Școala de la Barbizon si un precursor al impresionismului Camille Corot II

Sa vedem cateva dintre nudurile lui Corot…

Nud in picioare

Sa remarcam inca de la inceput inovatia ! Toate sunt pictate in mijloculnaturi…in finalul articolului o sa vedem ce a spus Emile Zola ….

Bacchanta pe malul marii

Nimfa de pe Sena

Fata tanara in natura

Bacchanta cu o Pantera

În 1867 participă la Expoziția Universală.este medaliat, dar cu medalia secundă, în schimb primește titlul de Ofițer al Legiunii de Onoare. De aici înainte Corot se va bucura de o tot mai largă popularitate.

Lucrările sale prefigureaza impresionismul. Priviti !

Ferma Milon

Peisaj

Hagar

Pod vechi peste Sena la Limay

Richmond

Podul de pe chei la Gesvres

Honfleur 1

Honfleur 2

Honfleur 3

Trouvile – Casa de pescari

Peisaj de tara

În 1870 izbucnește războiul franco-prusac. Corot vrea să plece pe front; își cumpără chiar arme. Vârsta înaintată îl țintuiește însă locului. Muncește totuși pentru a face rost de banii necesari ajutorării trupelor. Donează o sumă importantă ” pentru confecționarea tunurilor trebuincioase alungării prusacilor din Ville D’Avray” – localitatea la care ținuse mult dintotdeauna.

Avray

Iazul din Avray

Macbeth

Pe 11 iulie 1872, Corot este sărbătorit; face o călătorie prin țară

Biblis (1875)- probabil ultima sa lucrare

În anul 1874 e vorba să primească din nou o medalie de onoare. O primește însă, în locul lui, un oarecare Gérôme. Bătrânul se întristează. Admiratorii îi organizează un banchet. La 22 februarie 1875 , la ora 11 și jumătate seara Corot moare.

Două zile mai târziu au loc funerariile la cimitirul Père-Lachaise. După messă – relatează L. Roger-Milès – în cadrul căreia s-a cântat Requiemul prozodiat, după dorința defunctului, pe cunoscutul „andante” din Simfonia în la a lui Beethoven, domnul de Chennvières, director la ecole des Beaux-Arts, a ținut un foarte elocvent discurs, dar cu mult mai semnificativ a fost „discursul” unei femei din popor: pe drumul de la casa din Faubourg-Poissonière, la biserica St. Laurent, cineva întreabă a cui este înmormântarea și i se răspunde:„nu știu cum îl cheamă, dar e un om de bine”.

Sursa biografiei: Wikipedia

Destin postum

La Ecole des Beaux-Arts se organizează o expoziție comemorativă (se expun 128 de lucrări). În perioada mai – iunie are loc licitația postumă a tablourilor sale. se vând 600 de lucrări cu 2.000.000 de franci.

Iata cateva aprecieri critice…

Henri Focillon: În universul întunecat și contradictoriu al romantismului, operele lui Corot ne apar ca imaginea în același timp clasică și modernă a unei arte care datorează puțin contemporaneității. Și totuși, numai secolul XIX a putut da un Corot.”

Una din cele mai frumoase analize a „universului Corot” este cea a lui Gustave Geffroy:

Povestea vieții lui Corot e răspândită în lumea întreagă. O poți afla în muzeele publice, în galeriile colecționarilor, în orice salon sau în orice încăpere în care există un tablou. O poți afla în Franța, în Europa, în America. Această poveste este opera sa, pânzele sale străbătute de lumină, în care te întâmpină apa, iarba, arborii, norii, seninuri înalte și apusuri obosite, presentimentul sau nostalgia soarelui, blândețea lunii și a stelelor, reflexele argintii ale nopții și ale tăcerii. Fiecare din aceste pânze vorbește pentru Corot, ne spune: „În acea zi, în acea dimineață, în seara sau în noaptea aceea, am fost aici, față în față cu acest lac, cu brâul acesta de copaci, cu câmpia aceasta, cu aceste case; am fost aici, sub acest cer trist, umezit de ploaie. Am văzut trecând pe chipul cenușiu al naturii surâsul divin al luminii”.

Alte pânze, portretele, vor face alte mărturisiri: „Sunt de cele mai multe ori fete umile, femei umile. Le-am întâlnit pe stradă… în costumele lor de slujnice și am recunoscut în ele toate frumusețile vieții. Am văzut desfășurându-se în carnea lor poemul orelor. Misterul arborilor li se odihnea în plete; în ochi purtau cerul și apele. Primăvara și toamna îmi treceau necurmat pe dinainte, după cum ele surâdeau cu bucurie sau cu tristețe. iar vorbele lor ingenue mă făceau să văd aievea dansuri de nimfe.”

Unul din ilustri contemporani ai lui Camille Corot, Émile Zola a spus:

Dacă d-l Corot ar consimți să ucidă o dată pentru totdeauna nimfele cu care își populează pădurile, înlocuindu-le cu țărănci, l-aș iubi peste măsură.Știu că acestor frunzișuri delicate și acestei atmosfere înrourate și surâzătoare li se potrivesc creaturi diafane, visuri vaporoase. Tocmai de aceea sunt tentat să-i cer maestrului o natură mai umană, mai viguroasă.

Léonce Bénédite analizand influenta lui Corot asupra impresionismului afirma : Ceea ce îl deosebește pe acest incomparabil magician de impresioniști, care au preluat de la el analiza atentă a senzațiilor luminoase și a atmosferei, e faptul că el rămâne mereu un idealist. Prin voluptoasa lui seninătate, prin grandoarea panteismului său melodios, prin ținuta virgiliană a visării sale, Corot, pregătește și anunță peisajele lui Puvis de Chavannes și ale lui Cazin.

O concluzie a analizei noastre despre Camille Corot este exprimata foarte pertinent de J. F. Raffaelli :

Un tablou de Corot ne pune în contact cu suprema frumusețe umană: a trupului și a spiritului deopotrivă. El nu e nici un semizeu ca Rafael, nici un vrăjitor ca Rembrandt, nici titan ca Michelangelo, alchimist ca Dürer sau gentilom ca Velázquez; e om pur și simplu și asta e destul.

  • Rubrica realizată de Cezar Coraci

Accesul la ziarul nostru este liber, dar dacă ți-a plăcut articolul, poți să faci cinste cu o cafea