionism alaturi de Signac si Seurat, Pissaro este prezent in toate marile curente artistice ale secolului XIX. Maestru chiar si pentru Van Gogh, a marcat decisiv pictura secolului XIX. A lucrat cu toti marii pictori ai epocii. Nu cunosc in istoria picturii un maestru care sa se fi reinventat de atatea ori. In critica de specialitate dar si in constiinta publica Camille Pissaro este Parintele Impresionismului !

 

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci