Ioan-Cezar Corâci s-a născut în anul 1953, într-o familie de intelectuali, beneficiind astfel de o educație culturală și spirituală deosebită.

Talent precoce la matematică, se va dedica unei îndelungate cariere didactice (peste 40  de ani), la Facultatea de Automatică și Calculatoare.

A fost, în anul 1992 Director al campaniei electorale a președintelui Emil Constantinescu, iar în perioada 1996-2000 a fost deputat în Parlamentul României,  activând în comisia „Bănci, Buget, Finanțe”.

Totuși, fiind ”în sufletul său, mai aproape de artă decât de știință”,așa cum domnia sa însuși mărturisește, se va întoarce înspre sine,  încă din anii primei  tinereți, într-un gest autoreflexiv, pentru a descoperi profunzimea lucrurilor a căror aparență începe să o redea cu ajutorul penelului. Astfel in anul 1988 a avut o expozitie personala la Galeriile de Artă ale Municipiului București. Între anii 1991 si 1994 a fost Președintele Asociației Artiștilor Plastici Amatori.

Influențat, în tinerețe,  de pictura lui Dumitru Ghiață, Spiru Vergulescu și, mai ales, Neculae Iorga, I.Corâci tinde, însă, așa cum observă Virgil Mocanu, – ”prin tensiunea interioară  a picturii  sale, deplasarea axelor și a liniilor de forță”, precum și prin ”alegerea tușelor de culoare”, – înspre ”programul estetic și uman al lui Van Gogh”.

Peisajele sale ”comunică un evident dramatism”, ”traducându-și emoțiile în culori subiective”, ”tonuri calde, intens luminoase, atingând violența unui șoc optic, sonoritatea alămurilor” (Marin Mihalache) .

Formele apar doar sugerate prin trăsături energice de penel astfel încât realitatea însăși devine la fel de confuză ca mișcările sufletului, tablourile lui Corâci deschizând ferestre înspre lumea trăirilor profunde și a gândirii –  conformându-se, astfel,  mai degrabă, definiției date de un alt pictor modern, Marc Chagall: ”arta este, înainte de toate, o stare a sufletului”.

Aparent paradoxal însă, el se află într-un dublu raport cu natura, ”din două unghiuri ce definesc situația omului modern” (Virgil Mocanu), în general, dar, am spune noi, mai cu seamă grație dublei sale vocații, de artist și de matematician. Dincolo de profunda sa  implicare afectivă, lucrările lui oglindesc și o proiecție rațională, scientistă chiar, cele două planuri coexistând prin osmoză și oferind calitate de adevăr artistic întregului creației.

O pictură originală, îndrăzneață nu doar sub raport cromatic și un pictor care intrigă și cucerește în egală măsură. Suntem conviși că arta lui I.Corâci încă ne mai rezervă surprize și poate chiar revelații, într-un viitor nu foarte îndepărtat.

 

Nedeea Burcă