Pablo Picasso

Pablo Ruiz y Picasso, cunoscut ca Pablo Picasso (18811973) a fost un artist plastic spaniol. Picasso nu s-a putut mulțumi în viață cu un singur rol. Va juca multe, reale și imaginare, dar pe toate cu aceeași pasiune. A fost andaluz și catalan, spaniol și francez. A fost un copil genial, la Paris un străin „iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soț și tată.

Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeștri ai penelului, care a rupt definitiv cu convențiile stilului iluzionist și figurativ, dominant încă din perioada Renașterii.

Așa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, și opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea și totodată viața particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumusețea și eroismul femeilor iubite.

Optzeci de ani de activitate artistică – pictură, sculptură, poezie, desen, grafică, ceramică reflectă multilateralitatea creației lui Picasso care trăiește pentru artă și prin artă !

 

 

 

Tabloul Domnișoarele din Avignon (1907) prevestește nașterea cubismului. Nu este sigur dacă în mai sau iunie 1907 Picasso a experimentat „revelația” sa – în orice caz, Les Demoiselles d’Avignon a fost începută în mai 1907 și reprelucrată în iulie a acelui an, deci nu poate exista nicio îndoială despre legătură.

Cele două figuri din partea dreaptă a picturii fac legătura sigură. Ambele au linii diagonale care se desfășoară pe obraji ca niște șanțuri sculptate în lemn. Nasul lor este alungit și concav, construit dintr-o fâșie de alb care curge de la pod până la vârf. Mai presus de toate, liniile maxilarului sunt exagerate, nefiresc rotunde și distinse.

Tabloul este considerat printre primele 50 de capodopere din istoria picturii…

 

„Ce s-ar fi făcut din Picasso dacă Kahnweiler nu ar fi avut un simț al afacerii?” a spus mai târziu artistul despre omul care este privit acum ca unul dintre cei mai semnificativi comercianți de artă din secolul al XX-lea.

Portretul lui Daniel-Henry Kahnweiler- Art Institute of Chicago

 

După izbucnirea războiului civil din Spania, Picasso se pronunță de partea guvernului republican. În iulie 1937, are loc la Paris „Expoziția Mondială”. Tabloul lui Picasso, Guernica, expus în pavilionul spaniol, este dedicat orașului basc Guernica, bombardat de aviația germană.

Si acest tablou este considerat ca fiind unul din cele 50 de tablouri, considerate cele mai bune din istoria picturii.

 

Joseph Mallord William Turner

 

Joseph Mallord William Turner (17751851) a fost pictor și gravor britanic peisagist, reprezentant al romantismului. Specializat în peisaje și scene marine, era considerat de impresioniștii francezi ca unul dintre principalele modele artistice.

„Turner constituie o excepție de la toate regulile și nu poate fi apreciat cu nici o măsură din domeniul artei. Cu entuziasm de o măreție sălbatică, el se năpustește prin sferele eterice ale luminii propriei sale minți; …schimbă și combină, scoțând efecte lipsite de cauze directe, sau, pentru a ne exprima mai exact, sesizând sufletul și esența frumuseții, fără să acorde atenție mijloacelor prin care ea a luat naștere.”John Ruskin

Vasul de linie Temerarul remorcat la ultima ancorare pentru a fi distrus (1838)

Răsărit în ceață

Marele Canal – Veneția

 

Dumitru Popescu spune despre Turner: „E o lume de vis, o feerie pe care n-am mai văzut-o nicăieri în pictură, în nici unul din tablourile marilor galerii de artă ale lumii.

 

 

Am vorbit apoi despre Arta sacra, despre Pictura bisericeasca din Romani

Biserica „Învierea Domnului- Mănăstirea Sucevița

Ioan Zugravul și fratele său Sofronie au intrat în istoria picturii universale. Mănăstirea este atestată în anul 1582, în vremea domnitorului Petru Șchiopul. Biserica a fost construită între 1582 și 1584 de către frații Ieremia, Gheorghe și Simion Movilă (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII).

Construită în stilul arhitecturii moldovenești – îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova – edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis.

 

Despre Suceviţa se poate spune, că este una dintre cele mai frumoase mănăstiri ortodoxe din lume. Biserica din Suceviţa a devenit primul, şi deocamdată singurul, monument înscris de România pe lista UNESCO în acest secol. Toate celelalte monumente din România au fost înscrise în anii 1990.

„Biserica mănăstirească de la Suceviţa nu a suferit nicio modificare semnificativă de-a lungul istoriei sale. Ea păstrează în totalitate structura arhitecturală originală, de la sfârşitul secolului al XVI-lea, şi suita de picturi murale, atât exterioare cât şi interioare”, se arată în descrierea oficială de pe site-ul UNESCO.

 

Manastirea Agapia si Nicolae Grigorescu

 

Van Eyck, El Greco sau… Nicu Zugravul? Despre influența neoclasică în pictura bisericească a lui Nicolae Grigorescu alias Nicu Zugravul am mai vorbit. Iata câteva din sursele sale de inspirație și desigur vom vorbi despre Mănăstirea Agapia , una din cele mai frumoase mănăstiri din România.Nicolae Grigorescu a fost influențat de mai mulți mari pictori. A făcut si reproduceri ale unor picturi celebre.

Alexandru Vlahuță spune despre picturile lui Nicolae grigorescu de la  manastirea Agapia:”Un curent de aer sănătos străbate și în arta noastră religioasă. Sfinții lui Grigorescu sunt vii, omenește vii, și destul de sfinți prin expresia de bunătate, de îndurare și de evlavie pe care pictorul a știut să le-o dea, fără să-i desfigureze, fără să-i bizantinizeze prea mult, înțelegând instinctiv că un sentiment ceresc nu poate decât înfrumuseța o figură omenească”

 

Influența lui RafaelSpasimo di Sicilia de la Muzeul Prado se regăsește în compoziția Drumul crucii

Rafael – Drumul Crucii

Schița – Drumul Crucii

Grigorescu – Căderea lui Iisus pe drumul Crucii

 

 

Seria apostolilor așezați în partea de sus a catapetesmei este de asemenea foarte frumoasă. Iată câteva dintre picturi ….

Să îl lăsăm însă din nou pe Alexandru Vlahuță să vorbească: „Da, între Grigorescu al nostru și între Tiziano, Leonardo da Vinci sau Andrea del Sarto erau legături de suflet, care sunt mai puternice decât cele de sânge … Grigorescu era frate cu uriașii aceia fără de asemănare din veacul de aur al artei creștine.”

 

Dar să privim din nou …

Nicolae Grigorescu rămâne în pictura românească și universală ca un reprezentant de seamă a impresionismului; cu el începe în România pictura modernă. Desigur Școala de la Barbizon i-a desăvârșit mijloacele de creație . Personal însă mă întreb care din cele două epoci din pictura lui Nicolae Grigorescu este mai importantă. Este o întrebare la care în opinia mea este greu de răspuns.

Arsenie Boca

Arsenie Boca (19101989), un tânăr student de la Academia de Arte Frumoase pictează in fresca de la Ateneul Român scena intrării lui Mihai Viteazul în Alba Iulia sub îndrumarea profesorului sau Costin Petrescu probabil în jurul anului 1938. Cariera artistică a tânărului Zian Boca este apoi întreruptă….De abia după înlăturarea din monahism în anul 1959, Arsenie Boca a lucrat pe post de pictor bisericesc până la pensionarea sa din 1968. Din 1968 până în 1984 pictează biserica de la Drăgănescu, Giurgiu.

 

Arsenie Boca a fost un ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox român, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi al Mănăstirii Prislop. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 km de București), precum și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București.

Pictura.Arsenie Boca spunea despre pictura sa: „De amărăciune m-am apucat să pictez, pentru că oamenii nu m-au ascultat; în schimb, mă ascultă zidurile, pietrele, lemnele. Ele păstrează peste ani ceea ce am scris pe ele…”

 

Biserica Sf. Elefterie din Bucureşti – Iisus în zeghe

Tot în categoria icoanelor celebre realizate de părintele Arsenie Boca se înscrie şi reprezentarea de la Biserica Sf. Elefterie din Bucureşti a Maicii Domnului cu Pruncul înveşmântat în „zeghe”.Icoana a fost pictată în 1959, an în care părintele Arsenie a fost silit să plece de la Prislop şi să intre în viaţa civilă, iar puşcăriile comuniste gemeau de deţinuţi politici. Este această reprezentare neobişnuită o pură întâmplare, sau totuşi avem de-a face cu un simbol camuflat în mod deliberat? Ar putea fi oricare dintre variante, dar o certitudine nu vom avea niciodată. Are însă vreo importanță? Priviți pictura…Ce capodoperă!

Iisus în zeghe

 

 

Sfânta Mănăstire Prislop este o mănăstire din România situată în apropierea satului Silvașu de Sus din județul Hunedoara. Biserica mănăstirii, edificiu din secolul al XVI-lea, a fost declarată monument istoric. Iata cateva din icoanele de la Prislop pictate de Arsenie Boca.

 

Icoana lui Iisus

Icoana Maicii Domnului

 

Biserica din Drăgănescu – Învierea. Drăgănescu este un sat ce aparține orașului Mihăilești din județul Giurgiu, Muntenia, România. Biserica din localitate a fost pictată de preotul Arsenie Boca. Biserica din Drăgănescu, având drept ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae, este o simplă bisericuță de sat.

Învierea Domnului -Biserica Sfantul Nicolae-Draganescu

 

Ce capodoperă! În opinia mea îmbină elemente de pictură post modernistă cu rigorilor ortodoxe…

 

 

 

 

Henri Matisse

 

Henri Matisse (18691954), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne, cunoscut pentru utilizarea culorii și desenul său fluid și original. A fost desenator, tipograf și sculptor, dar este cunoscut în primul rând ca pictor. Matisse este considerat în mod obișnuit, alături de Picasso și Marcel Duchamp, ca unul dintre cei trei artiști care au contribuit la definirea evoluțiilor revoluționare ale artelor plastice din deceniile de deschidere ale secolului al XX-lea, responsabile de evoluții semnificative în pictură și sculptură. Moștenitor al impresionismului și neoimpresionismului, Matisse dă impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi. Lucreaza in 1905 cu Derain si expune la Paris , la al III-lea Salon de Toamnă alaturi de Matisse, Marquet, Derain, de Vlaminck, Dufy.

Stânga: Banda verde – Dreapta: Portretul Femeia cu pălărie

 

Matisse spunea: „Ce visez este o artă de echilibru, puritate și seninătate lipsită de subiecte tulburătoare sau deprimante … o influență liniștitoare și calmantă asupra minții, ceva de genul unui fotoliu bun care oferă relaxare de la oboseala fizică.”

Stânga: Muzică – Dreapta: Fereastră în Tahiti

Stânga: Bucuria vieții – Dreapta: Atelierul roșu

 

Deviza lui Matisse era: Există întotdeauna flori pentru cei care vor să le vadă.

 

 

Ne intoarcem din nou la unul din cele mai bune 50 de tablouri din istoria picturii…Iata-l !

Dansul

 

Sub ocupație, Matisse este considerat de autoritățile naziste un pictor „degenerat”. Numai în zona liberă din sudul Franței are posibilitatea să continuie nestânjenit să picteze.

Un alt tablou considerat printre cele mai bune 50 de tablouri din istoria picturii este Guernica

În anul 1939, se reîntoarce la Paris, Nu mai lucrează pe mari suprafețe și experiența acumulată o folosește în lucrări de șevalet. O astfel de lucrare este „Iia românească”, în acorduri de alb și roșu, inspirată de prietenia lui cu Theodor Pallady.

Iia românească

Stanga: Desertul, armonia în roșu – Dreapta: Peștele auriu

 

Să remarcăm din nou…un mare desenator! Prieten cu Cezanne, cu Braque cu Picasso, influențat la un moment dat de cubism, Matisse își urmează propriul drum… liniile sale sunt arabescuri care delimitează spațiile de culoare, este unic în construcția imaginii, imposibil să nu îl recunoști și… imposibil să îl uiți!

 

Henri Matisse spune despre el insusi :«Dacă povestea mea ar fi vreodată scrisă cu adevărat de la început până la sfârșit, ar uimi pe toată lumea .»

 

Eugène Fromentin

Eugène Fromentin (18201876) a fost un pictor, scriitor și critic de artă francez. Despre pictura lui Eugène Fromentin se vorbeste putin…Nu a fost insa lipsit de success…Este unul din putinii pictori care are o lucrare expusa la Luvru…in timpul vietii…

Călăreți arabi

Pe Nil

Ca scriitor și critic de artă Eugene Fromentin a reușit. A rămas în istoria literaturii și criticii de artă fiind mereu prezent. Astfel: Dominique apare în 704 ediții publicate între 1862 și 2018 în 18 limbi și poate fi găsit în 3.734 de biblioteci membre WorldCat din întreaga lume; Maeștrii de odinioară apare în 237 ediții publicate între 1870 și 1965 în 5 limbi si poate fi găsită de 957 de biblioteci membre WorldCat din întreaga lume.

 

Maurice de Vlaminck

Maurice de Vlaminck (18761958) a fost un pictor și publicist francez, unul din reprezentanții principali – alături de Henri Matisse, André Derain și Raoul Dufy – ai fauvismului, mișcare artistică din anii 19041908, care punea accentul pe intensitatea culorilor în pictură. În anul 1905, la Salonul de Toamnă din Paris, câțiva tineri pictori – Henri MatisseAndré DerainMaurice de VlaminckJean PuyHenri Manguin și Albert Marquet – expun tablouri care șochează prin violența exploziei de culori. Tablourile lor pline de culoare stau sub semnul experimentului pur.

 

Stânga: Natura statică;      Dreapta: Autoportret

 

Descoperirea picturii lui Van Gogh cu prilejul unei expoziții consacrată acestuia în anul 1901 la galeria Bernheim exercită o influență covârșitoare asupra lui Vlaminck. Își dă seamă cu această ocazie, așa cum va mărturisi mai târziu, că îl iubește pe Van Gogh nu mai mult decât pe oricare alt pictor, ci mai mult decât pe propriul său tată!

Vlaminck folosește trei culori fundamentale – roșu, galben, albastru – la care adaugă verdele, care este o culoare complementară între roșu și galben. În timp ce alți fauve-iști combină culorile între ele, Vlaminck le folosește în stare pură. Pictorul preferă contrastele violente între culorile esențiale, pe care adesea le stoarce din tub direct pe pânză.

 

 Pentru mine Maurice de Vlaminck rămâne unul din cei mai mari coloriști din istoria picturii…Poate că pensulația, câteodată apropiată de Van Gogh, alteori respectând rigorile cubismului îl fac să poată părea mai puțin consecvent unui anume stil sau curent, dar prin culoare el este întotdeauna Maurice de Vlaminck!

  

Hans Memling

 

Hans Memling (14351494) a fost un pictor născut în Germania, stabilit încă de tânăr în Țările de Jos. A fost un mare portretist.Primele portrete ale lui Memling au fost apropiate de cele ale lui Rogier van der Weyden și Jan van Eyck.

Memling este primul flamand care zugrăvește personajul pe fondul unui peisaj. Utilizând peisajul ca fundal pentru portret, peisajul duce la extinderea spațiului, ceea ce conferă profunzime compoziției. Se poate observa la Memling și tendința de a mări chipul, iar unghiul de vedere este ușor orientat de jos în sus, asigurând astfel modelelor sale o alură statuară. Aceste soluții originale în arta portretisticii fac operele lui Memling ușor de recunoscut, iar artistul este clasificat între cei mai mari portretiști ai secolului al XV-lea.

 

Dar Memling nu a fost numai portretist…Influența Renașterii devine din ce în ce mai vizibilă…

Madonna pe tron cu pruncul. Tabloul central al Altarului Sfinţilor Ioan – 1479

  

Edgar Degas

 

Edgar Germain Hilaire Degas (18341917) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din întemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.

Absint

 Tabloul de mai sus este considerat printre primele 50 de capodopere din istoria picturii…

Clasa de dans- Musée d’Orsay, Paris

Stânga : Dansatoare pe scenă Musée d’Orsay; Dreapta : Bal

 Picturile în ulei cu un desen precis și o gamă elegantă de culori sunt completate cu tablourile în pastel de mai târziu saturate cu culori vii

Stânga: Nud; Dreapta: Femeie pieptănându-se -Muzeul Pușkin, Moscova

 

Însă încă din timpul vieţii, Edgar Degas a cunoscut gloria şi preţurile excepţionale ale lucrărilor sale, graţie dansatoarelor. La 10 decembrie 1912, în timpul unei licitaţii la Rouart, colecţionarul american H. O. Havemeyer a cumpărat „Danseuses à la barre” (1876-1877) pentru suma de 435.000 de franci, o sumă fabuloasă în acea epocă.

 

Nu cred că există în istoria picturii mai mulți pictori care să fi realizat ceea ce a reușit Degas în pastelurile sale: frumusețea desenului și a culorii, delicatețea pe care numai pastelul o permite fac ca pastelurile sale să îi concureze picturile în ulei.

Odilon Redon, un alt nume sacru in pictura spune :Degas merită ca numele lui să fie trecut pe frontispiciul templului artei. Stimă pentru el, stimă absolută”.

 

 

Dialogul cu Dumneavoastra cititorii, m-a incurajat sa reunesc toate numele de mai sus in volumul 2 al „convorbirilor despre Arta cu Cezar Coraci” ,volum care va fi lansat in luna ianuarie a anului 2022.

Cartea va putea fi gasita in libraria ”Mihai Eminescu” din Bulevardul Regina Elisabeta 16, incepand din ultima parte a lunii ianuarie 2022

 

 

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci