Nae Cătălin: Imaginați-vă capabilitatea asta: să puteți să chemați sau să trimiteți drona la intervenție, în localizare, după GPS. Imaginați-vă câte lucruri se vor schimba dacă reușim să operaționalizăm un astfel de sistem
Asta pe partea de dezinfecție. Ințeleg că merge și cu partea de nebulizare, cu partea de ultraviolete adaptată. Poate intra și în spații mai mici, câtă vreme dacă, totuși, poate căra 30 de kg, e destul de măricică?
Și e destul de violentă. Le avem pe categorii, sunt unele și mai mici. Depinde ce îți dorești să faci. Deci mare atenție, că nevoile, mai ales în situații de genul ăsta sunt foarte diverse…
Până la urmă de ce vă plângeți că nu vi le cer? Oamenii respectivi nu își imaginează că pot cere așa ceva. Doar dacă le-ați spune dvs. ce pot să facă, și dând idei unora sau altora… Să le dea prin cap să ceară, fiindcă ei nu știu, n-au văzut…
Stați puțin, totuși viața ne-a învățat pe toți că, în ceea ce privește modul în care reacționează sistemul de intervenție în situații de urgență, situația e complexă. Eu am mare încredere în așa ceva. Evident, în momentul ăla e o luptă, deci e cineva care chiar e în linia întâi a războiului, și trebuie să facă față situației. Atunci e evident că trebuie să avem încredere în echipamente și sisteme, precum și în deciziile pe care le iau. Nu pot veni așa întâmplător și la mișto.
Da, dar să aibă cunoștință de capabilitățile pe care le aveți…
Trebuie să ceară niște lucruri pe care le pot utiliza, cu un grad ridicat de încredere. Imaginați-vă să fii pompier și, la etajul 25, ca să vă dau un exemplu, e un incendiu.Vine ăla cu scara… și zice: măi, eu m-am mai urcat, dar până pe la vreo10-12, cum fac s-ajung până la etajul 25? Nici nu se știe dacă ajunge scara… E un exemplu interesant. Pentru că a avea capabilitatea de a face intervenții în diverse situații de genul ăsta nu e ceva care poate fi rezolvat chiar atunci. Trebuie să știi dinainte. Sunt niște reguli și eu chiar mă bucur că oamenii ăștia din sistemul de intervenție utilizează proceduri în asemenea situații…
Da, dar aici dvs. vorbiți despre sistemul de urgență. Eu mă gândeam, de exemplu, la un primar, la un ministru, la un președinte de CJ…. Ei trebuie puși în situația de a vedea și altceva…
Acum, între noi fie vorba, e o diferență mare între profesionalismul unei categorii și… Ceea ce vreau să vă spun e că genul acesta de transport special în spațiu nesegregat poate fi făcut mult mai eficient și mult mai ieftin în momentul în care noi oferim un anumit tip de soluție. De asta spuneam că avem și partea cealaltă, intermediară, de combinație, între sistemele cu pilot și sistemele fără pilot. Unele sunt sateliții celorlalte și, coordonate și centralizate… iar partea de comunicație între astea este esențială că, la o adică, există și mașini la sol. Și pornind de aici poți avea o capacitate de intervenție și de monitorizare foarte extinsă, totul e să vrei să o utilizezi.
Practic este un centru de comandă undeva, care poate genera controlul pe mai multe drone?
Asta e sistemul nostru. Poate cuvântul centru de comandă e deranjant pentru unii… care numai ei vor să aibă centru de comandă… Dar, domnule, ei au în continuare centru de comandă, asta încercam să vă explic, dar nu acesta e modul în care se realizează lucrurile… Da, ei rămân în continuare și centru de gândire-strategie, și centru operativ, și centru de comandă, și centru de intervenție, dar fără suport tehnologic nu se poate…
Înțeleg că la o treabă de genul ăsta a fost….
De-a lungul timpului sau, mai bine zis, în ultimii șase ani de zile, la invitația MAI am fost invitați să participăm la diferite misiuni. Cam 46 la număr, dacă-mi amintesc eu corect. Acolo au participat și DSU și ISU și Jandarmeria, și Poliția de Frontieră și cei de la Transporturi, și Brigada Rutieră. În județele în care a avut loc, MAI a chemat și pe cei din conducerea primăriilor și de la câteva consilii județene. Și au văzut acolo, la fața locului, acele sisteme… demonstrațiile pe care le-am făcut… și-au notat…
S-a concretizat demonstrația până acum în vreo comandă?
Nu. Stați puțin. Noi nu vrem comandă de la ei.
Am auzit, la un moment dat, că se dorește cumpărarea de drone din exteriorul țării, ilogic atât timp cât noi le avem aici…
Păi tocmai asta este ceva care ar trebui, totuși, popularizat cu atenție. Ministerul de Interne nu cumpără drone. Cumpără, probabil, uniformă, poate să cumpere bocanci. Poți să cumperi dronă doar dacă achiziția dronei presupune că se integrează în sistemul tău rațional în profilul misiunii. Atunci când tu, de fapt, nu ai profil de misiune, nu ai operațiuni, nu ai proceduri de intervenție, nu ai structură de intervenție, nu ai echipă de intervenție și totuși îți cumperi drone, e ca și când le-ai da lu’ fi-tu: fii atent ce am cumpărat, ia și te joacă. Pentru că în spatele muncii noastre, de fapt, a fost să încercăm să aflăm care sunt procedurile, care sunt structurile…. Vă dau un exemplu: dom’le, de mâine armata română, sau nu armata, poliția, să zicem, se utilează cu drone. Asta merge la televizor. În termeni reali, asta ar însemna că ei au o unitate operativă, condusă de un sergent major cu doi oameni în subordine, care se presupune că sunt dotați cu un mijloc moto, hidro ș.a.m.d, au în dotare… nu știu… telefon, pistol, pulan și alte chestii echivalente, și acum, teoretic, li se dă și posibilitatea să utilizeze drone pentru satisfacerea misiunii. Deci, altfel spus, ei sunt o unitate de intervenție, ca, de exemplu, un echipaj de patrulare, care odată ce sunt echipați cu ceea ce li s-a dat… pistolul, presupun că știu să-l încarce, să-l descarce, știu să tragă cu el, știu să-l greseze, să-l degreseze… La fel e și cu dronele. Odată ce li s-au dat drone, ei au plecat să facă ceva cu ele și trebuie să le poată utiliza. Nu să stea și să se întrebe: măi, dar cum se setează chestia asta, aoleu, dar ce se întâmplă la treaba aialaltă, dar cum pot să fac nu știu ce... Înțelegeți?
Să aibă instruirea necesară.
Și atunci a apărut de la început ideea: Măi, aveți de gând să cumpărați, dar ce aveți de gând să faceți cu ele? La ce le folosiți? Să căutați oameni… să supravegheați nu știu ce… să faceți nu știu ce… cu ce sunteți dotați, cum interveniți, cum faceți, cum dregeți? Și aici ne-am bucurat tocmai de acest tip de exerciții, la care am participat împreună cu ei. Pentru că nici ei nu aveau pregătire pentru unii ca noi, dar nici noi nu știam despre unii ca ei… Care-s procedurile voastre de intervenție? V-a luat foc în pădure și cum faceți, măi? cine dă telefon? câte mașini se duc? scapă cine poate? cum plecați de acolo? din câte persoane sunt compuse echipele voastre? care e modul de intervenție? Și asta pentru că, ulterior, sistemele de la noi trebuie să țină cont de toate astea… Și s-a ajuns în sinteză la un program pe care noi l-am dezvoltat, în care, evident, din punctul meu de vedere – glumim, glumim! – era suficient să spună, de la început, că sunt folosite de milițieni. Trecând la viața reală, în care avem poliție și nu miliție: Măi, câți sunteți? A, o unitate mobilă de trei persoane, care e echipată cu vehicul de intervenție, care are sau nu are cheie franceză, are ciocan, are șurubelniță, sau ei n-au decât un bidon cu apă după ei? Și atunci, echiparea voastră cu drone presupune să aveți, de la început, un vehicul tehnic cu o anumită dotare tehnică, să puteți să dați drumul la nevoie, să operaționalizați sistemul, în sensul că ăla face, drege, comunică, strigă, țipă, ăla e mai mult șomer, celălalt e mai mult pilot, celălalt nu știu cu se ocupă ș.a.m.d., și în felul ăsta să puteți să faceți misiunea. Misiunea însemnând: Măi, ajungeți în zece minute în locația cutare, monitorizați punctul ăla, punctul ăla și transmiteți informațiile în centrul de comunicare .. dacă nu faceți chestia aia poate să fie drona verde, albastră, cumpărată din America, din Afganistan, nu mai contează… Adică modul acesta de interacțiune și de intervenție face la rândul său obiectul unui anumit tip de cercetare. După aia da, și noi ne-am dori ca ei să fie relativ deschiși la sugestii… nu înseamnă că dacă ei vor să facă într-un anumit fel, așa e și cel mai bine. A fost o muncă, spuneam, să se definească aceste proceduri în situații reale… Pentru că infractorul din ziua de azi e o chestie foarte complicată… de la unii care fac braconaj, în sensul că pescuiesc liniștiți pe malul lacului, până la unii care sunt cu plase, cu bărci, pe la mama dracului, că nu-i găsești nici de-al naibii. Apoi da, mașini pe șosea, care depășesc viteza…
Cei de la Ministerul Mediului nu au apelat la dvs?
Ăla e alt subiect. După ce au păpat banii nu știu câtă vreme, cu infringement, cu nu știu ce, în sfârșit au zis: hai să ne adunăm mai mulți și să oferim un serviciu în sprijinul realizării acelor elemente cerute de Comisia Europeană. E chestia cu emisiile de gaze cu efect de seră, monitorizarea situației contaminării cu particule ș.a.m.d. Așa că ne-am apucat să facem măsurători. Și ne-am chinuit cu zboruri meteorologice cu achiziție de informație, ulterior inclusiv cu fotogrametrie, cu ridicări digitale de teren și așa mai deaprte. Și, în sfârșit, le-am dat, la sfârșitul anului trecut, după o muncă de două luni de zile, că s-a semnat contractul în noiembrie, deci din noiembrie până în decembrie, ca să zic așa, am făcut ceea ce nu se făcuse de cinci ani de zile. Și le-am dat primul raport. Iar acum se fac că nu ne plătesc! Ca să nu vorbim că după aia contractul trebuie să continue… Dar, după ce a trecut prima raportare din ianuarie, că le-au trimis ălora că da, în sfârșit ne-am apucat de treabă, au uitat iar de subiect. Și, din punctul ăsta de vedere au uitat că, de fapt, avem și contract. Adică ăia sunt niște oameni nu foarte normali din punctul meu de vedere. Da, pentru că toate astea înseamnă muncă, au fost oameni în campanii aeriene… Evident că și noi am avut o satisfacție profesională, că le-am arătat că uite, se poate face aia, se poate face cealaltă. Le-am făcut rapoartele, ăia s-au bucurat că au rapoartele, ne-am simțit și noi bine că le-au plăcut ălora rapoartele… Dar ce, nouă ne-a trecut prin cap că n-au de gând să plătească? Ca să dau un exemplu din ăsta. De ce? Pentru că Agenția Fondului de Mediu nu e instituție bugetară, ăștia sunt din ăia care colectează taxe și impozite de mediu de la alții și, în loc să ne dea nouă banii, au făcut altceva cu ei. De asta vă spun că, dacă era de la Ministerul Sănătății, ca să dau un exemplu, care, teoretic, iau bani de la buget… atunci ziceam că n-au avut banii, a trebuit să-i dea pe vaccinuri. Nu, cei de la Agenția Fondului de Mediu colectau banii din taxele noastre… că: plătiți taxă de-aia, taxă de-aia, taxă de-aia… Ăia-s bani! Dar, în sfârșit, e o discuție complicată…
Imaginați-vă capabilitatea asta: să puteți să chemați sau să trimiteți dronă la intervenție, în localizare, după GPS. Imaginați-vă câte lucruri se vor schimba dacă reușim să operaționalizăm un astfel de sistem. Gândiți-vă că nu mai vine salvarea, se trimite o dronă care să vadă ce tensiune ai, ce.. îți lipsește… că poate o chemi degeaba. Telemedicină… deci o dronă care se duce acolo, stă de vorbă cu respectivul și apoi vine cu ce trebuie, și cum trebuie… nu și poliția, și pompierii și salvarea și nu mai știu încă ce. Acuma mulți probail că își imaginează deja partea cealaltă, de serviciu comercial, de livrare la domiciliu, dar eu nu mă gândesc la asta….
Sau intervenții pe vreme dificilă, viscol…
În general, o dronă e stabilă prin definiție, pentru că ea își induce un câmp foarte puternic, numai că asta se face cu un consum de energie. În ideea că există condiții meteo climatice dificile… în final asta se traduce prin utilizarea unei cantități suplimentare de energie, și de aici reducerea autonomiei. Principiul e de așa natură, el în sine, încât este realativ robust la intemperii. Și acum vă dau un exemplu și la zăpadă, și la gheață și la vânt și la ploaie și la tot ce vă imaginați. Evident, vorbim de obiecte profesionale, nu de jucării din comerț. Dar, în final, totul se traduce printr-un consum de putere. Putem să scădem autonomia până la jumătate față de situația ideală, la aceeași performanță, deci în sensul ăsta se traduce această chestie…. Dar pot fi și elemente induse, funcționând în regim de putere mai mare,și așa s-ar putea ca fiabilitatea unor componente să scadă. De aici apare ideea că da, o sculă profesională are componente cu o fiabilitate foarte crescută. Adică nu e vorba despre ceva ce găsești în târg, sunt elemente constituite special. Dacă ar fi să ne gândim la incendiul de la Prahova, din vara anului trecut, ne-am apropiat cu drona și le-am dat verdictul, că mai durează patru zile. Și le-am arătat și lor live și chiar așa a fost. Imaginați-vă că nu te puteai apropia cu un elicopter, pt că un elicopter este mult mai sensibil …
La aerul cald si la vârtejul care rezultă
Imagina-ți-vă diferența. Ăsta e singurul lucru…
E mare chestie să știi să-ți dozezi forțele pentru a gestiona un incendiu. Să ai informația necesară pentru a putea doza resursele…
Vă imaginați că primul lucru este evaluarea pagubei. Deci astea sunt tipurile de activități la care noi facem referire. Suntem în situația să propunem un al doilea val de soluții, în care activitatea de cercetare se prezintă public ca o utilitate în societate. Există teme în cadrul acestui al doilea val, care țin cont de diverse solicitări, de la sisteme informatice pentru monitorizarea persoanelor contaminate, sau, să zicem, de exemplu, a gradului de răspândire… Care vor arăta foarte rapid ce soluții au existat încă din prima zi. Deci noi vorbim despre niște proiecte care să fie lansate și instrumentate într-o perioadă de două luni de zile, nu vorbim despre un proiect de cercetare care în doi ani de zile să dezvolte nu știu ce, noi vorbim despre ceva care să se finalizeze în două luni de zile, prin punerea pe masă ca să zic așa… o să vedeți… soluții informatice pentru monitorizarea de persoane, care există, pe diverse paliere, și de siguranță acces la informații personale… Că și aici e o filosofie întreagă… Și revin la ceea ce spuneam la început, dom’le trebuie ca aceia care decid să dorească să le folosească, nu poți să-i obligi… Altminteri le folosesti acasă, monitorizezi nevasta, cîinele, papagalul, faci ceva… dar mai mult de atâta ce poți să faci de unul singur? Un proiect ar fi cel referitor la transfuziile de sânge…
Nu mai stai la recoltări?
Durează între cinci și opt minute.
Capacitatea noastră aeriană, pe care o avem în momentul de față, este foarte importantă, și noi am făcut mult, dar am avut în spate ceva care într-un fel ne-a împins să facem chestia asta… ne-a pus în situația să preluăm niște aeronave BN 2 în paragină, undeva pe la Romaero. Chestia asta ne-a adus în situația să aflăm că există în România un program de transplant. Și programul de transplant era, de fapt, motivul din spatele conceptului pentru existența unui program de modernizare a acestor aeronave… Pentru utilizare medicală, cum era pe vremuri cu AVIASAN-ul, și cu aerodromurile… și așa mai deaprte…. Lucruri care s-au uitat în țara asta! Dar noi de la început am declarat că suntem recunoscători Stației de Salvare pentru faptul că ne-au silit să ne dăm ultimii bani pe proiectul ăsta și că da, în momentul de față răspundem prezent oricărei solicitări cu ideea de a face genul ăsta de serviciu medical. Că e în programul de transplant, că se numește transport de sânge, că se numește altcumva, îl facem pentru că ne-am asumat o obligație morală și îl facem. Nu la nivelul care se făcea, ci la nivelul din ziua de azi, tocmai ca să arătăm utilitatea dezvoltării unui astfel de sistem în continuare.
Dar e totuși pe o distanță relativ scurtă, transportul între spitale…
Păi e distanță între spitale, dar se face cu dronele, iar pentru orașe se poate face cu avionul. Totodată, noi începusem… nu știam de covid încă… să punem la cale programul de omorât țânțarii, în ideea de intervenție, și dădeam exemplul cu țânțarul, care necesită un anumit tip de lucru aerian Teoretic, activitatea aia nu trebuie neglijată. Putem să o facem. Nu mai are multă lume capabilitatea asta. Repet, vorbim de împrăștiere de insecticide.
Asta e pe partea de avioane…
Și cu drone. La avioane a fost o poveste frumoasă, când le-am preluat. Romaero le-a repus în circuit, iar Școala Superioară de Aviație le face mentenanță. Imaginați-vă, toată lumea e în situația să aibă o capabilitate care nu mai era. În România suntem singurii deținători de aeronave BN2. Culmea e că s-au făcut 400 la Romaero, și noi mai avem patru. Am primit șase, dintre care patru sunt în stare de funcțiune. Ceea ce nu înseamnă că de abia funcționează, ci că, odată puse în funcțiune, corespund tuturor regulilor aviației civile. În spatele unei astfel de capabilități se află, de fapt, o politică întreagă, de asta spun că putem oferi niște servicii foarte speciale. Indiferent că vorbim despre deplasarea între două spitale, sau aceea între două localități…
Se scutesc cheltuieli, e rapiditate, siguranță…
De aici încolo totul ține de interesul celui care vrea să utilizeze așa ceva. Noi ce putem să facem mai mult?
N.R.
O să menționăm mai jos o serie de multe alte capabilități pe care acest Institut le deține, meritul fiind evident al actualei echipe de conducere, oameni de excepție, dedicați meseriei pe care o practică. Este în continuare de neînțeles de ce aceste performanțe sunt solicitate și folosite de alte state, iar autoritățile noastre, nu știu de aceste performanțe sau, mai rău, nu vor să le utilizeze din tot felul de interese ascunse.
1. Aplicații în topografie – Am termina rapid cadastrul la nivelul țării,
2. Aplicații în minerit (calcule de volume excavate sau de acumulări/depozitări de materiale) – Am putea vedea depozitele reale de cărbune, deșeuri, exploatări resurse minerale,
3. Realizare de hărți urbane și cadastrale 3D – Am termina cu puneri în posesie, abuzive,
4. Supraveghere coridoare de linii electrice aeriene în vederea determinării riscurilor – Am putea evalua concret volumul de servicii efectuate în domeniu,
5. Cartarea malurilor râurilor și lacurilor – Am sesiza exploatările ilegale de pietriș și nisip și am putea încasa corect redevența,
6. Aplicații în silvicultură (determinarea volumului de masă lemnoasă, determinări ale speciilor de arbori, calcul suprafețe defrișate total sau parțial) – Am putea lămuri fake news-ul de ambele părți și ne-am proteja ce a mai rămas din pădurile noastre (mai trebuie și miniștrii de bună credință)
7. Măsurarea stratului de zăpadă sau de deplasare a unor ghețari.
8. Arheologie
9. Realizarea de DTM sau DSM (modele digitale ale suprafeței sau ale terenului scanat)
10. Realizarea unor hărți de risc la alunecări de teren, inundații – Valabil pentru ISU și autoritățile locale și centrale
11. Modelarea unor trasee de căi rutiere – Valabil pentru primării și Ministerul Transporturilor
Cât de ușor am corecta furturile, cât profit ar veni la bugetul statului din încasarea corectă a redevențelor….
